Beginning
22 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Spune-le lui Aaron şi fiilor săi să aibă respect faţă de lucrurile sfinte care-Mi sunt închinate de către israeliţi şi să nu profaneze Numele Meu cel sfânt. Eu sunt Domnul.
3 Să le spui: «Dacă vreunul dintre urmaşii voştri din generaţiile viitoare se va apropia, în timp ce va fi necurat, de lucrurile sfinte, pe care israeliţii le dau Domnului, atunci omul acela să fie nimicit din prezenţa Mea. Eu sunt Domnul.
4 Nici unul dintre urmaşii lui Aaron care va avea o rană de lepră[a] sau care va suferi de vreo scurgere, să nu mănânce din lucrurile sfinte până nu va fi curat. Oricine va atinge vreun lucru care a devenit necurat din cauza unui trup mort sau a unui bărbat care a avut o scurgere de sămânţă, 5 oricine va atinge vreun animal care mişună, prin care poate ajunge necurat sau vreun om prin care poate ajunge necurat, oricare ar fi necurăţia lui, 6 acela care va atinge un astfel de lucru va fi necurat până seara. El nu va putea mânca din lucrurile sfinte până nu-şi va spăla trupul cu apă. 7 La asfinţitul soarelui va fi curat; după aceea va putea mânca din lucrurile sfinte, căci acestea sunt hrana sa. 8 Să nu mănânce din ceva mort sau din ceea ce a fost sfâşiat de animalele sălbatice, ca să nu ajungă necurat. Eu sunt Domnul.
9 Preoţii să păzească poruncile Mele ca să nu se încarce cu păcat şi să moară din cauză că le-au necinstit. Eu sunt Domnul; Eu îi sfinţesc.
10 Nici un om care nu este preot să nu mănânce din lucrurile sfinte. Nici oaspetele şi nici cel angajat de preot ca ziler să nu mănânce din lucrurile sfinte. 11 Dar dacă preotul îşi va cumpăra un sclav cu argintul său, acesta va putea să mănânce; de asemenea, sclavii născuţi în familia sa vor putea să mănânce din hrana lui. 12 Dacă fiica unui preot se va căsători cu un bărbat care nu este preot, ea nu va putea mânca din darurile sfinte. 13 Dar fiica unui preot care a rămas văduvă sau care este divorţată neavând copii şi care s-a întors în casa tatălui ei ca în tinereţe, va putea să mănânce din hrana tatălui ei. Însă nici un om care nu este preot să nu o mănânce.
14 Dacă un om va mânca din lucrurile sfinte fără să-şi dea seama, atunci el va trebui să dea preotului preţul lucrului sfânt şi să adauge încă o cincime la el. 15 Preoţii să nu profaneze lucrurile sfinte pe care israeliţii le aduc Domnului, 16 dându-le voie acestora să mănânce din ele, fiindcă ar aduce asupra lor un păcat de care s-ar face vinovaţi; căci Eu sunt Domnul Care îi sfinţesc.“
Jertfele să fie fără meteahnă
17 Domnul i-a zis lui Moise: 18 „Spune-le lui Aaron, fiilor săi şi tuturor israeliţilor: «Toţi bărbaţii din casa lui Israel şi toţi străinii din Israel care vor dori să aducă o ardere de tot Domnului, fie ca jertfă pentru împlinirea jurămintelor lor, fie ca daruri de bunăvoie, 19 să ia un mascul fără meteahnă dintre vite, oi sau capre, după cum doresc şi să-l jertfească. 20 Să nu aduceţi nici o jertfă care are vreo meteahnă, pentru că nu va fi primită de la voi. 21 Când cineva va aduce Domnului o jertfă de pace[b] pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca dar de bunăvoie, din cireadă sau din turmă, va trebui ca aceasta să fie desăvârşită pentru a fi primită; să nu aibă nici o meteahnă. 22 Cele oarbe, lovite, mutilate, cele care au vreo scurgere, râie sau bube pe piele să nu le jertfiţi Domnului şi să nu le puneţi pe altar ca jertfe mistuite de foc pentru Domnul. 23 Pentru un dar de bunăvoie veţi putea aduce un bou[c] sau un miel care are un mădular mai lung sau mai scurt, însă ca jertfă pentru împlinirea unui jurământ el nu va fi primit. 24 Orice animal care are vreo parte lovită, zdrobită, sfâşiată sau tăiată să nu-l jertfiţi Domnului; să nu aduceţi asemenea jertfe în ţara voastră 25 şi să nu primiţi vreun astfel de animal de la un străin pentru a-l aduce ca hrană Dumnezeului vostru; fiindcă sunt mutilate şi au meteahnă, ele nu vor fi primite de la voi.»“
26 Domnul i-a mai zis lui Moise: 27 „Când se naşte un viţel, un miel sau un ied, acesta trebuie să rămână şapte zile cu mama lui, după care, începând cu ziua a opta, poate fi primit ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul. 28 Vaca, oaia sau capra să nu le înjunghiaţi în aceeaşi zi cu fătul lor.
29 Când veţi aduce o jertfă de mulţumire pentru Domnul, să o jertfiţi în aşa fel încât să fie primită de la voi. 30 Să fie mâncată în aceeaşi zi; să nu lăsaţi nimic din ea până dimineaţă. Eu sunt Domnul.
31 Să păziţi poruncile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul. 32 Să nu profanaţi Numele Meu cel sfânt, ca să fiu sfinţit în mijlocul israeliţilor. Eu sunt Domnul Care vă sfinţesc, 33 Eu, Cel Care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul.“
Calendarul[d] sărbătorilor. Sabatul
23 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Vorbeşte israeliţilor şi spune-le: «Acestea sunt sărbătorile Domnului cu ocazia cărora veţi vesti adunări sfinte; acestea sunt sărbătorile Mele. 3 Să se lucreze şase zile, dar ziua a şaptea este Sabatul, o zi de odihnă însoţită de o adunare sfântă; să nu faceţi nici o lucrare în această zi: să fie Sabatul Domnului în toate locuinţele voastre.
Paştele şi Sărbătoarea Azimilor
4 Celelalte sărbători ale Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veţi sărbători la vremea hotărâtă pentru ele sunt următoarele: 5 în a paisprezecea zi a lunii întâi, între cele două seri[e], va fi Paştele Domnului, 6 iar în a cincisprezecea zi a acestei luni va fi Sărbătoarea Azimelor în cinstea Domnului; timp de şapte zile să mâncaţi azime. 7 În prima zi să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită. 8 Apoi, timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc, iar în ziua a şaptea să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită.»“
Sărbătoarea Primelor Roade
9 Domnul i-a mai zis lui Moise: 10 „Spune-le israeliţilor: «Când veţi intra în ţara pe care v-o voi da şi veţi aduna recolta, să aduceţi preotului un snop din primele roade ale secerişului. 11 Să legene snopul înaintea Domnului ca voi să fiţi primiţi; preotul să-l legene la o zi după Sabat. 12 În ziua când veţi legăna snopul, să jertfiţi un miel de un an, fără meteahnă, ca ardere de tot pentru Domnul. 13 Să adăugaţi la el un dar de mâncare din două zecimi dintr-o efă[f] de făină aleasă, amestecată cu ulei, ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului şi o jertfă de băutură de un sfert de hin[g] de vin. 14 Să nu mâncaţi nici pâine, nici spice prăjite, nici boabe, până în ziua aceasta, când veţi aduce această jertfă Dumnezeului vostru: aceasta este o poruncă veşnică pentru toţi urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui.
Sărbătoarea Săptămânilor[h]
15 Din ziua de după Sabat, adică din ziua în care veţi aduce snopul ca jertfă legănată, să număraţi şapte săptămâni întregi. 16 Să număraţi cincizeci de zile până în ziua următoare celui de-al şaptelea Sabat, după care să aduceţi Domnului un nou dar de mâncare. 17 Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini ca jertfă legănată; să fie făcute din două zecimi de efă de făină aleasă şi să fie coapte după ce s-a dospit aluatul; acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul. 18 Împreună cu pâinile să aduceţi, ca ardere de tot pentru Domnul, şapte miei de un an, fără meteahnă, un viţel şi doi berbeci; la acestea să adăugaţi darul de mâncare şi jertfele de băutură ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 19 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat şi doi miei de un an ca jertfă de pace[i]. 20 Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului împreună cu pâinea adusă din primele roade şi cu cei doi miei; ele să fie puse deoparte pentru Domnul şi să rămână ale preotului. 21 În aceeaşi zi să vestiţi o adunare sfântă; atunci să nu faceţi nici o muncă obişnuită. Aceasta este o poruncă veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui.
22 Când veţi aduna recolta ţării voastre, să nu adunaţi recolta de la marginea ogorului şi să nu strângeţi spicele care vor rămâne după seceriş; lăsaţi-le pentru cel sărac şi pentru străin. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“
Sărbătoarea Trâmbiţelor
23 Domnul i-a zis lui Moise: 24 „Spune-le israeliţilor: «În prima zi a lunii a şaptea[j] să aveţi o zi de odihnă, o adunare sfântă vestită cu sunete de trâmbiţe. 25 Să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.»“
Ziua Ispăşirii
26 Domnul i-a zis din nou lui Moise: 27 „În a zecea zi a lunii a şaptea să fie Ziua Ispăşirii. Atunci să aveţi o adunare sfântă; să vă smeriţi sufletele[k] şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. 28 Să nu lucraţi nimic în ziua aceea, căci este Ziua Ispăşirii, când se face ispăşire pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru. 29 Acela care nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit din poporul său. 30 Pe acela care va lucra ceva în ziua aceea îl voi nimici din mijlocul poporului său. 31 Să nu lucraţi nimic: este o poruncă veşnică pentru toţi urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui. 32 Este un Sabat, o zi de odihnă în care să vă smeriţi sufletele; din seara celei de-a noua zi până în seara următoare să ţineţi Sabatul.“
Sărbătoarea Corturilor[l]
33 Domnul i-a zis lui Moise: 34 „Spune-le israeliţilor: «În a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni să ţineţi Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de şapte zile. 35 În prima zi să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei. 36 Timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; în ziua a opta să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. Este o adunare solemnă[m]; să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei.
37 Acestea sunt sărbătorile Domnului, cu ocazia cărora va trebui să vestiţi adunări sfinte, pentru a aduce Domnului jertfe mistuite de foc – arderi de tot şi daruri de mâncare, jertfe şi jertfe de băutură, fiecare la vremea hotărâtă 38 – în afară de Sabatele dedicate Domnului, în afară de darurile voastre, de toate jurămintele şi de toate darurile voastre de bunăvoie pe care le oferiţi Domnului.
39 În a cincisprezecea zi a lunii a şaptea, după ce aţi adunat roadele ţării, să ţineţi sărbătoarea Domnului, timp de şapte zile; atât prima, cât şi a opta zi să fie o zi de odihnă. 40 În prima zi să luaţi fructe din pomii cei frumoşi[n], ramuri de palmier, crengi de pomi stufoşi şi crengi de sălcii de râu; să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, timp de şapte zile. 41 În fiecare an să ţineţi această sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile. Să o ţineţi în luna a şaptea – este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile. 42 Să locuiţi în corturi şapte zile; toţi israeliţii să locuiască în corturi, 43 pentru ca urmaşii voştri să ştie că Eu am hotărât ca israeliţii să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“
44 Şi astfel, Moise le-a spus israeliţilor care sunt sărbătorile Domnului.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.