Book of Common Prayer
Psalmul 68
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm. Un cântec
1 Când Dumnezeu Se ridică,
duşmanii Lui să fie împrăştiaţi
şi cei ce-L urăsc să fugă dinaintea feţei Sale.
2 Îi risipeşti precum se risipeşte fumul;
precum se topeşte ceara din cauza focului
aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.[a]
3 Cei drepţi însă se bucură,
se veselesc înaintea lui Dumnezeu
şi chiuie de bucurie.
4 Cântaţi-I lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui,
înălţaţi-L pe Cel Ce călăreşte pe nori[b]
şi al Cărui Nume este Domnul[c]. Veseliţi-vă înaintea Lui!
5 În Lăcaşul Său cel sfânt,
Dumnezeu este tatăl orfanilor şi apărătorul văduvelor.[d]
6 Dumnezeu dă o familie celor însinguraţi
şi îi conduce spre belşug[e] pe cei care sunt captivi;
cei răzvrătiţi însă locuiesc într-un ţinut arid.
7 Dumnezeule, când Tu ai ieşit înaintea poporului Tău,
când Tu ai mărşăluit prin pustie …Sela
8 pământul s-a cutremurat,
cerurile au picurat
înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul Sinaiului[f],
înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
9 Dumnezeule, Tu ai legănat ca daruri de bunăvoie ploile;
Tu Ţi-ai pregătit astfel moştenirea istovită.
10 Poporul Tău a locuit-o din nou;
Tu ai pregătit bunătăţile Tale pentru cel sărman, Dumnezeule!
11 Stăpânul a vorbit,
iar purtătoarele de veşti s-au făcut o armată mare:
12 „Regii oştirilor au fugit în mare grabă,
iar cel rămas acasă a împărţit prada.[g]
13 Chiar în timp ce voi vă odihniţi la stâne[h]
aripile porumbelului sunt acoperite cu argint
şi penele lui cu aur sclipitor.“
14 Când i-a risipit Atotputernicul[i] pe regi,
parcă ningea în Ţalmon.
15 Munţii Başan sunt munţi maiestuoşi,
munţii Başan sunt munţi cu multe piscuri.
16 Munţi cu multe piscuri, de ce invidiaţi
muntele unde Îi place lui Dumnezeu să locuiască?
Cu siguranţă Domnul locuieşte acolo pe vecie.
17 Carele lui Dumnezeu sunt cu miile şi cu miile de mii.
Stăpânul vine în ele din Sinai, în Lăcaşul Lui cel sfânt.
18 Când Te-ai suit în înălţime, ai luat în sclavie captivitatea;
ai luat daruri pentru[j] oameni,
chiar şi pentru cei răzvrătiţi,
ca ei, Doamne Dumnezeule[k], să locuiască acolo.
19 Binecuvântat să fie Stăpânul, Care ne poartă poverile zi de zi,
Dumnezeul mântuirii noastre.Sela
20 Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al izbăvirilor.
De la Stăpânul Domn vine scăparea de moarte.
Înălţarea lui Ilie la cer
2 Când a vrut Domnul să-l ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie şi Elisei[a] ieşeau împreună din Ghilgal.
2 Ilie i-a zis lui Elisei:
– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite până la Betel.
– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.
Aşa că au coborât împreună la Betel.
3 Fiii profeţilor[b], care erau la Betel, l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis:
– Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine[c]?
– Da, ştiu, le-a răspuns Elisei, dar tăceţi!
4 Apoi Ilie i-a zis lui Elisei:
– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Ierihon.
– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.
Aşa că s-au dus împreună la Ierihon.
5 Profeţii care erau la Ierihon l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis:
– Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?
– Da, ştiu, a răspuns el, dar tăceţi!
6 Apoi Ilie i-a zis:
– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Iordan.
– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.
Aşa că au plecat împreună. 7 Cincizeci de bărbaţi dintre profeţi au venit şi s-au oprit la o anumită distanţă înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului. 8 Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, iar apele s-au despărţit într-o parte şi într-alta şi au trecut amândoi pe uscat.
9 După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei:
– Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine?
– Te rog, aş vrea să-mi revină o îndoită măsură din duhul tău, i-a zis Elisei.
10 Ilie i-a răspuns:
– Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.
11 Şi în timp ce mergeau şi vorbeau unul cu altul, un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de celălalt şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. 12 Elisei privea şi striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călăreţii lui!“ După ce nu l-a mai văzut, Elisei şi-a luat hainele şi le-a rupt în două. 13 Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors şi a stat pe malul Iordanului. 14 După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Şi de îndată ce a lovit apele, ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi Elisei a trecut dincolo. 15 Când au văzut lucrul acesta, profeţii care erau în faţa Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“ I-au ieşit în întâmpinare şi i s-au închinat până la pământ.
Sulul scris şi Mielul
5 În mâna dreaptă a Celui Ce şedea pe tron am văzut un sul scris pe ambele părţi şi sigilat cu şapte sigilii. 2 Am văzut un înger puternic proclamând cu glas tare: „Cine este vrednic să desfacă sulul şi să-i rupă sigiliile?“ 3 Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ n-a putut să desfacă sulul şi să se uite în el. 4 Am plâns mult, pentru că nimeni n-a fost găsit vrednic să desfacă sulul şi să se uite în el. 5 Dar unul dintre bătrâni mi-a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins şi este vrednic să desfacă sulul şi cele şapte sigilii ale lui!“
6 M-am uitat şi am văzut un Miel, care părea înjunghiat, stând în mijlocul tronului şi al celor patru fiinţe vii şi printre bătrâni. Avea şapte coarne[a] şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe întreg pământul. 7 El a venit şi a luat sulul din mâna dreaptă a Celui Ce şedea pe tron. 8 Când Mielul a luat sulul, cele patru fiinţe vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut la pământ înaintea Lui. Fiecare avea o harfă şi vase de aur pline cu tămâie – care sunt rugăciunile sfinţilor – 9 şi cântau un cântec nou:
„Tu eşti vrednic să iei sulul
şi să-i rupi sigiliile,
pentru că ai fost înjunghiat
şi prin sângele Tău ai răscumpărat pentru Dumnezeu
oameni din orice seminţie, limbă, popor şi neam
10 şi i-ai făcut o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru;
şi ei vor domni pe pământ!“
11 M-am uitat şi am auzit glasul multor îngeri care erau împrejurul tronului, al fiinţelor vii şi al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi de o mie de ori o mie[b]. 12 Ei spuneau cu glas puternic:
„Vrednic este Mielul, Care a fost înjunghiat,
să primească putere, bogăţie, înţelepciune, tărie,
onoare, slavă şi laudă!“
13 Apoi, pe orice făptură care este în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, adică orice făptură ce se află în aceste locuri, am auzit-o zicând:
„A Celui Ce şade pe tron şi a Mielului
să fie lauda, onoarea, slava şi puterea,
în vecii vecilor!“
14 Şi cele patru fiinţe vii au zis: „Amin!“, iar bătrânii au căzut la pământ şi s-au închinat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.