Book of Common Prayer
Psalmul 105
1 Mulţumiţi Domnului, chemaţi Numele Lui!
Faceţi cunoscute printre popoare isprăvile Lui!
2 Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui,
vestiţi toate minunile Lui!
3 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul!
4 Căutaţi pe Domnul şi puterea Lui,
căutaţi întotdeauna faţa Lui!
5 Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
de semnele Sale şi de judecăţile rostite de gura Sa,
6 urmaşi ai robului Său Avraam,
fii ai lui Iacov, aleşii Lui!
7 El este Domnul, Dumnezeul nostru,
şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
8 El Îşi aduce aminte mereu de legământul Lui,
de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii,
9 de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam,
de jurământul Lui către Isaac,
10 pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre
şi faţă de Israel – printr-un legământ veşnic,
11 spunând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului,
ca parte a moştenirii voastre.“
12 Pe atunci erau doar câţiva bărbaţi
– puţini la număr – şi erau peregrini în ţară;
13 călătoreau de la un neam la altul,
de la un regat la altul.
14 El nu a îngăduit nici unui om să-i asuprească
şi a mustrat regi din pricina lor:
15 „Nu vă atingeţi de unşii Mei
şi nu-i vătămaţi pe profeţii Mei!“
16 A chemat foametea peste ţară
şi a distrus orice provizie de hrană[a].
17 Trimisese înaintea lor un om,
pe Iosif, care a fost vândut ca sclav.
18 I-au strâns picioarele în lanţuri,
iar gâtul i-a fost pus în fiare,
19 până a venit vremea să se împlinească cuvintele Lui,
să se dovedească Cuvântul Domnului faţă de el.
20 Atunci regele a trimis să-l dezlege
şi conducătorul popoarelor – să-l elibereze.
21 L-a pus stăpân peste casa lui
şi conducător peste toate proprietăţile lui,
22 ca să-i lege după bunu-i plac pe prinţii lui
şi să-i înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.
23 Atunci Israel a venit în Egipt,
Iacov a locuit ca străin în ţara lui Ham.
24 Dumnezeu Şi-a înmulţit poporul foarte mult
şi i-a făcut mai tari decât pe duşmanii lor.
25 Acestora le-a schimbat inima, ca să-I urască poporul
şi să se poarte mişeleşte cu slujitorii Săi.
26 L-a trimis pe Moise, robul Său,
şi pe Aaron pe care-l alesese.
27 Ei au înfăptuit printre duşmani semnele Lui
şi au făcut minuni în ţara lui Ham.
28 A trimis întunericul şi s-a făcut beznă;
Moise şi Aaron nu s-au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.
29 Le-a prefăcut apa în sânge
şi le-a omorât peştii.
30 Ţara lor a mişunat de broaşte,
care au ajuns până şi în odăile palatelor lor.
31 Când a grăit El, au sosit roiuri de muşte
şi păduchi în tot ţinutul lor.
32 Le-a prefăcut ploile în grindină
şi în flăcări de foc ce au căzut peste ţara lor.
33 Le-a lovit viile şi smochinii
şi le-a rupt copacii din teritoriul lor.
34 Când a grăit El, au sosit roiuri de lăcuste[b],
lăcuste[c] fără număr,
35 care le-au devorat toată verdeaţa din ţară,
toate roadele pământului lor.
36 I-a lovit pe întâii născuţi din ţara lor,
pârga puterii lor.
37 El i-a scos pe israeliţi de acolo cu argint şi cu aur
şi n-a fost unul din seminţiile Lui care să şovăiască.
38 Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor,
căci îi îngroziseră.
39 El a întins un nor ca să le fie învelitoare
şi un foc ca să le dea lumină noaptea.
40 Au cerut, iar El le-a trimis prepeliţe
şi cu pâine din cer i-a săturat.
41 A despicat stânca şi a curs apă;
prin pustii au curs râuri.
42 Şi aceasta pentru că Şi-a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,
făcută lui Avraam, robul Său.
43 El Şi-a scos poporul cu bucurie,
Şi-a scos aleşii cu strigăte de veselie.
44 Le-a dat teritoriile neamurilor
şi au moştenit rodul trudei noroadelor,
45 ca să păzească hotărârile Lui
şi să trăiască după învăţăturile[d] Lui.
Lăudaţi-L pe Domnul![e]
Responsabilitatea morală este individuală
18 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „De ce continuaţi să folosiţi această zicală în ţara lui Israel, şi anume:
«Părinţii au mâncat struguri acri,
şi copiilor li s-au strepezit dinţii»?
3 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu veţi mai folosi această zicală în Israel! 4 Iată că toate sufletele sunt ale Mele. Atât sufletul tatălui, cât şi sufletul fiului sunt ale Mele. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri!
19 Voi însă ziceţi: «De ce să nu fie responsabil şi fiul de nelegiuirea tatălui său?» Pentru că fiul a făcut judecată şi dreptate şi pentru că a păzit toate hotărârile Mele şi le-a împlinit! De aceea, în mod sigur el va trăi! 20 Sufletul care păcătuieşte, acela va muri! Fiul nu va fi responsabil de nelegiuirea tatălui şi nici tatăl de nelegiuirea fiului. După cum dreptatea celui drept îi va fi de folos doar lui, tot aşa răutatea celui rău se va răsfrânge doar asupra lui.
21 Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit, păzeşte toate hotărârile Mele şi face judecată şi dreptate, în mod sigur el va trăi şi nu va muri. 22 Toate fărădelegile pe care le-a săvârşit nu i se vor mai aminti! El va trăi din pricina dreptăţii pe care a înfăptuit-o. 23 Doresc Eu moartea celui rău? zice Stăpânul Domn. Oare nu doresc mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?
24 Tot astfel, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, asemenea tuturor urâciunilor săvârşite de cel rău, va trăi el oare? Toată dreptatea pe care a înfăptuit-o nu i se va mai aminti. Din cauza necredincioşiei de care a dat dovadă şi din cauza păcatelor pe care le-a săvârşit, el va muri.
25 Totuşi, voi ziceţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Ascultă, casă a lui Israel! Calea Mea nu este dreaptă? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? 26 Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, el va muri din pricina aceasta; va muri din pricina nedreptăţii pe care a săvârşit-o.
27 Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea în care trăieşte şi face judecată şi dreptate, îşi va salva viaţa. 28 Dacă îşi vede starea şi se întoarce de la toate nelegiuirile pe care le-a săvârşit, va trăi cu siguranţă şi nu va muri.
29 Voi însă, cei din Casa lui Israel, spuneţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Calea Mea nu este dreaptă, casă a lui Israel? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? 30 De aceea vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn. Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca nelegiuirea să nu vă mai fie o pricină de poticnire! 31 Aruncaţi de la voi toate fărădelegile pe care le-aţi săvârşit şi faceţi-vă rost de o inimă nouă şi de un duh nou! Pentru ce vrei să mori, casă a lui Israel? 32 Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Stăpânul Domn. Întoarceţi-vă deci şi veţi trăi!“
18 Pe de o parte, porunca veche a fost dată la o parte, deoarece a fost slabă şi fără vreun beneficiu, 19 pentru că Legea n-a făcut nimic desăvârşit, iar, pe de altă parte, este asigurată o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 Şi aceasta nu s-a făcut fără jurământ! Căci ei au devenit preoţi fără să depună un jurământ, 21 dar El a devenit preot cu jurământ, prin Cel Ce I-a spus:
„Domnul a jurat
şi nu-I va părea rău:
«Tu eşti preot în veci.»“
22 În consecinţă, Isus a devenit garantul unui legământ mai bun. 23 Într-adevăr, preoţii au fost mulţi la număr, pentru că erau împiedicaţi de moarte să-şi continue lucrarea. 24 Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoţie permanentă. 25 De aceea, El poate să-i mântuiască pe deplin[a] pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, întrucât El trăieşte veşnic ca să mijlocească pentru ei.
26 Era potrivit să avem un astfel de Mare Preot – sfânt, fără pată, nepângărit, despărţit de păcătoşi şi înălţat deasupra cerurilor. 27 Spre deosebire de alţi mari preoţi, El nu are nevoie să aducă jertfe în fiecare zi – mai întâi pentru păcatele Sale, iar apoi pentru ale poporului – pentru că a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, atunci când S-a jertfit pe Sine. 28 Legea îi desemnează ca mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii, însă cuvântul jurământului care a venit mai târziu, după Lege, desemnează un Fiu, Care a fost făcut desăvârşit pentru totdeauna.
Pilda samariteanului milostiv
25 Chiar atunci un expert în Lege s-a ridicat să-L pună la încercare pe Isus şi L-a întrebat:
– Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
26 Isus i-a răspuns:
– Ce este scris în Lege? Ce citeşti acolo?
27 El I-a zis:
– „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta[a] şi pe semenul tău ca pe tine însuţi!“[b]
28 Isus i-a zis:
– Ai răspuns corect. Fă aşa şi vei trăi!
29 Dar el, care voia să se justifice, L-a întrebat pe Isus:
– Şi cine este semenul meu?
30 Isus i-a răspuns:
– Un om care cobora de la Ierusalim la Ierihon[c] a căzut în mâinile tâlharilor. Ei l-au dezbrăcat, l-au bătut zdravăn şi apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, pe acel drum cobora un preot. Dar când l-a văzut, preotul a trecut înainte, ocolindu-l. 32 Tot aşa şi un levit, când a ajuns în locul acela şi l-a văzut, a trecut înainte ocolindu-l. 33 Însă un samaritean[d], care călătorea şi el pe acolo, când a ajuns în dreptul lui şi l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34 S-a apropiat, i-a bandajat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin. Apoi l-a pus pe propriul lui animal de povară, l-a dus la un han şi a continuat să-l îngrijească. 35 În ziua următoare, a scos doi denari[e], i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îţi voi plăti eu orice vei mai cheltui în plus!“
36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor?
37 El I-a răspuns:
– Cel ce şi-a făcut milă de el.
Isus i-a zis:
– Du-te şi fă şi tu la fel!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.