Beginning
Cuvântarea lui Bildad
8 Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2 „Până când vrei să vorbeşti astfel
şi până când vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?
3 Oare va răsturna(A) Dumnezeu dreptul?
Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?
4 Dacă fiii tăi au păcătuit(B) împotriva Lui,
i-a dat pe mâna păcatului.
5 Dar tu, dacă(C) alergi la Dumnezeu,
dacă rogi pe Cel Atotputernic,
6 dacă eşti curat şi fără prihană,
atunci, negreşit, El va veghea asupra ta
şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.
7 Vechea ta propăşire va fi mică
faţă de cea de mai târziu.
Învăţăminte din păţania celor dinainte
8 Întreabă(D) pe cei din neamurile trecute
şi ia aminte la păţania părinţilor lor.
9 Căci noi(E) suntem de ieri şi nu ştim nimic,
zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.
10 Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi
şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:
11 ‘Creşte papura fără baltă?
Creşte trestia fără umezeală?’
12 Fiind încă(F) verde şi fără să se taie,
ea se usucă mai repede decât toate ierburile.
13 Aşa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu,
şi nădejdea(G) celui nelegiuit va pieri.
14 Încrederea lui este zdrobită,
şi sprijinul lui este o pânză de păianjen.
15 Se bizuie(H) pe casa lui, dar nu este tare;
se prinde de ea, dar nu ţine.
16 Cum dă soarele, înverzeşte,
îşi întinde ramurile peste grădina sa,
17 îşi împleteşte rădăcinile printre pietre,
pătrunde până în ziduri.
18 Dar, dacă-l smulgi(I) din locul în care stă,
locul acesta se leapădă de el şi zice:
‘Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!’
19 Iată, aşa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieţii lui;
apoi din(J) acelaşi pământ răsar alţii după el.
20 Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană
şi nu ocroteşte pe cei răi.
21 Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie
şi buzele cu cântări de veselie.
22 Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi(K) de ruşine,
iar cortul celor răi va pieri.”
Răspunsul lui Iov
9 Iov a luat cuvântul şi a zis:
2 „Ştiu bine că este aşa.
Şi cum ar putea omul să-şi scoată(L) dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă ar voi să se certe cu El,
din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
4 Ale Lui(M) sunt înţelepciunea şi atotputernicia:
Cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5 El mută deodată munţii
şi-i răstoarnă în mânia Sa.
6 Zguduie(N) pământul din temelia(O) lui,
de i se clatină stâlpii.
7 Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare
şi ţine stelele sub pecetea Lui.
8 Numai El(P) întinde cerurile
şi umblă pe înălţimile mării.
9 El a făcut(Q) Ursul-Mare, Luceafărul de seară şi Raliţele,
şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
10 El face(R) lucruri mari şi nepătrunse,
minuni fără număr.
11 Iată(S), El trece pe lângă mine şi nu-L văd,
se duce şi nu-L zăresc.
12 Dacă(T) apucă El, cine-L va opri?
Cine-I va zice: ‘Ce faci?’
13 Dumnezeu nu-Şi întoarce mânia;
sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei(U).
14 Şi eu cum să-I răspund?
Ce cuvinte să aleg?
15 Chiar dacă aş(V) avea dreptate, nu I-aş răspunde.
Nu pot decât să mă rog judecătorului.
16 Şi chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,
tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul –
17 El, care mă izbeşte ca într-o furtună,
care îmi înmulţeşte fără pricină(W) rănile,
18 care nu mă lasă să răsuflu,
mă satură de amărăciune.
19 Să alerg la putere? El este atotputernic.
La dreptate? Cine mă va apăra?
20 Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi
şi oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
21 Nevinovat! Sunt, dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
22 Ce-mi pasă la urma urmei?
Căci îndrăznesc s-o spun:
El nimiceşte pe cel nevinovat(X) ca şi pe cel vinovat.
23 Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!
Dar El râde de încercările celui nevinovat.
24 Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;
El acoperă(Y) ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?
25 Zilele(Z) mele aleargă mai iuţi decât un alergător;
fug fără să fi văzut fericirea;
26 trec ca şi corăbiile cele iuţi,
ca vulturul(AA) care se repede asupra prăzii.
27 Dacă(AB) zic: ‘Vreau să-mi uit suferinţele,
să-mi las întristarea şi să fiu voios’,
28 sunt îngrozit(AC) de toate durerile mele.
Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat(AD).
29 Şi dacă voi fi judecat vinovat,
pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacă(AE) m-aş spăla cu zăpadă,
chiar dacă mi-aş curăţi mâinile cu leşie,
31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi până şi hainele de mine!
32 Căci El nu(AF) este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
şi să mergem împreună la judecată.
33 Nici nu(AG) este vreun mijlocitor între noi,
care să-şi pună mâna peste noi amândoi.
34 Să-Şi tragă(AH) însă varga deasupra mea
şi să nu mă mai tulbure spaima Lui.
35 Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El.
Altfel, nu sunt stăpân pe mine.
10 M-am dezgustat(AI) de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele,
voi vorbi(AJ) în amărăciunea sufletului meu.
2 Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi!
Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
3 Îţi place să chinuieşti,
să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale,
în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
4 Oare ai ochi de carne,
sau vezi(AK) cum vede un om?
5 Zilele Tale sunt ca zilele omului şi anii Tăi ca anii lui,
6 ca să cercetezi fărădelegea mea
şi să cauţi păcatul meu,
7 când(AL) ştii bine că nu sunt vinovat
şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8 Mâinile(AM) Tale m-au făcut şi m-au zidit,
ele m-au întocmit în întregime…
Şi Tu să mă nimiceşti!
9 Adu-Ţi aminte(AN) că Tu m-ai lucrat ca lutul!
Şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?
10 Nu m-ai(AO) muls ca laptele?
Nu m-ai închegat ca brânza?
11 M-ai îmbrăcat cu piele şi carne,
m-ai ţesut cu oase şi vine;
12 mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa,
m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
13 Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta,
iată, ştiu acum ce aveai de gând:
14 că, dacă păcătuiesc, să mă(AP) pândeşti
şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
15 Dacă sunt vinovat, vai(AQ) de mine!
Dacă sunt nevinovat(AR), nu îndrăznesc să-mi ridic capul,
sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
16 Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti(AS) ca un leu,
mă loveşti cu lucruri de mirat,
17 Îmi pui înainte noi martori împotrivă,
Îţi creşte mânia împotriva mea
şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
18 Pentru ce(AT) m-ai scos din pântecele mamei mele?
O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
19 Aş fi ca şi cum n-aş fi fost,
şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt!
20 Nu sunt(AU) zilele mele destul de puţine?
Să mă lase(AV) dar, să plece(AW) de la mine şi să răsuflu puţin
21 înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
22 în ţara(AX) întunericului şi a umbrei(AY) morţii,
în ţara negurii adânci,
unde domnesc umbra morţii şi neorânduiala
şi unde lumina este ca întunericul!’ ”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.