Book of Common Prayer
Psalmul 18
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:
1 Te iubesc, Doamne, Tăria mea!
2 Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul[a] mântuirii mele, întăritura mea!
3 Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
şi sunt izbăvit de duşmanii mei.
4 Mă înfăşuraseră legăturile morţii,
mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
5 Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră,
mă prinseseră laţurile morţii.
6 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
am strigat către Dumnezeul meu.
El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt
şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.
7 Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,
temeliile munţilor s-au zdruncinat,
s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8 Ţâşnea fum din nările Lui
şi foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
9 A aplecat cerurile şi a coborât;
nori negri erau sub picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim, zbura,
plutea pe aripile vântului.
11 Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ,
erau ape întunecoase şi nori deşi.
12 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,
ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.
13 Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul,
răspândind grindină şi cărbuni aprinşi[b].
14 Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani;
a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.
15 La mustrarea Ta, Doamne,
la suflarea nărilor Tale,
s-au văzut albiile apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii.
16 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari,
17 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic
şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.
18 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijin.
19 El m-a scos la loc larg,
m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.
20 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,
21 căci am păzit căile Domnului
şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
22 Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea
şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
23 Am fost integru înaintea Lui
şi m-am păzit de nelegiuire.
24 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.
25 Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios,
cu cel drept Tu Te arăţi drept,
26 cu cel integru Tu Te arăţi integru,
dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.
27 Tu mântuieşti poporul smerit,
dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.
28 Tu îmi aprinzi candela, Doamne!
Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!
29 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor!
Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!
30 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită,
cuvintele[c] Domnului sunt încercate;
El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.
31 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie
şi mi-a făcut desăvârşită calea.
33 El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor
şi m-a aşezat pe înălţimi.
34 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină,
ajutorul[d] Tău mă face mare.
36 Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei,
ca să nu-mi alunece picioarele[e].
37 Îmi urmăresc duşmanii şi-i ajung;
nu mă întorc până nu-i prăpădesc.
38 Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice;
ei cad sub picioarele mele.
39 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.
40 Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea
şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte;
strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
42 Îi pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului;
îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.
43 Tu mă scapi de învinuirile poporului,
mă pui drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.
44 Fiii străinului dau înapoi în faţa mea;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
45 Fiii străinului îngălbenesc
şi ies tremurând din fortăreţele lor.
46 Domnul este viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!
47 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
48 Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei.
Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei
şi mă scapi de omul asupritor.
49 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne,
şi voi cânta laudă Numelui Tău!
50 El dă mari izbăviri regelui Său
şi arată îndurare unsului Său,
lui David şi seminţei[f] lui în veac.
David, la curtea lui Saul
14 Duhul Domnului S-a îndepărtat de la Saul, astfel că acesta a început să fie chinuit de un duh rău[a] care venea de la Domnul. 15 Slujitorii lui Saul i-au zis:
– Iată că un duh rău trimis de Dumnezeu te chinuie. 16 Stăpâne, porunceşte slujitorilor tăi, care stau înaintea ta, să caute un om care ştie să cânte la liră. Atunci când duhul cel rău trimis de Dumnezeu va veni peste tine, el va cânta cu mâna lui şi tu te vei simţi mai bine.
17 Saul le-a spus slujitorilor săi:
– Găsiţi-mi un om care ştie să cânte bine şi aduceţi-l la mine.
18 Atunci unul dintre tinerii slujitori a zis:
– L-am văzut pe unul dintre fiii lui Işai din Betleem, care este iscusit la cântat. Este un bărbat viteaz şi războinic, priceput la vorbire şi cu o înfăţişare plăcută, iar Domnul este cu el.
19 Saul a trimis mesageri la Işai, spunându-i:
– Trimite-mi pe David, fiul tău, cel care păstoreşte oile.
20 Işai a luat un măgar încărcat cu pâine, un burduf de vin şi un ied pe care le-a trimis lui Saul prin fiul său David. 21 David a venit la Saul şi s-a înfăţişat înaintea lui. Lui Saul i-a plăcut foarte mult de David şi l-a luat să-i poarte armele. 22 A trimis la Işai să i se spună:
– Dă-i voie lui David să rămână în slujba mea, pentru că a găsit bunăvoinţă în ochii mei.
23 Ori de câte ori venea duhul trimis de Dumnezeu asupra lui Saul, David lua lira şi cânta. Atunci Saul avea parte de alinare, se simţea mai bine, iar duhul cel rău pleca de la el.
David şi Goliat
17 În acea vreme, filistenii şi-au strâns trupele pentru război la Soco, în Iuda, aşezându-şi tabăra la Efes-Damim, care se află între Soco şi Azeka. 2 Saul împreună cu bărbaţii lui Israel s-au strâns şi şi-au aşezat tabăra în valea Ela. După aceea s-au aşezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. 3 Filistenii stăteau pe un deal, iar Israel stătea pe un altul, între ei aflându-se o vale.
4 Din tabăra filistenilor a ieşit un luptător al cărui nume era Goliat. Era din Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă[b]. 5 Pe cap avea un coif de bronz şi era îmbrăcat cu o platoşă din zale de bronz în greutate de cinci mii de şecheli.[c] 6 Nişte apărători din bronz îi acopereau picioarele, iar pe spate îi atârna o lance. 7 Lemnul suliţei lui era ca sulul unui ţesător, iar vârful ei era de şase sute de şecheli de fier.[d] Cel ce-i ducea scutul mergea înaintea lui. 8 Goliat s-a oprit şi a strigat trupelor lui Israel aşezate în linie de bătaie: „De ce aţi ieşit şi v-aţi aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu un filistean, iar voi slujitorii lui Saul? Alegeţi pentru voi un bărbat şi trimiteţi-l la mine. 9 Dacă va fi în stare să lupte cu mine şi să mă ucidă, atunci noi vom deveni supuşii voştri. Dacă însă eu voi fi mai puternic decât el şi-l voi ucide, atunci voi veţi deveni supuşii noştri şi ne veţi sluji.“ 10 Filisteanul a continuat: „Îmi bat joc astăzi de trupele lui Israel! Daţi-mi un bărbat care să se lupte cu mine!“ 11 Când au auzit Saul şi întregul Israel acele cuvinte rostite de filistean s-au înspăimântat şi le-a fost foarte frică.
17 În timp ce Petru era preocupat de înţelesul acestei viziuni, iată că bărbaţii trimişi de Corneliu aflaseră unde este casa lui Simon şi stăteau la poartă, 18 întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit şi Petru, găzduieşte acolo. 19 În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei bărbaţi; 20 ridică-te deci, coboară şi du-te cu ei fără să faci deosebire, pentru că Eu i-am trimis.“
21 Aşadar, Petru a coborât la bărbaţii aceia şi le-a zis:
– Eu sunt cel pe care-l căutaţi. Care este motivul pentru care aţi venit?
22 Ei i-au răspuns:
– Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu şi vorbit de bine prin tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui şi să audă cuvinte de la tine.
23 Petru deci i-a invitat înăuntru şi i-a găzduit.
Petru, acasă la Corneliu
În ziua următoare s-a sculat şi a plecat împreună cu ei; l-au însoţit şi unii dintre fraţii din Iafo. 24 O zi mai târziu au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aştepta împreună cu rudele şi prietenii apropiaţi pe care-i invitase. 25 Pe când dădea Petru să intre în casă, Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat.
26 Petru însă l-a ridicat, zicând:
– Ridică-te! Şi eu sunt tot om!
27 Şi, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulţi oameni care se adunaseră.
28 El le-a zis:
– Ştiţi că unui iudeu îi este interzis de Lege să se asocieze sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om pângărit sau necurat. 29 De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop aţi trimis după mine?
30 Corneliu a zis:
– Cu patru zile în urmă, eram în casa mea şi mă rugam chiar în ceasul acesta, ceasul al nouălea. Şi iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea 31 şi a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Prin urmare, trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, care mai este numit şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare (; când va veni el, îţi va vorbi)[a]. 33 Am trimis deci imediat la tine şi ai făcut bine că ai venit. Acum deci noi toţi suntem prezenţi aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ţi-a poruncit Domnul!
Isus li Se arată ucenicilor
36 În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuşi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“ 37 Îngroziţi şi înspăimântaţi, ei credeau că văd un duh. 38 El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi de ce vi se ridică astfel de îndoieli în inimile voastre? 39 Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu!“ 40 Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi picioarele Lui. 41 Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau şi se mirau, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?“ 42 I-au dat o bucată de peşte fript (şi un fagure de miere)[a], 43 iar El le-a luat şi le-a mâncat în faţa lor.
44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, şi anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi[b].“ 45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile, 46 şi le-a zis: „Aşa este scris, şi anume Cristosul trebuia să sufere[c] şi să învie dintre cei morţi a treia zi[d], 47 iar pocăinţa spre iertarea păcatelor să fie vestită în Numele Lui tuturor neamurilor, începând din Ierusalim. 48 Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. 49 Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu; voi însă rămâneţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!“
Înălţarea la cer
50 Apoi i-a condus afară, până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat, 51 iar în timp ce-i binecuvânta s-a depărtat de ei şi a fost luat în cer. 52 Ei I s-au închinat şi apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Şi tot timpul erau în Templu, lăudându-L şi binecuvântându-L[e] pe Dumnezeu.
(Amin.)[f]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.