Beginning

Reforma religioasă din timpul lui Iosia

23 Atunci regele Iosia i-a strâns la el pe toţi cei din sfatul bătrânilor^[a] lui Iuda şi ai Ierusalimului. ² Apoi s-a dus la Casa Domnului împreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, cu toţi locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu profeţii, cu întreg poporul, de la mic la mare, şi a citit în auzul lor toate cuvintele Cărţii Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului. ³ Regele a stat în picioare lângă stâlpul său şi a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându-se să-L urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, mărturiile şi hotărârile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele acestui legământ, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ.

⁴ Regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de rangul al doilea şi paznicilor porţii să scoată din Templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Aşera şi pentru toată oştirea cerurilor. Şi el le-a ars în afara Ierusalimului, în valea Chidron, iar cenuşa le-a dus-o la Betel. ⁵ A îndepărtat preoţii păgâni care au fost puşi de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi, în cetăţile lui Iuda şi împrejurul Ierusalimului. De asemenea, a izgonit pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor şi întregii oştiri a cerurilor. ⁶ A scos stâlpul Aşerei^[b] din Casa Domnului şi l-a dus la uedul^[c] Chidron, în afara Ierusalimului; l-a ars lângă uedul Chidron, prefăcându-l în cenuşă şi i-a împrăştiat cenuşa pe mormintele fiilor poporului. ⁷ A dărâmat locuinţele bărbaţilor care se prostituau^[d], care erau în Casa Domnului şi unde femeile împleteau corturi pentru Aşera.

⁸ Iosia i-a izgonit pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda şi a distrus înălţimile unde preoţii ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Şeba. A dărâmat, de asemenea, înălţimile^[e] de la porţi, cele care erau la intrarea porţii lui Iosua, conducătorul cetăţii, în partea stângă a porţii cetăţii. ⁹ Deşi preoţii înălţimilor nu slujeau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuşi mâncau azime printre rudeniile lor.

¹⁰ Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în Valea Hinomiţilor, pentru ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc^[f] pentru Moleh. ¹¹ El a îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă odaia din curte a unui demnitar pe nume Natan-Melek. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.

¹² Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, precum şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului. Le-a luat de acolo şi le-a aruncat molozul în uedul Chidron. ¹³ Regele a pângărit înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, în partea dreaptă a Muntelui Depravării^[g], pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aştoret^[h], urâciunea sidonienilor, pentru Chemoş, urâciunea Moabului, şi pentru Milcom^[i], urâciunea amoniţilor. ¹⁴ A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat aşerele^[j] şi a umplut locurile lor cu oase de oameni.

¹⁵ El a dărâmat chiar şi altarul care era la Betel, precum şi înălţimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască – a dărâmat deci atât altarul, cât şi înălţimea. El a dat foc atât înălţimii, prefăcând-o în cenuşă, cât şi stâlpului Aşerei. ¹⁶ Când Iosia a privit în jur şi a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. A ars oasele pe altar, pângărindu-l după Cuvântul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care^[k] vestise aceste lucruri.^[l]

¹⁷ La un moment dat el a întrebat:

– Al cui este mormântul aceasta din piatră, pe care îl văd?

Oamenii cetăţii i-au răspuns:

– Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda şi a profeţit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care le-ai făcut.

¹⁸ – Lăsaţi-l şi nimeni să nu-i mişte oasele! a zis el.

Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.

¹⁹ De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălţimile din cetăţile Samariei, pe care le zidiseră regii lui Israel ca să-L mânie pe Domnul. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel. ²⁰ Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

²¹ Regele a poruncit întregului popor următoarele: „Sărbătoriţi Paştele Domnului, Dumnezeul vostru, aşa cum este scris în această Carte a Legământului!“ ²² Paşte ca acesta nu se mai sărbătorise din perioada judecătorilor care judecau pe Israel şi nici chiar în toată perioada regilor lui Israel şi a regilor lui Iuda. ²³ Abia în al optsprezecelea an al domniei regelui Iosia, acest Paşte a fost sărbătorit în cinstea Domnului la Ierusalim.

²⁴ Iosia a mai îndepărtat pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe cei care se ocupă cu descântece, terafimii^[m], idolii şi toate celelalte urâciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda şi la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. ²⁵ Nici unul dintre înaintaşii lui Iosia nu a fost ca el, adică să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul şi cu toată puterea lui, aşa cum zice toată Legea lui Moise. Şi nici după aceea nu s-a ridicat nimeni ca el. ²⁶ Totuşi Domnul nu S-a întors din înverşunarea mâniei Lui celei mari, mânie care era aprinsă împotriva lui Iuda din cauza tuturor faptelor prin care Îl mâniase Manase. ²⁷ Şi Domnul a zis: „Voi îndepărta pe Iuda din prezenţa Mea, cum am îndepărtat pe Israel şi voi lepăda atât această cetate, Ierusalimul, pe care l-am ales, cât şi Casa despre care ziceam că acolo va fi Numele Meu^[n] .“

²⁸ Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?

²⁹ Pe vremea sa, faraonul Neco^[o], monarhul Egiptului, a înaintat la râul Eufrat, la împăratul Asiriei^[p]. Regele Iosia i-a ieşit împotrivă. Neco l-a înfruntat la Meghido şi l-a ucis. ³⁰ Slujitorii lui l-au luat mort din Meghido, l-au adus într-un car la Ierusalim şi l-au înmormântat în mormântul său. Apoi poporul ţării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, şi l-a uns făcându-l rege în locul tatălui său.

Domnia lui Iehoahaz peste Iuda

³¹ Iehoahaz era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. ³² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuseră şi strămoşii săi. ³³ Faraonul Neco l-a pus în lanţuri la Ribla, în ţara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a pus peste ţară un tribut de o sută de talanţi^[q] de argint şi un talant^[r] de aur. ³⁴ Faraonul Neco l-a pus rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz l-a luat şi l-a dus în Egipt, unde a şi murit. ³⁵ Iehoiachim i-a dat faraonului aurul şi argintul, însă el a împovărat ţara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul şi aurul luat de la poporul ţării.

Domnia lui Iehoiachim peste Iuda

³⁶ Iehoiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Zebida şi era fiica lui Pedaia din Ruma. ³⁷ El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot aşa cum făcuseră şi strămoşii săi.

24 În timpul domniei lui Iehoiachim, Nebucadneţar^[s], împăratul Babilonului, a pornit la război împotriva lui şi Iehoiachim i-a fost supus timp de trei ani. Dar apoi s-a răzgândit şi s-a răsculat împotriva lui. ² Domnul a trimis împotriva lui Iehoiachim cete de caldeeni^[t], de aramei, de moabiţi şi de amoniţi. El le-a trimis împotriva lui Iuda, pentru a o distruge, după Cuvântul Domnului pe care-l rostise prin robii Săi, profeţii. ³ Lucrul acesta s-a întâmplat numai după porunca Domnului şi pentru a îndepărta pe Iuda din prezenţa Lui, din cauza tuturor păcatelor săvârşite de Manase ⁴ şi din cauza sângelui nevinovat pe care-l vărsase. El a umplut Ierusalimul de sânge nevinovat şi de aceea Domnul n-a vrut să-l ierte.

⁵ Celelalte fapte ale lui Iehoiachim şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? ⁶ Iehoiachim s-a culcat alături de părinţii săi, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoiachin.

⁷ Monarhul Egiptului n-a mai ieşit din ţara lui, căci împăratul Babilonului luase tot ce aparţinea monarhului Egiptului, de la Râul Egiptului^[u] până la râul Eufrat.^[v]

Domnia lui Iehoiachin peste Iuda

⁸ Iehoiachin era în vârstă de optsprezece ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Nehuşta şi era fiica lui Elnatan din Ierusalim. ⁹ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse şi tatăl său.

¹⁰ În vremea aceea, slujitorii lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, au înaintat împotriva Ierusalimului şi au asediat cetatea. ¹¹ Nebucadneţar însuşi, împăratul Babilonului, a venit înaintea cetăţii în timp ce slujitorii lui o asediau. ¹² Iehoiachin, regele lui Iuda, s-a predat împăratului Babilonului împreună cu mama sa, slujitorii săi, conducătorii săi şi demnitarii săi. Împăratul Babilonului l-a luat prizonier în al optulea an al domniei lui. ¹³ Nebucadneţar a luat de acolo toate comorile Templului Domnului şi toate comorile palatului regelui; a sfărâmat toate obiectele de aur, pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, în Casa Domnului, întocmai cum a spus Domnul. ¹⁴ I-a dus în captivitate pe toţi locuitorii Ierusalimului: pe toţi conducătorii şi pe toţi războinicii viteji, în număr de zece mii de prizonieri, pe toţi tâmplarii şi pe toţi fierarii, lăsând în ţară doar poporul sărac. ¹⁵ L-a dus pe Iehoiachin în captivitate la Babilon şi a mai dus în captivitate, din Ierusalim la Babilon, pe mama regelui, soţiile regelui, pe demnitarii săi, pe nobilii ţării, ¹⁶ precum şi şapte mii de oameni viteji, toţi numai oameni puternici şi potriviţi pentru război, şi o mie de tâmplari şi fierari. Împăratul Babilonului i-a dus în captivitate la Babilon. ¹⁷ În locul lui Iehoiachin, împăratul Babilonului l-a pus rege pe Matania, unchiul acestuia, şi i-a schimbat numele în Zedechia.

Domnia lui Zedechia peste Iuda

¹⁸ Zedechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. ¹⁹ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse şi Iehoiachim. ²⁰ Din pricina mâniei Domnului s-au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim şi în Iuda, pe care, în cele din urmă, le-a izgonit din prezenţa Sa. Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

Căderea Ierusalimului, distrugerea Casei Domnului şi exilul poporului

25 În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată oştirea sa. Ei şi-au aşezat tabăra înaintea cetăţii şi au zidit întărituri de jur împrejurul ei. ² Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de-al unsprezecelea an al domniei regelui Zedechia. ³ În ziua a noua a lunii a patra^[w], foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul ţării nu mai avea nimic de mâncare. ⁴ Atunci s-a pătruns în cetate, astfel că toţi ostaşii au fugit noaptea pe poarta dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii^[x] înconjurau cetatea. Ei au luat-o pe drumul spre Araba^[y], ⁵ însă oştirea caldeenilor l-a urmărit pe rege şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată oştirea lui se împrăştiase de lângă el. ⁶ Ei l-au capturat pe rege şi l-au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, unde a fost rostită o sentinţă împotriva lui. ⁷ Ei i-au înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. Apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de bronz şi l-au dus în Babilon.

⁸ În ziua a şaptea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an^[z] al domniei împăratului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, un slujitor al împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim. ⁹ El a dat foc Casei Domnului, palatului regelui şi tuturor caselor din Ierusalim. El a dat foc tuturor caselor mari. ¹⁰ Toată oştirea caldeenilor care era împreună cu căpetenia gărzilor, a dărâmat zidurile din jurul Ierusalimului. ¹¹ Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate poporul care mai rămăsese în cetate, dezertorii care fugiseră la împăratul Babilonului şi restul mulţimii. ¹² Totuşi căpetenia gărzilor a lăsat în ţară câţiva oameni săraci ca să lucreze viile şi câmpurile.

¹³ Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în Casa Domnului, precum şi piedestalele şi „marea“ din bronz care erau în Casa Domnului şi au dus bronzul la Babilon. ¹⁴ Au luat vasele, lopeţile, mucarniţele, farfuriile şi toate uneltele de bronz cu care se făcea slujba. ¹⁵ Căpetenia gărzilor a mai luat cădelniţele şi cupele – tot ce era de aur sau de argint. ¹⁶ Cei doi stâlpi, „marea“ şi piedestalele, toate aceste unelte de bronz pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, aveau o greutate care nu se putea cântări. ¹⁷ Fiecare stâlp era înalt de optsprezece coţi^[aa] şi avea deasupra un capitel de bronz. Înălţimea capitelului era de trei coţi^[ab], capitelul având de jur împrejur o reţea şi rodii, toate din bronz. Al doilea stâlp, cu reţeaua lui, era la fel.

¹⁸ Căpetenia gărzilor i-a luat prizonieri pe Seraia, preotul conducător, pe Ţefania, următorul preot în rang şi pe cei trei paznici ai porţii. ¹⁹ Din cetate a luat un ofiţer care avea în subordine ostaşi şi încă cinci oameni dintre sfetnicii regelui, care, de asemenea, fuseseră găsiţi în cetate; l-a mai luat pe scribul conducătorului oştirii, care recruta bărbaţi din poporul ţării şi pe încă şaizeci de bărbaţi din poporul ţării, care fuseseră găsiţi tot în cetate. ²⁰ Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. ²¹ Acolo, la Ribla, în ţara Hamat, împăratul Babilonului a pus să fie omorâţi. Astfel a fost dus Iuda în captivitate, departe de ţara lui.

Guvernarea lui Ghedalia peste Iuda

²² Nebucadneţar, împăratul Babilonului, l-a pus conducător peste poporul rămas în ţara lui Iuda, – pe care el îl lăsase acolo –, pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan. ²³ Când toţi conducătorii oştirii şi oamenii lor au auzit că împăratul Babilonului l-a pus pe Ghedalia să conducă, au venit împreună cu oamenii lor la Ghedalia, în Miţpa. Aceştia erau: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Kareah, Seraia, fiul netofatitului Tanhumet şi Iaazania, fiul unui maacatit. ²⁴ Ghedalia le-a jurat lor şi oamenilor lor astfel: „Nu vă temeţi de slujitorii caldeenilor! Rămâneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului şi vă va fi bine!“

²⁵ Dar în luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, care era din familia regală, a venit împreună cu zece oameni şi l-a ucis pe Ghedalia. Ei i-au ucis, de asemenea, şi pe iudeii şi pe caldeenii care erau cu el la Miţpa. ²⁶ Atunci tot poporul, de la mic la mare, şi conducătorii oştirii au fugit în Egipt, pentru că se temeau de caldeeni.

Eliberarea lui Iehoiachin din temniţă

²⁷ În al treizeci şi şaptelea an de captivitate a lui Iehoiachin, regele lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodak^[ac], împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, l-a eliberat din temniţă pe Iehoiachin, regele lui Iuda. ²⁸ I-a vorbit cu bunătate şi i-a dat un loc de cinste mai presus decât cel al regilor care erau cu el în Babilon. ²⁹ Iehoiachin şi-a schimbat hainele de întemniţat şi pentru tot restul vieţii sale a mâncat la masa împăratului. ³⁰ Împăratul s-a îngrijit necurmat de hrana zilnică a lui Iehoiachin, în toate zilele vieţii lui.