Beginning
Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1 Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,
pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
2 Să se arate dreptatea mea înaintea Ta
şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3 Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta(A) noaptea,
dacă mă vei încerca(B), nu vei găsi nimic,
căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.
4 Cât priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale,
mă feresc de calea celor asupritori;
5 paşii mei stau neclintiţi(C) pe cărările Tale
şi nu mi se clatină picioarele.
6 Strig(D) către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
7 Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată(E), Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost
şi-i izbăveşti de potrivnicii lor prin dreapta Ta!
8 Păzeşte-mă(F) ca lumina ochiului,
ocroteşte-mă, la umbra(G) aripilor Tale,
9 de cei răi, care mă prigonesc,
de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.
10 Ei îşi închid(H) inima,
au cuvinte semeţe(I) în gură.
11 Se ţin de paşii mei, mă înconjoară(J) chiar,
mă pândesc ca(K) să mă trântească la pământ.
12 Parcă ar fi un leu lacom după pradă,
un pui de leu care stă la pândă în culcuşul lui.
13 Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l!
Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia(L) Ta!
14 Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia,
care îşi au partea lor în viaţa aceasta(M)
şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale.
Copiii lor sunt sătui
şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15 Dar eu, în nevinovăţia(N) mea, voi vedea Faţa Ta:
cum mă voi trezi, mă voi sătura(O) de chipul Tău.
Psalmul 18
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David, robul Domnului.
El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. El a zis:
1 Te iubesc(P) din inimă, Doamne, tăria mea!
2 Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!
Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund(Q),
scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
3 Eu strig: „Lăudat să fie Domnul(R)!”
şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
4 Mă înconjuraseră legăturile morţii(S)
şi mă îngroziseră râurile pieirii;
5 mă înfăşuraseră legăturile mormântului
şi mă prinseseră laţurile morţii.
6 Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul
şi am strigat către Dumnezeul meu:
din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul,
şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7 Atunci s-a zguduit(T) pământul şi s-a cutremurat,
temeliile munţilor s-au mişcat
şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8 Din nările Lui se ridica fum
şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
9 A plecat(U) cerurile şi S-a pogorât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
10 Călărea(V) pe un heruvim şi zbura,
venea plutind(W) pe aripile vântului.
11 Întunericul Şi-l făcuse învelitoare,
iar cortul Lui(X), împrejurul Lui,
erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
12 Din strălucirea(Y) care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau nori
care aruncau grindină şi cărbuni de foc.
13 Domnul a tunat în ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul(Z)
cu grindină şi cărbuni de foc.
14 A aruncat(AA) săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,
a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.
15 Atunci s-a văzut albia(AB) apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii,
la mustrarea Ta, Doamne,
la vuietul suflării nărilor Tale.
16 El Şi-a întins mâna(AC) de sus, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
17 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.
18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele;
dar Domnul a fost sprijinul meu.
19 El m-a scos la loc larg(AD)
şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.
20 Domnul mi-a făcut(AE) după neprihănirea mea,
mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele,
21 căci am păzit căile Domnului,
şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
23 Am fost fără vină faţă de El
şi m-am păzit de fărădelegea mea.
24 De aceea(AF), Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
25 Cu cel bun,(AG) Tu Te arăţi bun,
cu omul neprihănit, Te arăţi neprihănit;
26 cu cel curat, Te arăţi curat
şi cu cel stricat,(AH) Te porţi după stricăciunea lui.
27 Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte,
şi smereşti privirile(AI) trufaşe.
28 Da, Tu aprinzi(AJ) lumina mea.
Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.
29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite(AK),
Cuvântul Domnului este încercat(AL):
El este un scut pentru(AM) toţi cei ce aleargă la El.
31 Căci(AN) cine este Dumnezeu, afară de Domnul,
şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu mă încinge(AO) cu putere
şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor(AP)
şi mă aşază pe înălţimile(AQ) mele,[a]
34 El îmi deprinde(AR) mâinile la luptă,
aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină
şi îndurarea Ta mă face mare.
36 Tu lărgeşti drumul sub paşii mei
şi nu-mi alunecă gleznele(AS).
37 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung
şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.
38 Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;
ei cad sub picioarele mele.
39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă
şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40 Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea,
şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă, dar n-are cine să-i scape!
Strigă către Domnul(AT), dar nu le răspunde!
42 Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,
îi calc în picioare ca noroiul(AU) de pe uliţe.
43 Tu mă scapi(AV) din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea(AW) neamurilor;
un popor pe care nu-l cunoşteam(AX), îmi este supus.
44 El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,
fiii străinului(AY) mă linguşesc(AZ).
45 Fiilor străinului li se moaie inima de mine
şi ies tremurând din cetăţuile lor.
46 Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
47 Dumnezeu, răzbunătorul meu,
care îmi supune(BA) popoarele
48 şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei!
Tu mă înalţi(BB) mai presus de potrivnicii mei,
mă scapi de omul asupritor.
49 De aceea(BC), Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,
voi cânta spre slava Numelui Tău.
50 El dă mari izbăviri(BD) împăratului Său
şi dă îndurare unsului Său:
lui David şi seminţei lui, pe vecie(BE).
Psalmul 19
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Cerurile(BF) spun slava lui Dumnezeu,
şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
2 O zi istoriseşte alteia acest lucru,
o noapte dă de ştire alteia despre el.
3 Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,
al căror sunet să fie auzit,
4 dar răsunetul lor străbate tot(BG) pământul
şi glasul lor merge până la marginile lumii.
În ceruri, El a întins un cort soarelui.
5 Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă,
se aruncă în drumul lui cu bucuria(BH) unui viteaz:
6 răsare la un capăt al cerurilor
şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt;
nimic nu se ascunde de căldura lui.
7 Legea Domnului este desăvârşită(BI) şi înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
8 Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima;
poruncile Domnului sunt curate(BJ) şi luminează(BK) ochii.
9 Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie;
judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.
10 Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât(BL) mult aur curat;
sunt mai dulci(BM) decât mierea, decât picurul din faguri.
11 Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele;
pentru cine le păzeşte(BN), răsplata este mare.
12 Cine îşi cunoaşte(BO) greşelile făcute din neştiinţă?
Iartă-mi greşelile(BP) pe care nu le cunosc(BQ)!
13 Păzeşte(BR) de asemenea, pe robul Tău de mândrie,
ca să(BS) nu stăpânească ea peste mine!
Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
14 Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele(BT) gurii mele
şi cugetele inimii mele,
Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu(BU)!
Psalmul 20
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Să te asculte Domnul în ziua necazului,
să te ocrotească(BV) Numele Dumnezeului lui Iacov,
2 să-ţi trimită ajutor din locaşul(BW) Său cel Sfânt
şi să te sprijine din Sion!
3 Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mâncare
şi să-ţi primească arderile-de-tot!
4 Să-ţi dea(BX) ce-ţi doreşte inima
şi să-ţi împlinească toate planurile tale!
5 Atunci noi ne vom bucura(BY) de biruinţa ta
şi vom flutura steagul în(BZ) Numele Dumnezeului nostru.
Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!
6 Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul(CA) Său
şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfânt,
prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.
7 Unii(CB) se bizuie pe carele lor, alţii, pe caii lor,
dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.
8 Ei se îndoaie şi cad,
dar noi(CC) ne ridicăm şi rămânem în picioare.
9 Scapă, Doamne, pe împăratul
şi ascultă-ne când Te chemăm!
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.