Previous Prev Day Next DayNext

Book of Common Prayer

Daily Old and New Testament readings based on the Book of Common Prayer.
Duration: 861 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Psalmii 119:97-120

97 Ce mult iubesc eu Legea Ta!
    Toată ziua ea este desfătarea mea!
98 Porunca Ta mă face mai înţelept decât duşmanii mei,
    căci întotdeauna aceasta este cu mine.
99 Sunt mai înţelept decât toţi învăţătorii mei,
    căci cuget la mărturiile Tale.
100 Sunt mai priceput decât cei cărunţi,
    căci împlinesc hotărârile Tale.
101 Îmi feresc picioarele de orice cale rea,
    ca să păzesc Cuvântul Tău.
102 Nu mă îndepărtez de judecăţile Tale,
    căci Tu mă îndrumi.
103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele,
    mai dulci decât mierea pentru gura mea.
104 Sunt priceput din pricina hotărârilor Tale.
    De aceea urăsc toate cărările înşelătoare.

105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele
    şi o lumină pe cărarea mea.
106 Am jurat, şi voi împlini întocmai,
    că voi păzi judecăţile Tale cele drepte.
107 Sunt atât de mâhnit:
    Doamne, înviorează-mă după Cuvântul Tău!
108 Doamne, primeşte ofranda gurii mele
    şi învaţă-mă judecăţile Tale!
109 Mi-am pus viaţa în primejdie,
    dar nu voi părăsi Legea Ta!
110 Cei răi mi-au întins curse,
    dar eu nu mă voi rătăci de la hotărârile Tale.
111 Am moştenit mărturiile Tale pe vecie,
    pentru că ele sunt bucuria inimii mele.
112 Mi-am dedicat inima ca să înfăptuiesc orânduirile Tale
    pentru totdeauna, până la sfârşit.

113 Îi urăsc pe cei nestatornici,
    dar iubesc Legea Ta.
114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu
    şi aştept să se împlinească Cuvântul Tău.
115 Depărtaţi-vă de mine, răufăcătorilor,
    ca să pot împlini poruncile Dumnezeului meu!
116 Sprijină-mă după promisiunea Ta şi voi fi înviorat;
    nu mă da de ruşine din pricina nădejdii mele!
117 Întăreşte-mă ca să fiu izbăvit,
    şi să privesc neîncetat la orânduirile Tale!
118 Tu-i îndepărtezi pe cei ce se rătăcesc de la orânduirile Tale,
    căci înşelătoria lor este zadarnică.
119 Tu-i îndepărtezi pe cei răi de pe pământ ca pe zgură.
    De aceea iubesc eu mărturiile Tale.
120 Mi se înfioară carnea din pricina groazei Tale
    şi mă tem din pricina judecăţilor Tale.

Psalmii 81-82

Psalmul 81

Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Al lui Asaf.

Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră!
    Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!
Înălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine,
    din lira cea plăcută şi din harfă[b].
Suflaţi din corn la lună nouă[c],
    la lună plină, în ziua sărbătorii.
Aceasta este porunca dată lui Israel,
    hotărârea Dumnezeului lui Iacov.
Mărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif,
    când a mers împotriva ţării Egiptului;
        acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam[d]:

„I-am luat povara de pe umăr,
    mâinile lui nu mai ţin coşul.
La necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat;
    ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului,
        te-am încercat la apele Meriba.Sela
Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui!
    O, Israele, de M-ai asculta!
Să nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin!
    Să nu te închini nici unui zeu!
10 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău!
    Eu te-am adus din ţara Egiptului!
        Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“

11 Dar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul,
    Israel nu M-a urmat.
12 Atunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate
    şi a trăit după propriile lui sfaturi.

13 „O, de M-ar asculta poporul Meu!
    O, de ar umbla Israel pe căile Mele!
14 Atunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă
    şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“
15 Cei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui,
    iar soarta le-ar fi pecetluită pe vecie.
16 Pe Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun ...
    „Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.

Psalmul 82

Un psalm al lui Asaf.

Dumnezeu Îşi ia locul în adunarea lui Dumnezeu;
    El judecă în mijlocul „dumnezeilor[e]“.
„Până când veţi mai judeca cu nedreptate
    şi veţi continua să-i favorizaţi pe cei răi?Sela
Faceţi dreptate celui sărman şi orfanului,
    daţi dreptate celui nevoiaş şi lipsit!
Scăpaţi-l pe cel sărman şi pe cel amărât,
    izbăviţi-i din mâna celor răi!“

Dar ei nici nu ştiu, nici nu pricep;
    umblă în întuneric;
        de aceea se clatină temeliile pământului.

Eu am zis: „Sunteţi «dumnezei»,
    fii ai Celui Preaînalt, cu toţii.
Cu siguranţă, însă, veţi muri ca nişte oameni de rând
    şi veţi cădea ca orice alt conducător.“

Ridică-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul,
    căci Tu iei în stăpânire toate neamurile!

1 Samuel 2:12-26

Ticăloşia fiilor lui Eli

12 Fiii lui Eli erau nişte oameni nelegiuiţi; ei nu-L cunoşteau pe Domnul. 13 Obiceiul preoţilor faţă de popor era acesta: slujitorul preotului venea, în timp ce se fierbea carnea, la fiecare om care îşi aducea jertfa şi, ţinând în mână o furculiţă cu trei dinţi, 14 o băga în tigaie, în cratiţă, în cazan sau în oală şi tot ceea ce era apucat cu furculiţa, preotul lua pentru sine. În felul acesta făceau cu toţi israeliţii care veneau acolo, la Şilo. 15 Pe lângă aceasta, înainte de a arde grăsimea,[a] slujitorul preotului venea şi îi spunea omului care jertfea: „Dă pentru preot carne de fript, căci el nu va lua de la tine carne fiartă, ci doar crudă!“ 16 Dacă omul îi răspundea: „Să ardem mai întâi grăsimea, iar după aceea vei lua atât cât doreşti“, slujitorul îi spunea: „Chiar acum trebuie să dai! Dacă nu, voi lua cu forţa!“ 17 Păcatul acestor tineri era foarte mare în ochii Domnului, pentru că dispreţuiau darurile Domnului.

18 Samuel însă slujea înaintea Domnului; şi copilul acesta era încins cu un efod de in. 19 Mama sa îi făcea în fiecare an câte o mantie mică pe care i-o aducea atunci când se suia împreună cu soţul ei pentru a aduce jertfa anuală. 20 Eli binecuvânta pe Elkana şi pe soţia acestuia, spunând: „Să-ţi dea Domnul copii din femeia aceasta, în schimbul celui pe care ea l-a oferit Domnului.“ Apoi ei plecau acasă. 21 Domnul a binecuvântat-o pe Ana, iar aceasta a rămas însărcinată şi a născut trei fii şi două fiice. Cât despre tânărul Samuel, el creştea în prezenţa Domnului.

22 Eli era foarte bătrân şi când a auzit tot ce făceau fiii lui cu întregul Israel şi cum se culcau cu femeile care slujeau la intrarea Cortului Întâlnirii, 23 le-a spus: „Pentru ce faceţi asemenea lucruri? Am auzit despre faptele voastre rele de la întregul popor. 24 Nu, fiii mei! Nu este bine ceea ce aud spunându-se despre voi în poporul Domnului. 25 Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, poate Dumnezeu[b] îi va lua apărarea. Dar dacă un om păcătuieşte împotriva Domnului, cine va interveni pentru el?“ Dar ei nu au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul dorea să-i omoare.

26 Tânărul Samuel însă creştea în statură şi era tot mai plăcut Domnului şi oamenilor.

Faptele Apostolilor 2:1-21

Coborârea Duhului Sfânt

Când a sosit ziua Cincizecimii[a], erau cu toţii la un loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic[b] şi a umplut toată casa în care şedeau ei. Li s-au arătat nişte limbi ca de foc[c], care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din fiecare neam de sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. Toţi se mirau şi se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?! Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?! Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia[d], 10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei dinspre Cirena[e], vizitatori din Roma, 11 iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, pe toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu!“ 12 Toţi erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ 13 Alţii însă îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!“

Petru vorbeşte mulţimii în ziua Cincizecimii

14 Dar Petru s-a sculat în picioare împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit astfel:

– Bărbaţi iudei şi voi, toţi locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut lucrul acesta şi să ascultaţi cuvintele mele! 15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, aşa cum presupuneţi voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi[f], 16 ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:

17 „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu,
    voi turna din Duhul Meu peste orice făptură.
Fiii şi fiicele voastre vor profeţi,
    tinerii voştri vor vedea viziuni,
        iar bătrânii voştri vor visa visuri!
18 Chiar şi peste slujitorii Mei şi slujitoarele Mele
    voi turna din Duhul Meu în acele zile
        şi vor profeţi.
19 Voi face minuni sus în cer
    şi semne jos pe pământ,
        sânge, foc şi coloane de fum.
20 Soarele se va preface în întuneric,
    iar luna în sânge,
        înainte să vină ziua cea mare şi glorioasă a Domnului.
21 Atunci oricine va chema Numele Domnului
    va fi mântuit!“[g]

Luca 20:27-40

Despre înviere

27 Apoi au venit la El nişte saduchei[a], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

28 – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.[b] 29 Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să aibă copii. 30 Cu al doilea s-a întâmplat la fel. 31 Al treilea s-a căsătorit şi el cu văduva şi tot aşa toţi cei şapte; şi au murit fără să aibă copii. 32 Femeia a murit ultima dintre toţi. 33 Deci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

34 Isus le-a răspuns:

– Copiii[c] veacului acestuia se însoară şi se mărită, 35 dar cei care vor fi consideraţi vrednici să aibă parte de veacul acela şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, 36 căci ei nu mai pot muri pentru că sunt ca îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, însuşi Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre tufiş, când vorbeşte despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov[d]. 38 Ori El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.

39 Atunci unii dintre cărturari I-au zis:

– Învăţătorule, bine ai zis!

40 Căci nu mai îndrăzneau să-I pună nici o întrebare.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.