Beginning

¹ Îmi pusesem nădejdea^(A) în Domnul,
şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
² M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei^(B);
mi-a pus^(C) picioarele pe stâncă şi mi-a întărit^(D) paşii.
³ Mi-a pus în gură o cântare nouă^(E), o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi^(F) au văzut lucrul acesta, s-au temut
şi s-au încrezut în Domnul.
⁴ Ferice^(G) de omul care îşi pune încrederea în Domnul
şi care nu^(H) se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi^(I)!
⁵ Doamne, Dumnezeule, multe^(J) sunt minunile şi planurile^(K) Tale pentru mine:
nimeni nu se poate asemăna cu Tine.
Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez,
dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.
⁶ Tu nu doreşti nici jertfă^(L), nici dar de mâncare,
ci mi-ai străpuns urechile;
nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfă de ispăşire.
⁷ Atunci am zis: „Iată-mă că vin!” –
în sulul cărţii este scris^(M) despre mine –
⁸ vreau^(N) să fac voia Ta, Dumnezeule!
Şi Legea Ta este în^(O) fundul inimii mele.
⁹ Vestesc^(P) îndurarea Ta în adunarea cea mare;
iată că nu-mi închid buzele^(Q).
Tu^(R) ştii lucrul acesta, Doamne!
¹⁰ Nu^(S) ţin în inima mea îndurarea Ta,
ci vestesc adevărul tău şi mântuirea Ta
şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
¹¹ Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale;
ci bunătatea^(T) şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.
¹² Căci rele fără număr mă împresoară,
m-au ajuns^(U) pedepsele pentru nelegiuirile mele, şi nu le mai pot suferi vederea.
Sunt mai multe decât perii capului meu şi mi se înmoaie^(V) inima.
¹³ Izbăveşte-mă^(W), Doamne!
Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
¹⁴ Să fie ruşinaţi^(X) şi înfruntaţi
toţi cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să roşească de ruşine
cei ce-mi doresc pierzarea!
¹⁵ Să^(Y) rămână înlemniţi de ruşinea^(Z) lor
cei ce-mi zic: „Ha! Ha!”
¹⁶ Să se bucure^(AA) şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică^(AB) fără încetare: „Mărit să fie Domnul!”
¹⁷ Eu^(AC) sunt sărac şi lipsit,
dar Domnul^(AD) Se gândeşte la mine.
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu:
nu zăbovi, Dumnezeule!

¹ Ferice de cel^(AE) ce îngrijeşte de cel sărac!
Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;
² Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă.
El este fericit pe pământ
şi nu-l^(AF) laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.
³ Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă:
îi uşurezi durerile în toate bolile lui.
⁴ Eu zic: „Doamne, ai milă de mine!
Vindecă-mi^(AG) sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”
⁵ Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine:
„Când va muri? Când îi va pieri numele?”
⁶ Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte^(AH) neadevăruri,
strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău,
şi când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.
⁷ Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea
şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
⁸ „Este atins rău de tot – zic ei –,
iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”
⁹ Chiar^(AI) şi acela cu care trăiam în pace,
în care îmi puneam încrederea şi care^(AJ) mânca din pâinea mea,
ridică şi el călcâiul împotriva mea.
¹⁰ Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă,
ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
¹¹ Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti,
dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
¹² Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele
şi m-ai^(AK) aşezat pe vecie înaintea Ta.
¹³ Binecuvântat^(AL) să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!
Amin! Amin!

¹ Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,
aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
² Sufletul^(AM) meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel^(AN) viu;
când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
³ Cu lacrimi^(AO) mă hrănesc zi şi noapte,
când mi se zice fără încetare^(AP): „Unde este Dumnezeul tău?”
⁴ Mi-aduc aminte şi-mi vărs^(AQ) tot focul inimii în mine
când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime
şi cum înaintam^(AR) în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire
ale unei mulţimi în sărbătoare.
⁵ Pentru ce^(AS) te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte^(AT) în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
⁶ Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule;
de aceea la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului,
din Hermon şi din muntele Miţear.
⁷ Un val^(AU) cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale;
toate^(AV) talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
⁸ Ziua, Domnul îmi dădea^(AW) îndurarea Lui,
iar noaptea^(AX), cântam laudele Lui
şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
⁹ De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiţi?
Pentru ce^(AY) trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?”
¹⁰ Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei
şi-mi zic neîncetat^(AZ): „Unde este Dumnezeul tău?”
¹¹ Pentru ce^(BA) te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

¹ Fă-mi^(BB) dreptate, Dumnezeule, apără-mi^(BC) pricina împotriva unui neam nemilos!
Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege!
² Tu eşti Dumnezeul care mă ocroteşte^(BD): pentru ce mă lepezi?
Pentru ce^(BE) trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmaşului?
³ Trimite^(BF) lumina şi credincioşia Ta ca să mă călăuzească,
şi să mă ducă la muntele^(BG) Tău cel sfânt
şi la locaşurile Tale!
⁴ Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu,
la altarul lui Dumnezeu care este bucuria şi veselia mea,
şi Te voi lăuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!
⁵ Pentru ce^(BH) te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda:
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

¹ Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre şi părinţii^(BI) noştri ne-au povestit
lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
² Cu mâna Ta^(BJ) ai izgonit neamuri ca să-i sădeşti pe ei,
ai lovit popoare ca să-i întinzi pe ei.
³ Căci nu^(BK) prin sabia lor au pus mâna pe ţară,
nu braţul lor i-a mântuit,
ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale,
pentru că^(BL) îi iubeai.
⁴ Dumnezeule, Tu^(BM) eşti Împăratul meu:
porunceşte izbăvirea lui Iacov!
⁵ Cu Tine doborâm^(BN) pe vrăjmaşii noştri,
cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noştri.
⁶ Căci nu^(BO) în arcul meu mă încred,
nu sabia mea mă va scăpa;
⁷ ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri
şi dai de ruşine pe^(BP) cei ce ne urăsc.
⁸ Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu^(BQ) şi pururea slăvim Numele Tău.
⁹ Dar Tu ne lepezi^(BR), ne acoperi de ruşine,
nu mai ieşi cu oştirile noastre;
¹⁰ ne faci să dăm^(BS) dosul înaintea vrăjmaşului,
şi cei ce ne urăsc ridică prăzi luate de la noi.
¹¹ Ne dai^(BT) ca pe nişte oi de mâncat
şi ne^(BU) risipeşti printre neamuri.
¹² Vinzi^(BV) pe poporul Tău pe nimic
şi nu-l socoteşti de mare preţ.
¹³ Ne faci^(BW) de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
¹⁴ Ne faci^(BX) de pomină printre neamuri
şi^(BY) pricină de clătinare din cap printre popoare.
¹⁵ Ocara mea este totdeauna înaintea mea
şi ruşinea îmi acoperă faţa
¹⁶ la^(BZ) glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte,
la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
¹⁷ Toate acestea ni se întâmplă^(CA) fără ca noi să Te fi uitat,
fără să fi călcat legământul Tău:
¹⁸ da, inima nu ni s-a abătut,
paşii^(CB) nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,
¹⁹ ca^(CC) să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor
şi să ne acoperi cu^(CD) umbra morţii.
²⁰ Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins^(CE) mâinile spre un dumnezeu străin,
²¹ n-ar şti^(CF) Dumnezeu lucrul acesta,
El, care cunoaşte tainele inimii?
²² Dar^(CG) din pricina Ta suntem înjunghiaţi în toate zilele,
suntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
²³ Trezeşte-Te^(CH)! Pentru ce dormi, Doamne?
Trezeşte-Te! Nu^(CI) ne lepăda pe vecie!
²⁴ Pentru ce^(CJ) Îţi ascunzi Faţa?
Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
²⁵ Căci sufletul ne este doborât^(CK) în ţărână de mâhnire,
trupul nostru este lipit de pământ.
²⁶ Scoală-Te ca să ne ajuţi!
Izbăveşte-ne pentru bunătatea Ta!

¹ Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă
şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!”
Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
² Tu eşti cel mai frumos dintre oameni,
harul^(CL) este turnat pe buzele tale,
de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
³ Războinic viteaz^(CM), încinge-ţi sabia^(CN)
– podoaba şi slava,
⁴ da, slava^(CO) Ta! Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă,
apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea,
şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!
⁵ Săgeţile tale sunt ascuţite:
sub tine vor cădea popoare
şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului.
⁶ Scaunul^(CP) Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic;
toiagul de domnie al Împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.
⁷ Tu^(CQ) iubeşti neprihănirea şi urăşti răutatea.
De aceea, Dumnezeule^(CR), Dumnezeul Tău Te-a uns^(CS)
cu un untdelemn de bucurie^(CT) mai
presus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă.
⁸ Smirna^(CU), aloea şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele;
în casele tale împărăteşti, de fildeş, te înveselesc instrumentele cu coarde.
⁹ Printre preaiubitele tale sunt fete^(CV) de împăraţi;
împărăteasa^(CW), mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.
¹⁰ Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea;
uită^(CX) pe poporul tău şi casa tatălui tău!
¹¹ Şi atunci, împăratul îţi va pofti frumuseţea.
Şi fiindcă este Domnul^(CY) tău, adu-i închinăciunile tale.
¹² Şi fiica Tirului, şi cele mai bogate^(CZ) din popor vor umbla
cu daruri ca să capete bunăvoinţa ta.
¹³ Fata^(DA) împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărăteşti;
ea poartă o haină ţesută cu aur.
¹⁴ Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu^(DB) haine cusute la gherghef
şi urmată de fete, însoţitoarele ei, care sunt aduse la tine.
¹⁵ Ele sunt duse în mijlocul bucuriei şi veseliei
şi intră în casa împăratului.
¹⁶ Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi;
îi^(DC) vei pune domni în toată ţara.
¹⁷ Din neam în neam îţi voi^(DD) pomeni numele:
de aceea, în veci de veci te vor lăuda popoarele.