Beginning

¹ Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,
voi istorisi toate minunile Lui.
² Voi face din Tine bucuria^(A) şi veselia mea,
voi cânta Numele tău, Dumnezeule^(B) Preaînalt,
³ pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi,
se clatină şi pier dinaintea Ta.
⁴ Căci Tu îmi sprijini dreptatea şi pricina mea
şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
⁵ Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău,
le ştergi^(C) numele pentru totdeauna şi pe vecie.
⁶ S-au dus vrăjmaşii! N-au rămas din ei decât nişte dărâmături veşnice!
Nişte cetăţi dărâmate de Tine! Li s-a şters pomenirea!
⁷ Ei s-au dus, dar Domnul^(D) împărăţeşte în veac
şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
⁸ El judecă lumea^(E) cu dreptate,
judecă popoarele cu nepărtinire.
⁹ Domnul^(F) este scăparea celui asuprit,
scăpare la vreme de necaz.
¹⁰ Cei ce cunosc^(G) Numele Tău se încred în Tine,
căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
¹¹ Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion,
vestiţi^(H) printre popoare isprăvile Lui!
¹² Căci El răzbună^(I) sângele vărsat
şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
¹³ Ai milă de mine, Doamne!
Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei
şi ridică-mă din porţile morţii,
¹⁴ ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului
şi să mă bucur^(J) de mântuirea Ta.
¹⁵ Neamurile^(K) cad în groapa pe care au făcut-o
şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
¹⁶ Domnul Se arată^(L), face dreptate
şi prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente^(M). Oprire)
¹⁷ Cei răi se întorc la Locuinţa morţilor:
toate neamurile^(N) care uită pe Dumnezeu.
¹⁸ Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie^(O),
nădejdea^(P) celor sărmani nu piere pe vecie.
¹⁹ Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul;
neamurile să fie judecate înaintea Ta!
²⁰ Aruncă groaza în ei, Doamne,
ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni!

¹ Pentru ce stai aşa de departe, Doamne?
Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?
² Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi
şi ei cad^(Q) jertfă curselor urzite de el.
³ Căci cel rău se făleşte^(R) cu pofta lui,
iar răpitorul^(S) batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
⁴ Cel rău zice cu trufie: „Nu^(T) pedepseşte Domnul!
Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile^(U) lui.
⁵ Treburile îi merg bine în orice vreme;
judecăţile^(V) Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,
şi suflă cu dispreţ^(W) împotriva tuturor potrivnicilor lui.
⁶ El zice^(X) în inima lui: „Nu mă clatin,
în veci^(Y) sunt scutit de nenorocire!”
⁷ Gura^(Z) îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri
şi sub limbă^(AA) are răutate şi fărădelege^(AB).
⁸ Stă la pândă lângă sate
şi ucide pe cel nevinovat în locuri^(AC) dosnice;
ochii lui pândesc^(AD) pe cel nenorocit.
⁹ Stă^(AE) la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină;
stă la pândă să prindă pe cel nenorocit.
Îl prinde şi-l trage în laţul lui;
¹⁰ se îndoaie, se pleacă
şi-i cad săracii în gheare!
¹¹ El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!
Îşi ascunde^(AF) Faţa şi în veac nu va vedea!”
¹² Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică^(AG) mâna!
Nu uita pe cei nenorociţi!
¹³ Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu?
Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?
¹⁴ Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor.
În nădejdea Ta se lasă^(AH) cel nenorocit
şi Tu vii în ajutor orfanului^(AI).
¹⁵ Zdrobeşte^(AJ) braţul celui rău,
pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
¹⁶ Domnul^(AK) este Împărat în veci de veci;
neamurile sunt nimicite din ţara Lui.
¹⁷ Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!
Le întăreşti^(AL) inima, Îţi pleci urechea spre ei,
¹⁸ ca să faci^(AM) dreptate orfanului şi celui asuprit
şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.

¹ La Domnul^(AN) găsesc scăpare! Cum^(AO) puteţi să-mi spuneţi:
„Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?”
² Căci iată că cei răi^(AP) încordează arcul,
îşi potrivesc săgeata^(AQ) pe coardă,
ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată.
³ Şi când se surpă^(AR) temeliile,
ce ar putea să mai facă cel neprihănit?
⁴ Domnul^(AS) este în Templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul^(AT) de domnie în ceruri.
Ochii^(AU) Lui privesc şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
⁵ Domnul încearcă^(AV) pe cel neprihănit,
dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.
⁶ Peste cei răi plouă^(AW) cărbuni, foc şi pucioasă:
un vânt dogoritor^(AX), iată paharul de care au ei parte.
⁷ Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea^(AY),
şi cei neprihăniţi privesc Faţa^(AZ) Lui.

¹ Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi^(BA),
pier credincioşii dintre fiii oamenilor.
² Oamenii îşi spun minciuni^(BB) unii altora,
pe buze au lucruri linguşitoare^(BC), vorbesc cu inimă prefăcută.
³ Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare,
limba care vorbeşte cu trufie^(BD),
⁴ pe cei ce zic: „Suntem tari cu limba noastră,
căci buzele noastre sunt cu noi. Cine ar putea să fie stăpân peste noi?”
⁵ Pentru că cei nenorociţi sunt asupriţi şi pentru că săracii gem,
„acum”, zice Domnul, „Mă scol^(BE) şi aduc mântuire celor obijduiţi^(BF)”.
⁶ Cuvintele Domnului sunt cuvinte^(BG) curate,
un argint lămurit în cuptor de pământ şi curăţit de şapte ori.
⁷ Tu, Doamne, îi vei păzi
şi-i vei apăra de neamul acesta pe vecie.
⁸ Pretutindeni mişună cei răi,
când domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.

¹ Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat?
Până când^(BH) Îţi vei ascunde Faţa de mine?
² Până când voi avea sufletul plin de griji
şi inima plină de necazuri în fiecare zi?
Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?
³ Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Dă lumină^(BI) ochilor mei, ca^(BJ) să n-adorm somnul morţii,
⁴ ca să nu zică^(BK) vrăjmaşul meu: „L-am biruit!”
Şi să nu se bucure potrivnicii mei când mă clatin.
⁵ Eu am încredere în bunătatea^(BL) Ta,
sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale:
⁶ cânt Domnului,
căci mi-a făcut^(BM) bine!

¹ Nebunul^(BN) zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
S-au stricat^(BO) oamenii, fac fapte urâte;
nu este niciunul care să facă binele.
² Domnul^(BP) Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,
să vadă de este vreunul care să aibă pricepere
şi care să caute pe Dumnezeu.
³ Dar toţi^(BQ) s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici;
nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
⁴ Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea,
de mănâncă^(BR) pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea,
şi nu cheamă^(BS) pe Domnul?
⁵ Ei vor tremura de spaimă
când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
⁶ Râdeţi voi de nădejdea celui nenorocit…
dar scăparea lui este Domnul^(BT).
⁷ O, de^(BU) ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!…
Când^(BV) va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli şi Israel se va bucura.

¹ Doamne, cine^(BW) va locui în cortul Tău?
Cine va locui pe muntele^(BX) Tău cel sfânt?
² Cel ce^(BY) umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu
şi spune^(BZ) adevărul din inimă.
³ Acela nu cleveteşte^(CA) cu limba lui, nu face rău semenului său
şi nu aruncă^(CB) ocară asupra aproapelui său.
⁴ El priveşte^(CC) cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit,
dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul.
El nu-şi ia vorba înapoi dacă face un jurământ^(CD) în paguba lui.
⁵ El nu-şi dă banii^(CE) cu dobândă
şi nu ia mită^(CF) împotriva celui nevinovat.
Cel ce se poartă aşa nu se clatină^(CG) niciodată.

¹ Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci^(CH) în Tine mă încred.
² Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu,
Tu eşti singura^(CI) mea fericire!”
³ Sfinţii care sunt în ţară,
oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.
⁴ Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,
dar eu n-aduc jertfele lor de sânge
şi nu pun numele^(CJ) lor pe buzele mele.
⁵ Domnul^(CK) este partea mea de moştenire şi paharul^(CL) meu,
Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
⁶ O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ,
o frumoasă moşie mi-a fost dată.
⁷ Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte,
căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima^(CM).
⁸ Am necurmat pe Domnul înaintea^(CN) ochilor mei.
Când este El la dreapta mea^(CO), nu mă clatin^(CP).
⁹ De aceea, inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte^(CQ)
şi trupul mi se odihneşte în linişte.
¹⁰ Căci^(CR) nu vei lăsa sufletul^(CS) meu în Locuinţa morţilor,
nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
¹¹ Îmi vei arăta cărarea vieţii^(CT);
înaintea^(CU) Feţei Tale sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice în dreapta^(CV) Ta.