Print Page Options
Previous Prev Day Next DayNext

Beginning

Read the Bible from start to finish, from Genesis to Revelation.
Duration: 365 days
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)
Version
Iov 24-28

24 Pentru ce(A) nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată
şi de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
Sunt unii care mută hotarele(B), fură turmele şi le pasc;
iau măgarul orfanului,
iau zălog(C) vaca văduvei;
îmbrâncesc din drum pe cei lipsiţi,
silesc pe toţi nenorociţii(D) din ţară să se ascundă.
Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie,
ies dimineaţa la lucru să caute hrană
şi în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.
Taie nutreţul care a mai rămas pe câmp,
culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
Îi apucă(E) noaptea în umezeală,
fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
Îi pătrunde ploaia munţilor
şi, neavând alt adăpost, se ghemuiesc(F) lângă stânci.
Aceia smulg pe orfan de la ţâţă,
iau zălog tot ce are săracul.
10 Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte,
strâng snopii şi-s flămânzi;
11 în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn,
calcă teascul şi le este sete;
12 în cetăţi se aud vaietele celor ce mor,
sufletul celor răniţi strigă…
Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
13 Alţii sunt vrăjmaşi ai luminii,
nu cunosc căile ei,
nu umblă pe cărările ei.
14 Ucigaşul se scoală în revărsatul(G) zorilor,
ucide pe cel sărac şi lipsit
şi noaptea fură.
15 Ochiul(H) preacurvarului pândeşte amurgul:
‘Nimeni nu mă va vedea’, zice(I) el,
şi îşi pune o maramă pe faţă.
16 Noaptea sparg casele,
ziua stau închişi;
se tem de lumină(J).
17 Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii
şi, când o văd, simt toate spaimele morţii.
18 Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor,
pe pământ n-are decât o parte blestemată
şi niciodată n-apucă pe drumul celor vii!
19 Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii,
aşa înghite Locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
20 Pântecele mamei îl uită,
viermii se ospătează cu el,
nimeni nu-şi mai aduce aminte(K) de el!
Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,
21 el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii,
el care nu face niciun bine văduvei!…
22 Şi totuşi Dumnezeu, prin puterea Lui, lungeşte zilele celor silnici,
şi iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
23 El le dă linişte şi încredere,
are privirile(L) îndreptate spre căile lor.
24 S-au ridicat şi într-o clipă nu mai sunt:
cad, mor ca toţi oamenii,
sunt tăiaţi ca spicele coapte.
25 Nu este aşa?
Cine mă va dovedi de minciună,
cine-mi va nimici cuvintele mele?”

A treia cuvântare a lui Bildad

25 Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:

„Puterea şi groaza sunt ale lui Dumnezeu;
El face să împărăţească pacea în ţinuturile Lui înalte.
Cine ar putea să-I numere oştile?
Şi peste cine nu răsare lumina(M) Lui?
Cum ar putea omul(N) să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu?
Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?
Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare,
şi stelele nu sunt curate înaintea Lui;
cu cât mai puţin omul, care nu este decât un vierme(O),
fiul omului, care nu este decât un viermişor!”

Răspunsul lui Iov

26 Iov a luat cuvântul şi a zis:

„Cât de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii!
Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere!
Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!
Către cine se îndreaptă cuvintele tale?
Şi al cui duh vorbeşte prin tine?
Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape
şi sub locuitorii lor.
Înaintea Lui, Locuinţa morţilor este goală(P),
adâncul n-are acoperiş.
El întinde(Q) miazănoaptea asupra golului
şi spânzură Pământul pe nimic.
Leagă(R) apele în norii Săi
şi norii nu se sparg sub greutatea lor.
Acoperă faţa scaunului Său de domnie
şi Îşi întinde norul peste el.
10 A tras(S) o boltă pe faţa apelor,
ca hotar între lumină şi întuneric.
11 Stâlpii cerului se clatină
şi se înspăimântă la ameninţarea Lui.
12 Prin puterea Lui tulbură(T) marea,
prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.
13 Suflarea Lui(U) înseninează cerul,
mâna Lui străpunge şarpele(V) fugar.
14 Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale,
şi numai adierea lor uşoară ajunge până la noi!
Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”

Cel din urmă răspuns al lui Iov

27 Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde şi a zis:

„Viu este Dumnezeu, care(W) nu-mi dă dreptate!
Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,
că, atâta vreme cât voi avea suflet
şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,
limba mea nu va spune nimic neadevărat.
Departe de mine gândul să vă dau dreptate!
Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra(X) nevinovăţia.
Ţin(Y) să-mi scot dreptatea
şi nu voi slăbi; inima(Z) nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău
şi potrivnicul meu, ca cel nelegiuit!
Ce(AA) nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit
când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?
Îi ascultă(AB) Dumnezeu strigătele
când vine strâmtorarea peste el?
10 Este(AC) Cel Atotputernic desfătarea lui?
Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
11 Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu,
nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
12 Dar voi le cunoaşteţi şi sunteţi de acelaşi gând;
pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
13 Iată(AD) soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
14 Dacă(AE) are mulţi fii, îi are pentru sabie
şi odraslele lui duc lipsă de pâine.
15 Cei ce scapă din ai lui sunt îngropaţi de ciumă,
şi văduvele(AF) lor nu-i plâng.
16 Dacă strânge argint ca ţărâna,
dacă îngrămădeşte haine ca noroiul,
17 el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele
şi de argintul lui omul fără prihană(AG) are parte.
18 Casa lui este ca aceea(AH) pe care o zideşte molia,
ca o colibă pe care şi-o face un străjer.
19 Se culcă bogat şi moare despuiat;
deschide ochii şi totul a pierit.
20 Îl apucă groaza ca nişte(AI) ape
şi noaptea îl ia vârtejul.
21 Vântul de răsărit îl ia şi se duce;
îl smulge cu putere din locuinţa lui.
22 Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui,
şi cel rău ar vrea să fugă, să scape de ele.
23 Oamenii bat din palme la căderea lui
şi-l fluieră la plecarea din locul lui.

28 Argintul are o mină de unde se scoate
şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.
Fierul se scoate din pământ
şi piatra se topeşte ca să dea arama.
Omul pune capăt întunericului[a],
cercetează, până în ţinuturile cele mai adânci,
pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.
Sapă o fântână departe de locurile locuite;
picioarele nu-i mai sunt de ajutor,
stă atârnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti[b].
Pământul, de unde iese pâinea,
este răscolit înăuntrul lui ca de foc,
pietrele lui cuprind safir
şi în el se găseşte pulbere de aur.
Pasărea de pradă nu-i cunoaşte cărarea.
Ochiul vulturului n-a zărit-o,
cele mai trufaşe dobitoace n-au călcat pe ea
şi leul n-a trecut niciodată pe ea.
Omul îşi pune mâna pe stânca de cremene
şi răstoarnă munţii din rădăcină.
10 Sapă şanţuri în stânci
şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
11 Opreşte curgerea apelor
şi scoate la lumină ce este ascuns.
12 Dar(AJ) înţelepciunea unde se găseşte?
Unde este locuinţa priceperii?
13 Omul nu-i cunoaşte preţul(AK),
ea nu se găseşte în pământul celor vii.
14 Adâncul(AL) zice: ‘Nu este în mine’,
şi marea zice: ‘Nu este la mine’.
15 Ea(AM) nu se dă în schimbul aurului curat,
nu se cumpără cântărindu-se cu argint;
16 nu se cântăreşte pe aurul din Ofir,
nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
17 Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul,
nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
18 Mărgeanul şi cristalul nu sunt nimic pe lângă ea:
înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele.
19 Topazul din Etiopia nu este ca ea
şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
20 De unde(AN) vine atunci înţelepciunea?
Unde este locuinţa priceperii?
21 Este ascunsă de ochii tuturor celor vii,
este ascunsă de păsările cerului.
22 Adâncul(AO) şi moartea zic:
‘Noi am auzit vorbindu-se de ea’.
23 Dumnezeu îi ştie drumul,
El îi cunoaşte locuinţa.
24 Căci El vede până la marginile pământului,
zăreşte(AP) totul sub ceruri.
25 Când a rânduit greutatea vântului
şi când a hotărât măsura apelor,
26 când a dat legi(AQ) ploii
şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
27 atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o,
i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare.
28 Apoi a zis omului: ‘Iată, frica de(AR) Domnul, aceasta este înţelepciunea;
depărtarea de rău este pricepere’.”

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.