Book of Common Prayer
Psalmul 25[a]
Al lui David
1 Doamne, la Tine îmi înalţ sufletul!
2 Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de ruşine!
Să nu se bucure duşmanii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine,
ci de ruşine vor fi făcuţi cei ce Îţi sunt necredincioşi fără motiv.
4 Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învaţă-mă cărările Tale!
5 Călăuzeşte-mă în adevărul Tău, învaţă-mă,
căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele!
În Tine nădăjduiesc toată ziua.
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de mila şi de îndurarea Ta,
căci acestea sunt veşnice!
7 Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de greşelile mele,
ci adu-Ţi aminte de mine după îndurarea Ta,
pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept;
de aceea le dă învăţătură celor păcătoşi pe cale.
9 El îi îndrumă pe cei smeriţi în ceea ce este drept
şi îi învaţă pe cei smeriţi calea Lui.
10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi adevăr
pentru cei ce păzesc legământul şi mărturiile Lui.
11 Doamne, din pricina Numelui Tău,
iartă-mi vina, căci mare este!
12 Cine se teme de Domnul?
Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.
13 El va locui în fericire,
iar urmaşii lui vor moşteni ţara.
14 Sfatul[b] Domnului este pentru cei ce se tem de El,
iar legământul Lui le dă învăţătură.
15 Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea,
căci El îmi scoate picioarele din laţ.
16 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine,
căci sunt singur şi necăjit!
17 Necazurile inimii mele s-au înmulţit;
izbăveşte-mă din nenorocirile mele!
18 Uită-te la năpasta şi la necazul meu
şi iartă toate păcatele mele!
19 Ia aminte la duşmanii mei, căci se înmulţesc,
şi la înverşunata ură cu care mă urăsc.
20 Păzeşte-mi sufletul şi izbăveşte-mă,
nu mă lăsa de batjocură, căci mă încred în Tine!
21 Integritatea şi nevinovăţia să mă ocrotească,
căci nădăjduiesc în Tine!
22 Dumnezeule, răscumpără pe Israel
din toate necazurile lui!
Psalmul 9[a]
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Moartea fiului“. Un psalm al lui David.
1 Te voi lăuda, Doamne, din toată inima mea,
voi povesti toate minunile Tale.
2 Mă voi bucura şi mă voi veseli în Tine,
voi cânta laudă Numelui Tău, Preaînalte!
3 Duşmanii mei dau înapoi,
se poticnesc şi pier dinaintea Ta,
4 căci Tu ai judecat cauza mea şi mi-ai făcut dreptate;
ai şezut pe tron ca Unul Care judeci cu dreptate.
5 Tu ai mustrat neamurile şi l-ai nimicit pe cel rău;
le-ai şters numele pentru veci de veci.
6 Duşmanul a sfârşit în ruine veşnice!
I-ai smuls cetăţile
şi ai dat uitării amintirea lor.
7 Domnul însă va trona pe vecie!
El Îşi pregăteşte tronul pentru judecată.
8 El va judeca lumea cu dreptate,
va cântări noroadele cu nepărtinire.
9 Domnul este o fortăreaţă pentru cel asuprit,
o fortăreaţă în vremuri de necaz.
10 Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine,
căci Tu nu-i părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
11 Cântaţi Domnului, Care este întronat în Sion!
Vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
12 Căci El, Care răzbună sângele vărsat, Îşi aduce aminte
şi nu trece cu vederea strigătul sărmanilor.
13 Îndură-te de mine, Doamne,
uită-te la suferinţa pe care mi-o pricinuiesc duşmanii mei!
Ridică-mă de la porţile morţii!
14 Atunci voi vesti toate laudele Tale la porţile fiicei Sionului,
mă voi veseli de mântuirea Ta!
15 Neamurile se vor cufunda în groapa pe care au săpat-o;
chiar în laţul pe care l-au ascuns li se va prinde piciorul.
16 Domnul Se descoperă şi face judecată[b];
Cel rău este prins chiar prin lucrarea mâinilor lui.Higgaion[c]. Sela
17 Cei răi se întorc în Locuinţa Morţilor,
împreună cu toate neamurile care uită de Dumnezeu.
18 Dar El nu-l uită pe cel sărman pentru totdeauna,
nici nu-i lasă fără nădejde pe cei asupriţi.
19 Ridică-Te, Doamne, să nu biruie omul!
Să fie judecate neamurile înaintea Ta!
20 Pune groaza în ei, Doamne!
Să recunoască neamurile că sunt doar nişte oameni!Sela
Psalmul 15
Un psalm al lui David
1 Doamne, cine poate sălăşlui în cortul Tău?
Cine poate locui pe muntele Tău cel sfânt?
2 Cel ce umblă în integritate;
cel ce face dreptate;
cel ce spune adevărul din inimă
3 şi nu bârfeşte cu limba lui;
cel ce nu-i face rău prietenului său
şi nu aruncă insulte asupra semenului său;
4 cel ce dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţ,
dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul;
cel ce nu-şi ia vorba înapoi
chiar dacă a jurat spre paguba lui;
5 cel ce nu-şi dă argintul cu dobândă
şi nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptăţească pe cel nevinovat.
Cel ce face aşa
nu se va clătina niciodată!
5 Oriunde îl trimitea Saul, David se ducea şi avea izbândă[a]. De aceea Saul l-a pus în fruntea ostaşilor, lucru ce a fost bine văzut de întregul popor şi chiar şi de slujitorii lui Saul.
6 În timp ce oştirea se întorcea acasă, după ce David l-a ucis pe filistean, femeile din toate cetăţile lui Israel au ieşit în întâmpinarea regelui Saul. Ele cântau cântece de bucurie şi dansau în sunetul tamburinelor şi al lăutelor. 7 Femeile cântau în veselia lor, spunând:
„Saul a ucis miile lui,
iar David zecile lui de mii.“
8 Lui Saul nu i-au plăcut aceste cuvinte şi s-a înfuriat foarte tare, spunând: „I-au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile. Acum nu-i mai lipseşte decât regatul.“ 9 Începând din acea zi, Saul a început să-l privească cu ochi răi[b] pe David. 10 În ziua următoare, duhul cel rău[c] trimis de Dumnezeu a venit cu putere peste Saul, care profeţea[d] înăuntrul casei sale. David cânta la liră aşa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o suliţă. 11 Saul a aruncat suliţa, gândindu-se: „Îl voi ţintui pe David de zid.“ Însă David s-a ferit de el de două ori. 12 Lui Saul i-a fost teamă de David pentru că Domnul era cu acesta, iar pe el îl părăsise. 13 De aceea l-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus căpetenie peste o mie de oameni. David conducea trupele în războaie 14 şi în tot ceea ce făcea avea izbândă pentru că Domnul era cu el. 15 Saul, văzând că David izbândea întotdeauna, se temea de el, 16 însă întreg Israelul şi Iuda îl iubeau pe David pentru că acesta îi conducea în războaie.
27 David a plecat împreună cu oamenii săi şi a ucis două sute de filisteni. Le-a adus prepuţurile şi le-a dat în număr întreg regelui pentru a putea deveni ginerele lui. Atunci Saul i-a dat-o de soţie pe fiica sa Mihal. 28 Când Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David şi că Mihal, fiica lui, îl iubea, 29 s-a temut şi mai tare de David şi i-a fost duşman tot restul vieţii sale.
30 Domnitorii filisteni ieşeau la război şi, ori de câte ori ieşeau, David avea mai multă izbândă[a] decât toţi slujitorii lui Saul, astfel încât numele lui a ajuns foarte preţuit.
Biserica în Antiohia
19 Cei ce fuseseră împrăştiaţi de persecuţia care avusese loc în urma uciderii lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia[a]. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei. 20 Câţiva dintre ei însă, nişte bărbaţi din Cipru şi din Cirena, care veniseră în Antiohia, le-au vorbit şi eleniştilor[b], vestindu-le Evanghelia despre Domnul Isus. 21 Mâna Domnului era cu ei, şi astfel un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. 22 Vestea despre ei a ajuns şi la urechile bisericii care era în Ierusalim, astfel că l-au trimis pe Barnabas să meargă până în Antiohia. 23 Când a ajuns şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să-I rămână credincioşi Domnului în toată năzuinţa inimii lor. 24 Căci Barnabas era un om bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă; şi o mare mulţime de oameni a fost adăugată la Domnul. 25 S-a dus apoi la Tars, ca să-l caute pe Saul 26 şi, când l-a găsit, l-a dus în Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s-au adunat cu biserica şi au dat învăţătură la o mare mulţime de oameni. În Antiohia ucenicii au fost numiţi pentru prima oară „creştini“[c].
27 În acele zile, au venit de la Ierusalim în Antiohia nişte profeţi. 28 Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat şi a arătat, prin Duhul Sfânt, că urmează să vină o mare foamete în toată lumea[d]. Şi aşa s-a şi întâmplat în timpul împăratului Claudiu[e]. 29 Atunci ucenicii au hotărât să le trimită ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea, fiecare după cât avea posibilitate; 30 şi aşa au şi făcut, trimiţând acest ajutor bătrânilor[f], prin Barnabas şi Saul.
Isus vindecă bolnavii
29 Imediat după ce au ieşit din sinagogă, s-au dus împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei. 30 Soacra lui Simon era întinsă pe pat, având febră, şi ei I-au vorbit imediat despre ea. 31 El a venit, a prins-o de mână şi a ridicat-o. Şi febra a lăsat-o, iar ea a început să le slujească. 32 Seara, după ce a apus soarele, au adus la El pe toţi bolnavii şi pe cei demoniaci. 33 Întreaga cetate era adunată la uşă. 34 El i-a vindecat pe mulţi care sufereau de diferite boli şi a scos afară mulţi demoni. Pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei Îl cunoşteau.
Isus se roagă într-un loc pustiu
35 Dis-de-dimineaţă, când încă era întuneric, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo. 36 Dar Simon şi cei ce erau de obicei cu El au început să-L caute 37 şi, când L-au găsit, I-au zis:
– Toţi Te caută!
38 Isus le-a răspuns:
– Să mergem în altă parte, în satele învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am ieşit!
39 Şi S-a dus în toată Galileea, predicând în sinagogile lor şi scoţând demoni.
Curăţarea unui bolnav de lepră
40 A venit la El un lepros[a] care a îngenuncheat şi L-a rugat spunând:
– Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti[b]!
41 Cuprins de milă[c], Isus a întins mâna, l-a atins şi i-a zis:
– Da, vreau. Fii curăţit!
42 Lepra l-a părăsit imediat şi a fost curăţit. 43 Isus i-a atras atenţia şi i-a spus să plece imediat, 44 zicându-i totodată:
– Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du-te, arată-te preotului şi adu pentru curăţirea ta ceea ce a poruncit Moise[d], drept mărturie pentru ei.
45 Dar el a ieşit afară şi a început să vorbească şi să răspândească vestea atât de mult, încât Isus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii. Şi oamenii veneau la El de pretutindeni.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.