Beginning

¹ Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:
„Nu^(A) este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
² Căci se măguleşte^(B) singur în ochii lui,
ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
³ Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare^(C);
nu mai vrea^(D) să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
⁴ În aşternutul lui se gândeşte la răutate^(E),
stă pe^(F) o cale care nu este bună
şi nu urăşte răul.
⁵ Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până^(G) la ceruri
şi credincioşia Ta până la nori.
⁶ Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
şi judecăţile^(H) Tale sunt ca Adâncul cel mare.
Doamne, Tu sprijini pe oameni^(I) şi pe dobitoace!
⁷ Cât^(J) de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc^(K) fiii oamenilor adăpost.
⁸ Se^(L) satură de belşugul Casei Tale
şi-i adăpi din şuvoiul^(M) desfătărilor^(N) Tale.
⁹ Căci^(O) la Tine este izvorul vieţii;
prin^(P) lumina Ta vedem lumina.
¹⁰ Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste^(Q) cei ce Te cunosc
şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită^(R)!
¹¹ Să nu m-ajungă piciorul celui mândru
şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
¹² Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă;
sunt răsturnaţi şi^(S) nu pot să se mai scoale.

¹ Nu^(T) te mânia pe cei răi
şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul;
² căci sunt cosiţi iute, ca^(U) iarba,
şi se vestejesc ca verdeaţa.
³ Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.
⁴ Domnul să-ţi fie desfătarea^(V)
şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
⁵ Încredinţează-ţi^(W) soarta în mâna Domnului,
încrede-te în El, şi El va lucra,
⁶ El va^(X) face să strălucească dreptatea ta ca lumina
şi dreptul tău ca soarele la amiază.
⁷ Taci^(Y) înaintea Domnului şi nădăjduieşte^(Z) în El.
Nu^(AA) te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui,
pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
⁸ Lasă mânia, părăseşte iuţimea;
nu^(AB) te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
⁹ Fiindcă^(AC) cei răi vor fi nimiciţi,
iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni^(AD) ţara.
¹⁰ Încă^(AE) puţină vreme şi cel rău nu va mai fi;
te vei^(AF) uita la locul unde era şi nu va mai fi.
¹¹ Cei^(AG) blânzi moştenesc ţara
şi au belşug de pace.
¹² Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit
şi^(AH) scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
¹³ Domnul^(AI) râde de cel rău,
căci vede că-i vine şi lui ziua^(AJ).
¹⁴ Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul,
ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac,
ca să înjunghie pe cei cu inima neprihănită.
¹⁵ Dar sabia^(AK) lor intră în însăşi inima lor
şi li se sfărâmă arcurile.
¹⁶ Mai^(AL) mult face puţinul celui neprihănit,
decât belşugul multor răi.
¹⁷ Căci braţele^(AM) celui rău vor fi zdrobite,
dar Domnul sprijină pe cei neprihăniţi.
¹⁸ Domnul^(AN) cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi
şi moştenirea lor ţine pe^(AO) vecie.
¹⁹ Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii,
ci au de ajuns în^(AP) zilele de foamete.
²⁰ Dar cei răi pier
şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase păşuni:
pier, pier ca^(AQ) fumul.
²¹ Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi,
dar cel neprihănit^(AR) este milos şi dă.
²² Căci^(AS) cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara,
dar cei blestemaţi de El sunt^(AT) nimiciţi.
²³ Domnul^(AU) întăreşte paşii omului
când Îi place calea lui;
²⁴ dacă se^(AV) întâmplă să cadă, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl apucă de mână.
²⁵ Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit,
nici pe urmaşii lui cerşindu-şi^(AW) pâinea.
²⁶ Ci el totdeauna^(AX) este milos şi dă cu împrumut,
şi urmaşii lui sunt binecuvântaţi.
²⁷ Depărtează-te^(AY) de rău, fă binele,
şi vei dăinui pe vecie.
²⁸ Căci Domnul iubeşte^(AZ) dreptatea
şi nu părăseşte pe credincioşii Lui.
Totdeauna ei sunt sub paza Lui,
dar^(BA) sămânţa celor răi este nimicită.
²⁹ Cei^(BB) neprihăniţi vor stăpâni ţara
şi vor locui în ea pe vecie.
³⁰ Gura^(BC) celui neprihănit vesteşte înţelepciunea
şi limba lui trâmbiţează dreptatea.
³¹ Legea^(BD) Dumnezeului său este în inima lui
şi nu i se clatină paşii.
³² Cel rău pândeşte^(BE) pe cel neprihănit
şi caută să-l omoare.
³³ Dar Domnul nu-l^(BF) lasă în mâinile lui
şi nu-l osândeşte^(BG) când vine la judecată.
³⁴ Nădăjduieşte^(BH) în Domnul, păzeşte calea Lui,
şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara:
vei vedea pe cei răi nimiciţi.
³⁵ Am văzut^(BI) pe cel rău în toată puterea lui;
se întindea ca un copac verde.
³⁶ Dar când am trecut a doua oară, nu mai era^(BJ) acolo;
l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
³⁷ Uită-te bine la cel fără prihană şi priveşte pe cel fără vicleşug;
căci omul^(BK) de pace are parte de moştenitori.
³⁸ Dar^(BL) cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii,
sămânţa celor răi este prăpădită.
³⁹ Scăparea^(BM) celor neprihăniţi vine de la Domnul;
El este ocrotitorul lor la vremea necazului^(BN).
⁴⁰ Domnul îi^(BO) ajută şi-i izbăveşte;
îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă,
pentru că^(BP) se încred în El.

¹ Doamne^(BQ), nu mă mustra în mânia Ta
şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
² Căci săgeţile^(BR) Tale s-au înfipt în mine
şi mâna^(BS) Ta apasă asupra mea.
³ N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale;
nu mai este nicio^(BT) vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.
⁴ Căci fărădelegile^(BU) mele se ridică deasupra capului meu,
ca o povară grea sunt^(BV) prea grele pentru mine.
⁵ Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură,
în urma nebuniei mele.
⁶ Sunt gârbovit; peste măsură de istovit^(BW).
Toată ziua umblu^(BX) plin de întristare.
⁷ Căci o durere arzătoare^(BY) îmi mistuie măruntaiele,
şi n-a mai rămas nimic^(BZ) sănătos în carnea mea.
⁸ Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire;
tulburarea inimii mele mă face să gem^(CA).
⁹ Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta
şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse.
¹⁰ Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte
şi lumina^(CB) ochilor mei nu mai este cu mine.
¹¹ Prietenii^(CC) şi cunoscuţii mei se depărtează^(CD) de rana mea
şi rudele mele stau^(CE) deoparte.
¹² Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele^(CF),
cei ce-mi caută nenorocirea spun^(CG) răutăţi
şi toată ziua urzesc^(CH) la înşelătorii.
¹³ Iar eu^(CI) sunt ca un surd, n-aud;
sunt^(CJ) ca un mut, care nu deschide gura.
¹⁴ Sunt ca un om care n-aude
şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
¹⁵ Doamne, în Tine nădăjduiesc^(CK);
Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
¹⁶ Căci zic: „Nu îngădui să^(CL) se bucure vrăjmaşii mei de mine
şi să se fudulească^(CM) împotriva mea, când mi se clatină piciorul^(CN)!”
¹⁷ Căci sunt aproape să cad
şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
¹⁸ Îmi mărturisesc^(CO) fărădelegea,
mă doare^(CP) de păcatul meu.
¹⁹ Dar vrăjmaşii mei sunt plini de viaţă şi plini de putere;
cei ce mă urăsc fără^(CQ) temei sunt mulţi la număr.
²⁰ Ei îmi întorc^(CR) rău pentru bine,
îmi sunt potrivnici, pentru că^(CS) eu urmăresc binele.
²¹ Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeule, nu^(CT) Te depărta de mine!
²² Vino degrabă în ajutorul meu,
Doamne, Mântuirea^(CU) mea!

¹ Ziceam: „Voi veghea^(CV) asupra căilor mele,
ca să nu păcătuiesc cu limba;
îmi voi pune frâu gurii^(CW) ,
cât^(CX) va sta cel rău înaintea mea.”
² Am stat^(CY) mut, în tăcere;
am tăcut, măcar că eram nenorocit,
şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.
³ Îmi ardea inima în mine,
un foc^(CZ) lăuntric mă mistuia,
şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis:
⁴ „Doamne, spune-mi^(DA) care este sfârşitul vieţii mele,
care este măsura zilelor mele,
ca să ştiu cât de trecător sunt.”
⁵ Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână
şi viaţa^(DB) mea este ca o nimica înaintea Ta.
Da^(DC), orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.
⁶ Da, omul umblă ca o^(DD) umbră,
se frământă degeaba,
strânge^(DE) la comori şi nu ştie cine le va lua.
⁷ Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?
În Tine îmi este nădejdea^(DF).
⁸ Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele!
Nu mă face de ocara^(DG) celui nebun!
⁹ Stau^(DH) mut, nu deschid gura,
căci Tu^(DI) lucrezi.
¹⁰ Abate-Ţi^(DJ) loviturile de la mine!
Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
¹¹ Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui;
îi prăpădeşti^(DK), ca molia, ce are el mai scump.
Da^(DL), orice om este doar o suflare.
¹² Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele!
Nu tăcea în faţa lacrimilor mele!
Căci^(DM) sunt un străin înaintea Ta,
un pribeag, ca^(DN) toţi părinţii mei.
¹³ Abate-Ţi^(DO) privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu,
până nu mă duc şi să^(DP) nu mai fiu!