Beginning

Cel mai mare în Împărăţia cerurilor

18 În clipa aceea^(A), ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” ² Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor ³ şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă^(B) nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. ⁴ De aceea, oricine^(C) se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. ⁵ Şi oricine^(D) va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine. ⁶ Dar^(E) pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării. ⁷ Vai de lume, din pricina prilejurilor^(F) de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai^(G) de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! ⁸ Acum, dacă^(H) mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic. ⁹ Şi, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.

Pilda cu oaia rătăcită

¹⁰ Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii^(I) lor în ceruri văd^(J) pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri. ¹¹ Fiindcă^(K) Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. ¹² Ce^(L) credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi, şi se duce să caute pe cea rătăcită? ¹³ Şi^(M), dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră. ¹⁴ Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.

Iertarea greşelilor

¹⁵ Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai^(N) câştigat pe fratele tău. ¹⁶ Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă^(O) să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. ¹⁷ Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân^(P) şi ca un vameş. ¹⁸ Adevărat vă spun că orice^(Q) veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. ¹⁹ Vă^(R) mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi^(S) dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. ²⁰ Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în^[a] Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”

Pilda robului nemilostiv

²¹ Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până^(T) la şapte ori?” ²² Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci^(U) până la şaptezeci de ori câte şapte. ²³ De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. ²⁴ A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni^[b]. ²⁵ Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l^(V) vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. ²⁶ Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot’. ²⁷ Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. ²⁸ Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: ‘Plăteşte-mi ce-mi eşti dator’. ²⁹ Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: ‘Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti’. ³⁰ Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. ³¹ Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. ³² Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. ³³ Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ ³⁴ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. ³⁵ Tot aşa^(W) vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

Despărţirea bărbatului de nevastă

19 După^(X) ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. ² După^(Y) El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi. ³ Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” ⁴ Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că^(Z) Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască ⁵ şi a zis: ‘De aceea^(AA) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor^(AB) fi un singur trup? ⁶ Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă’.” ⁷ „Pentru^(AC) ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?” ⁸ Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost aşa. ⁹ Eu^(AD) însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” ¹⁰ Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă^(AE) astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare”. ¹¹ El le-a răspuns: „Nu^(AF) toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. ¹² Fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele maicii lor, sunt fameni, care au fost făcuţi fameni^(AG) de oameni şi sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”

Isus şi copilaşii

¹³ Atunci^(AH) I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. ¹⁴ Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a^(AI) celor ca ei”. ¹⁵ După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

Tânărul bogat

¹⁶ Atunci^(AJ) s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule^(AK), ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” ¹⁷ El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” ¹⁸ „Care?” I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să^(AL) nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; ¹⁹ să cinsteşti^(AM) pe tatăl tău şi pe mama ta şi să^(AN) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” ²⁰ Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea. Ce-mi mai lipseşte?” ²¹ „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te^(AO) de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.” ²² Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii. ²³ Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu^(AP) va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. ²⁴ Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” ²⁵ Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?” ²⁶ Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la^(AQ) Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”

Moştenirea vieţii veşnice

²⁷ Atunci^(AR), Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi^(AS) am lăsat tot şi Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” ²⁸ Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi^(AT) şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. ²⁹ Şi oricine^(AU) a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică. ³⁰ Dar^(AV) mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.