Beginning

Pilda semănătorului

13 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea^(A) lângă mare. ² O mulţime de noroade s-au^(B) strâns la El, aşa că a trebuit să Se^(C) suie să şadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe ţărm. ³ El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene. ⁴ Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. ⁵ O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. ⁶ Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. ⁷ O altă^(D) parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o. ⁸ O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută^(E), altul, şaizeci şi altul, treizeci. ⁹ Cine^(F) are urechi de auzit să audă.” ¹⁰ Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?” ¹¹ Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă^(G) v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. ¹² Căci^(H) celui ce are, i se va da şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. ¹³ De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. ¹⁴ Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi^(I) auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea’. ¹⁵ Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns^(J) tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec. ¹⁶ Dar ferice^(K) de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud! ¹⁷ Adevărat vă spun că mulţi^(L) proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit. ¹⁸ Ascultaţi^(M) dar ce înseamnă pilda semănătorului. ¹⁹ Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie^(N) şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. ²⁰ Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu^(O) bucurie, ²¹ dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se^(P) leapădă îndată de el. ²² Sămânţa^(Q) căzută între^(R) spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor. ²³ Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, şaizeci, altul, treizeci.”

Pilda neghinei

²⁴ Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. ²⁵ Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat. ²⁶ Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. ²⁷ Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’ ²⁸ El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta’. Şi robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ ²⁹ ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul^(S) împreună cu ea. ³⁰ Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu».’ ”

Pilda grăuntelui de muştar şi aluatului

³¹ Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia^(T) cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. ³² Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.” ³³ Le-a spus^(U) o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala”. ³⁴ Isus a spus noroadelor toate aceste^(V) lucruri în pilde şi nu le vorbea deloc fără pildă, ³⁵ ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi^(W) vorbi în pilde, voi^(X) spune lucruri ascunse de la facerea lumii”.

Tâlcuirea pildei neghinei

³⁶ Atunci, Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină”. ³⁷ El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. ³⁸ Ţarina^(Y) este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii^(Z) celui rău. ³⁹ Vrăjmaşul care a semănat-o este Diavolul; secerişul^(AA) este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii. ⁴⁰ Deci cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. ⁴¹ Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi^(AB) ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire, şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea ⁴² şi-i^(AC) vor arunca în cuptorul aprins; acolo^(AD) vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. ⁴³ Atunci^(AE), cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine^(AF) are urechi de auzit să audă.

Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului

⁴⁴ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde şi, de bucuria ei, se duce şi vinde^(AG) tot ce are şi cumpără^(AH) ţarina aceea. ⁴⁵ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. ⁴⁶ Şi, când găseşte un^(AI) mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără.

Pilda năvodului

⁴⁷ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde^(AJ) tot felul de peşti. ⁴⁸ După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. ⁴⁹ Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi^(AK) pe cei răi din mijlocul celor buni ⁵⁰ şi-i^(AL) vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. ⁵¹ ‘Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?’ ” i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. ⁵² Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi^(AM) şi lucruri vechi”.

Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor

⁵³ După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. ⁵⁴ A^(AN) venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea? ⁵⁵ Oare^(AO) nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov^(AP), Iosif, Simon şi Iuda nu sunt ei fraţii^(AQ) Lui? ⁵⁶ Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?” ⁵⁷ Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire^(AR). Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu^(AS) este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui”. ⁵⁸ Şi n-a^(AT) făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.

Moartea lui Ioan Botezătorul

14 În vremea aceea, cârmuitorul Irod^(AU) a auzit vorbindu-se despre Isus ² şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.” ³ Căci Irod^(AV) prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; ⁴ pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi^(AW) este îngăduit s-o ai de nevastă”. ⁵ Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că^(AX) norodul privea pe Ioan ca pe un proroc. ⁶ Dar, când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor şi a plăcut lui Irod. ⁷ De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere. ⁸ Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” ⁹ Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. ¹⁰ Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă. ¹¹ Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus la mamă-sa. ¹² Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.

Înmulţirea pâinilor

¹³ Isus, când a auzit^(AY) vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos. ¹⁴ Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I^(AZ) s-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi. ¹⁵ Când^(BA) s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” ¹⁶ „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus; „daţi-le voi să mănânce”. ¹⁷ Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”. ¹⁸ Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine”. ¹⁹ Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat^(BB), a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor. ²⁰ Toţi au mâncat şi s-au săturat şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri. ²¹ Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

Umblarea pe mare

²² Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor. ²³ După^(BC) ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase^(BD), şi El era singur acolo. ²⁴ În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. ²⁵ Când se îngâna ziua cu noaptea^[a], Isus a venit la ei, umblând^(BE) pe mare. ²⁶ Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat. ²⁷ Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” ²⁸ „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape”. ²⁹ „Vino!” i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. ³⁰ Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” ³¹ Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” ³² Şi, după ce au intrat în corabie, a stat vântul. ³³ Cei ce erau în corabie au venit de s-au^(BF) închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” ³⁴ După^(BG) ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. ³⁵ Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii. ³⁶ Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi^(BH) s-au atins s-au vindecat.