Book of Common Prayer
Psalmul 50
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul,
El vorbeşte şi cheamă pământul
de la răsăritul soarelui până la apusul lui!
2 Din Sion, întruchiparea frumuseţii, străluceşte Dumnezeu!
3 Dumnezeul nostru vine şi nu tace;
un foc mistuie înaintea Lui
şi o furtună se dezlănţuie împrejurul Lui!
4 El cheamă cerurile de deasupra
şi pământul, ca să-Şi judece poporul:
5 „Adunaţi-Mi credincioşii,
pe cei ce au încheiat legământ cu Mine prin jertfă!“
6 Cerurile mărturisesc dreptatea Lui,
căci Dumnezeu este judecătorul.Sela
7 „Ia aminte, popor al Meu, şi voi vorbi!
Israele, voi mărturisi împotriva ta:
Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău Eu sunt!
8 Nu pentru jertfele tale te mustru Eu,
nici pentru arderile de tot care-Mi sunt aduse neîncetat.
9 Nu voi lua viţei din ograda ta,
nici ţapi din staulele tale,
10 căci ale Mele sunt toate vieţuitoarele pădurii
şi vitele de pe o mie de dealuri.
11 Eu cunosc toate înaripatele munţilor,
şi toate făpturile câmpiei sunt ale Mele!
12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie,
căci a Mea este lumea cu tot ce cuprinde ea.
13 Mănânc Eu oare carnea taurilor
sau beau Eu sângele ţapilor?
14 Adu-I ca jertfă lui Dumnezeu mulţumire
şi împlineşte-ţi jurămintele faţă de Cel Preaînalt!
15 Cheamă-Mă în ziua necazului;
Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!“
16 Dumnezeu îi zice însă celui rău:
„Ce tot înşiri tu orânduirile Mele
şi ai pe buze legământul Meu,
17 când tu urăşti mustrarea
şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el
şi te însoţeşti cu cei ce comit adulter.
19 Dai drumul gurii la rele,
limba ta urzeşte înşelăciunea.
20 Vorbeşti împotriva fratelui tău cu care locuieşti
şi pe fiul mamei tale arunci vina[a].
21 Aşa ai făcut, iar Eu am tăcut.
Ţi-ai închipuit că sigur Eu sunt ca tine,
dar te voi mustra şi îţi voi pune totul în faţă[b]!
22 Luaţi aminte la aceste lucruri, voi care Îl uitaţi pe Dumnezeu,
ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu aibă cine să vă scape!
23 Cine aduce mulţumire ca jertfă, acela Mă proslăveşte
şi celui ce veghează asupra căii lui îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu[c]“.
Psalmul 59
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[a] compus pe vremea când Saul a trimis să-i supravegheze casa acestuia, ca să-l ucidă.
1 Dumnezeul meu, izbăveşte-mă de duşmanii mei,
protejează-mă de cei ce s-au ridicat împotriva mea!
2 Izbăveşte-mă de făcătorii de rele,
mântuieşte-mă de oamenii însetaţi de sânge!
3 Căci iată-i cum îmi pândesc sufletul,
nişte oameni puternici uneltesc împotriva mea,
deşi nu am greşit cu nimic, nu am păcătuit, Doamne!
4 Fără să am vreo vină, ei sunt pregătiţi să mă atace.
Ridică-Te să vii în întâmpinarea mea şi priveşte!
5 Tu, Doamne, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
ridică-Te să pedepseşti toate neamurile!
Nu avea milă de nici unul din aceşti trădători răi!Sela
6 Se întorc seara, urlă precum câinii
şi dau târcoale cetăţii.
7 Iată ce scot din gurile lor:
săbii ies printre buzele lor
şi zic: „Cine ne aude?“
8 Dar Tu, Doamne, râzi de ei,
îţi baţi joc de toate neamurile.
9 Tăria mea, pe Tine Te aştept,
căci Dumnezeu este întăritura mea!
10 Dumnezeu, Care este îndurător cu mine, merge înaintea mea,
Dumnezeu îmi descoperă pândarii.
11 Totuşi nu-i omorî,
ca nu cumva cei din poporul meu să uite!
Fă-i să rătăcească, prin puterea Ta,
şi doboară-i, Stăpâne, Scutul nostru!
12 Să fie prinşi în propria lor mândrie,
în păcatele gurii lor, în cuvintele de pe buzele lor;
să li se socotească blestemele şi minciunile!
13 Să-i mistuie mânia, să-i stingă şi să nu mai fie!
Fă-i să recunoască că Dumnezeu stăpâneşte în Iacov
şi până la marginile pământului.Sela
14 Se întorc seara, urlă precum câinii
şi dau târcoale cetăţii.
15 Ei rătăcesc după mâncare
şi bombănesc dacă nu se satură.
16 Eu însă voi cânta tăria Ta,
dimineaţa voi striga cu bucurie despre îndurarea Ta,
căci Tu mi-ai fost întăritură
şi adăpost în ziua necazului meu.
17 Tăria mea, pe Tine Te voi lăuda,
căci Dumnezeu este întăritura mea,
Dumnezeu Care este îndurător cu mine!
Psalmul 60
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii mărturiei“. Un mihtam[b] al lui David pentru învăţătură, compus pe vremea când s-a războit cu arameii din Aram-Naharayim[c] şi cu arameii din Ţoba[d] şi cu ocazia întoarcerii lui Ioab de la înfrângerea a doisprezece mii de edomiţi în Valea Sării.
1 Dumnezeule, ne-ai respins, te-ai dezlănţuit împotriva noastră,
te-ai mâniat! Acum, întoarce-Te la noi!
2 Ai zguduit ţara şi ai despicat-o.
Vindecă-i fisurile, căci se cutremură!
3 Ai făcut ca poporul Tău să vadă vremuri grele;
ne-ai dat să bem vin, ca să ne clătinăm.
4 Pentru cei ce se tem de Tine însă
ai ridicat un steag, sub care să se strângă[e] împotriva arcului[f].Sela
5 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi,
dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-ne!
6 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa[g]:
„Voi triumfa, voi împărţi Şehemul
şi voi măsura valea Sucot.
7 Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase;
Efraim este coiful Meu,
iar Iuda – sceptrul Meu.
8 Moab este vasul în care Mă spăl.
Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările,
iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“
9 Cine mă va conduce în cetatea fortificată?
Cine mă va călăuzi până în Edom?
10 Oare nu ne-ai respins, Dumnezeule?
Căci Tu, Dumnezeule, nu mai ieşi cu oştirile noastre.
11 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului,
căci zadarnic este sprijinul dat de om!
12 Cu Dumnezeu vom creşte în putere
şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri!
Psalmul 66
Pentru dirijor. Un cântec. Un psalm.
1 Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, toţi locuitorii pământului[a]!
2 Cântaţi slava Numelui Său,
măriţi slava Lui prin laudele voastre!
3 Spuneţi-I lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşătoare sunt lucrările Tale!“
Tăria Ta este atât de mare, încât duşmanii Tăi dau înapoi în faţa Ta.
4 Tot pământul să Ţi se închine
şi să-Ţi cânte,
să-Ţi cânte Numele!Sela
5 Veniţi şi vedeţi faptele lui Dumnezeu,
înfăptuirile înfricoşătoare pentru fiii oamenilor.
6 El a schimbat marea în uscat
de au traversat râul cu piciorul!
Deci să ne bucurăm în El!
7 El stăpâneşte cu puterea Sa pe vecie,
ochii Săi supraveghează neamurile:
fie ca răzvrătiţii să nu se mai ridice împotriva Lui!Sela
8 Popoare, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul nostru,
daţi glas laudei Sale!
9 El ne aşază sufletul printre cei vii
şi nu lasă să ni se clatine piciorul.
10 Dumnezeule, Tu ne încerci
şi ne purifici precum se purifică argintul.
11 Ne-ai făcut să intrăm în mreajă,
ne-ai pus poveri pe spate.
12 Ai îngăduit omului să călărească pe capetele noastre;
am trecut prin foc şi prin apă,
dar apoi ne-ai condus spre îndestulare.
13 De aceea voi veni la Casa Ta cu arderi de tot,
şi-mi voi împlini jurămintele,
14 jurăminte pe care buzele mele le-au promis
şi pe care gura mea le-a rostit când eram în necaz.
15 Îţi voi aduce animale îngrăşate ca arderi de tot
şi o ofrandă de berbeci;
voi aduce viţei şi ţapi.Sela
16 Veniţi şi ascultaţi, voi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu,
şi vă voi povesti ce a făcut El pentru mine!
17 Către El a strigat gura mea
şi lauda Lui a fost pe limba mea.
18 Dacă aş fi văzut răutate în inima mea,
nu m-ar fi ascultat Stăpânul.
19 Dar Dumnezeu m-a ascultat, într-adevăr,
a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
20 Binecuvântat să fie Dumnezeu
Care nu mi-a respins rugăciunea
şi nici nu Şi-a ascuns îndurarea faţă de mine!
Psalmul 67
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un psalm. Un cântec.
1 Dumnezeule, ai milă de noi şi binecuvântează-ne,
fă să lumineze faţa Ta peste noi!Sela
2 Să se cunoască astfel pe pământ căile Tale
şi mântuirea Ta – printre toate neamurile!
3 Fie ca popoarele să Te laude, Dumnezeule,
să Te laude toate popoarele!
4 Să se bucure şi să strige de bucurie neamurile,
căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire
şi conduci neamurile pe pământ.Sela
5 Fie ca popoarele să Te laude, Dumnezeule,
să Te laude toate popoarele!
6 Atunci pământul îşi va da roada,
iar Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne va binecuvânta!
7 Dumnezeu ne va binecuvânta,
şi toate marginile pământului se vor teme de El!
Saul, la vrăjitoarea din En-Dor
3 Samuel murise. Tot Israelul îl jelise şi îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din ţară[a] pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe descântători.
4 Filistenii s-au adunat şi au venit ca să-şi aşeze tabăra la Şunem. Saul a adunat tot Israelul şi şi-au aşezat tabăra la Ghilboa. 5 Când Saul a văzut tabăra filistenilor i s-a făcut frică şi s-a îngrozit. 6 Saul L-a întrebat pe Domnul, însă Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim[b] şi nici prin profeţi. 7 Atunci Saul le-a poruncit slujitorilor săi:
– Căutaţi-mi o femeie care cheamă duhurile morţilor ca să merg la ea şi s-o întreb.
Slujitorii săi i-au răspuns:
– Iată, în En-Dor se află o femeie care cheamă duhurile morţilor.
8 Saul s-a deghizat, s-a îmbrăcat cu alte haine şi a plecat însoţit de doi bărbaţi. Au ajuns la femeie noaptea şi el i-a zis:
– Prezi-mi, te rog, viitorul, ridicând un duh pentru mine, şi anume pe acela pe care ţi-l voi spune.
9 – Tu ştii ce a făcut Saul, i-a răspuns femeia, ştii cum a nimicit din ţară pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe descântători. De ce întinzi o cursă vieţii mele ca să fiu ucisă?
10 Saul i-a jurat pe Domnul, zicând:
– Viu este Domnul, nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta.
11 – Pe cine vrei să ridic pentru tine? l-a întrebat femeia.
– Ridică-l pe Samuel! i-a răspuns el.
12 Când l-a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt puternic şi i-a zis lui Saul:
– De ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul.
13 – Nu te teme! Ce vezi? a continuat regele.
– Văd o fiinţă dumnezeiască[c] ridicându-se din pământ, i-a răspuns femeia lui Saul.
14 – Cum arată? a întrebat-o el.
– Văd cum se ridică un om bătrân învelit cu o mantie, i-a răspuns ea.
Saul şi-a dat seama că acesta era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.
15 Samuel i-a zis lui Saul:
– Pentru ce m-ai tulburat ridicându-mă?
– Mă aflu într-un mare necaz! i-a răspuns Saul. Filistenii se luptă împotriva mea, iar Dumnezeu s-a îndepărtat de mine. Nu mi-a mai vorbit nici prin profeţi şi nici prin vise. Atunci te-am chemat pe tine ca să-mi arăţi ce să fac.
16 Dar Samuel i-a zis:
– Dacă Domnul S-a îndepărtat de tine şi ţi-a devenit duşman, de ce mă mai întrebi pe mine? 17 Domnul a împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta şi l-a dat semenului tău, lui David. 18 Pentru că nu ai ascultat de glasul Domnului şi nu i-ai făcut pe amalekiţi să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceea Domnul îţi face astăzi lucrul acesta. 19 Mai mult, Domnul îl va da pe Israel, împreună cu tine, în mâna filistenilor şi mâine, tu şi fiii tăi, veţi fi cu mine. De asemenea, Domnul va da oştirea lui Israel în mâna filistenilor.
20 Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de frică din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nici o putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua şi toată noaptea.
Sinodul de la Ierusalim
15 Au venit însă din Iudeea unii care îi învăţau pe fraţi astfel: „Dacă nu sunteţi circumcişi, după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi!“ 2 S-a stârnit o mare neînţelegere şi dispută între Pavel şi Barnabas, de o parte, şi ei, de cealaltă parte. Drept urmare, fraţii i-au desemnat pe Pavel, pe Barnabas şi pe alţi câţiva dintre ei să se suie la Ierusalim pentru această problemă, la apostoli şi la bătrâni[a]. 3 Aşadar, după ce au fost însoţiţi de către biserică, ei au călătorit prin Fenicia şi Samaria şi au istorisit despre cum s-au convertit neamurile. Şi le-au făcut astfel o mare bucurie tuturor fraţilor. 4 Când au ajuns în Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de bătrâni şi au povestit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei. 5 Atunci unii din partida fariseilor care crezuseră s-au ridicat şi au spus că şi neamurile trebuie să fie circumcise şi că trebuie să li se poruncească şi lor să păzească Legea lui Moise.
6 Apostolii şi bătrânii s-au adunat ca să vadă ce este de făcut în legătură cu această problemă. 7 După multe discuţii, Petru s-a ridicat şi le-a zis: „Bărbaţi, fraţilor, voi ştiţi că de o bună bucată de vreme, Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. 8 Şi Dumnezeu, Care cunoaşte inimile, a depus mărturie pentru ele, dându-le Duhul Sfânt la fel ca şi nouă. 9 El n-a făcut nici o deosebire între noi şi ele, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă. 10 Acum deci, de ce-L puneţi la încercare pe Dumnezeu, punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici strămoşii noştri şi nici noi nu l-am putut purta? 11 Dimpotrivă, noi credem că suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus, la fel ca şi ele.“
Isus vindecă un demoniac
5 Au ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gherasenilor[a]. 2 Când a coborât Isus din barcă, L-a întâlnit imediat un om care ieşea din morminte şi care era stăpânit de un duh necurat. 3 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat nici chiar cu un lanţ. 4 Fusese de multe ori legat cu lanţuri şi cu cătuşe, dar rupsese lanţurile şi sfărâmase cătuşele şi nimeni nu-l putea stăpâni. 5 Toată noaptea şi toată ziua era prin morminte sau prin munţi, urlând şi tăindu-se cu pietre. 6 Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7 şi a strigat cu glas tare:
– Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!
8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din acest om!“
9 Isus l-a întrebat:
– Care-ţi este numele?
– Numele meu este „Legiune“[b], pentru că suntem mulţi, I-a răspuns el.
10 Şi Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din ţinutul acela.[c]
11 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. 12 Duhurile necurate L-au rugat pe Isus:
– Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!
13 Şi El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s-a repezit pe râpă în jos, în mare, şi s-a înecat în mare.
14 Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. Şi oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Când au ajuns la Isus şi l-au văzut pe cel care fusese demoniac şi avusese în el legiunea de duhuri necurate, stând jos, îmbrăcat şi cu mintea întreagă, s-au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat cu cel demoniac şi cu porcii le-au povestit totul. 17 Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.
18 În timp ce Isus se suia în barcă, cel ce fusese demoniac Îl ruga să-l lase să rămână cu El, 19 dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, şi povesteşte-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine şi cum a avut milă de tine!“[d] 20 El a plecat şi a început să vestească prin Decapolis[e] cât de mult făcuse Isus pentru el. Şi toţi se minunau.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.