Beginning

Fariseii şi datina bătrânilor

15 Atunci, nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au^(A) venit la Isus şi I-au zis: ² „Pentru^(B) ce calcă ucenicii Tăi datina^(C) bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.” ³ Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre? ⁴ Căci Dumnezeu a zis: ‘Cinsteşte^(D) pe tatăl tău şi pe mama ta’ şi: ‘Cine^(E) va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea’. ⁵ Dar^(F) voi ziceţi: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta», l-am închinat lui Dumnezeu, ⁶ nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.’ Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre. ⁷ Făţărnicilor^(G), bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: ⁸ ‘Norodul acesta^(H) se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine’. ⁹ Degeaba Mă cinstesc ei învăţând^(I) ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

Lucrurile care spurcă pe om

¹⁰ Isus a chemat^(J) mulţimea la Sine şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi: ¹¹ Nu^(K) ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. ¹² Atunci, ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?” ¹³ Drept răspuns, El le-a zis: „Orice^(L) răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. ¹⁴ Lăsaţi-i: sunt^(M) nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” ¹⁵ Petru^(N) a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta”. ¹⁶ Isus a zis: „Şi^(O) voi tot fără pricepere sunteţi? ¹⁷ Nu înţelegeţi că orice^(P) intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? ¹⁸ Dar ce^(Q) iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. ¹⁹ Căci^(R) din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. ²⁰ Iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”

Femeia canaaneancă

²¹ Isus^(S), după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. ²² Şi iată că o femeie canaaneancă a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.” ²³ El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi”. ²⁴ Drept răspuns, El a zis: „Eu^(T) nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. ²⁵ Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!” ²⁶ Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei^(U)!” ²⁷ „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor”. ²⁸ Atunci, Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta! Facă-ţi-se cum voieşti.”Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

A doua înmulţire a pâinilor

²⁹ Isus^(V) a plecat din locurile acelea şi a venit lângă^(W) Marea Galileii. S-a suit pe munte şi a şezut jos acolo. ³⁰ Atunci^(X) au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui şi El i-a tămăduit; ³¹ aşa că noroadele se mirau când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşesc, şchiopii umblă şi orbii văd şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel. ³² Isus^(Y) a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.” ³³ Ucenicii^(Z) I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?” ³⁴ „Câte pâini aveţi?” i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori”. ³⁵ Atunci, Isus a poruncit norodului să şadă pe pământ. ³⁶ A luat^(AA) cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce a mulţumit^(AB) lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului. ³⁷ Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri. ³⁸ Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. ³⁹ În urmă^(AC), Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.

Aluatul fariseilor

16 Fariseii^(AD) şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. ² Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: ‘Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu’. ³ Şi dimineaţa ziceţi: ‘Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât’. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? ⁴ Un neam^(AE) viclean şi preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat. ⁵ Ucenicii trecuseră^(AF) de cealaltă parte şi uitaseră să ia pâini. ⁶ Isus le-a zis: „Luaţi seama^(AG) şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor”. ⁷ Ucenicii se gândeau în ei şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini!” ⁸ Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini? ⁹ Tot^(AH) nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat? ¹⁰ Nici^(AI) de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşniţe aţi ridicat? ¹¹ Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini? Ci v-am spus să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor?” ¹² Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Isus în ţinutul Cezareii lui Filip

¹³ Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine^(AJ) zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” ¹⁴ Ei^(AK) au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau unul din proroci”. ¹⁵ „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?” ¹⁶ Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu^(AL) eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” ¹⁷ Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă^(AM) nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl^(AN) Meu, care este în ceruri. ¹⁸ Şi Eu îţi spun: tu^(AO) eşti Petru^[a], şi pe^(AP) această piatră^[b] voi zidi Biserica Mea, şi^(AQ) porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. ¹⁹ Îţi^(AR) voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” ²⁰ Atunci^(AS) a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa

²¹ De atunci încolo, Isus a început să spună^(AT) ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învieze. ²² Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” ²³ Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano^(AU), tu^(AV) eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” ²⁴ Atunci^(AW), Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. ²⁵ Pentru că oricine^(AX) va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. ²⁶ Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce^(AY) ar da un om în schimb pentru sufletul său? ²⁷ Căci Fiul^(AZ) omului are să vină în slava Tatălui Său, cu^(BA) îngerii Săi, şi^(BB) atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. ²⁸ Adevărat vă spun că^(BC) unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.”

Schimbarea la faţă

17 După^(BD) şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. ² El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina. ³ Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie stând de vorbă cu El. ⁴ Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. ⁵ Pe când^(BE) vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta^(BF) este Fiul Meu preaiubit, în^(BG) care Îmi găsesc plăcerea Mea, de^(BH) El să ascultaţi!” ⁶ Când^(BI) au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare. ⁷ Dar Isus S-a apropiat, S-a^(BJ) atins de ei şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!” ⁸ Ei au ridicat ochii şi n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. ⁹ Pe când coborau din munte, Isus^(BK) le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta până va învia Fiul omului din morţi”. ¹⁰ Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare^(BL) de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” ¹¹ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze^(BM) din nou toate lucrurile. ¹² Dar^(BN) vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au^(BO) făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi^(BP) Fiul omului din partea lor.” ¹³ Ucenicii au înţeles atunci^(BQ) că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

Vindecarea unui lunatic

¹⁴ Când^(BR) au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis: ¹⁵ „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă. ¹⁶ L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.” ¹⁷ „O, neam necredincios şi pornit la rău!” a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.” ¹⁸ Isus a certat dracul, care a ieşit din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. ¹⁹ Atunci, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” ²⁰ „Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă^(BS) aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. ²¹ Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

²² Pe^(BT) când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor. ²³ Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.

Isus plăteşte darea pentru Templu

²⁴ Când au ajuns^(BU) în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu^[c] au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?” ²⁵ „Ba da”, a zis Petru. Şi când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” ²⁶ Petru I-a răspuns: „De la străini”. Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi. ²⁷ Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi. Deschide-i gura şi vei găsi în ea un ban^[d] pe care ia-l şi dă-li-l lor, pentru Mine şi pentru tine.”