Book of Common Prayer
Psalmul 75
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“ Un psalm al lui Asaf. Un cântec.
1 Ţie Îţi aducem mulţumire, Dumnezeule,
Îţi aducem mulţumire căci Numele Tău este aproape,
astfel că oamenii mărturisesc minunile Tale!
2 „Când voi hotărî că a sosit vremea,
Eu, zice Domnul, voi judeca cu nepărtinire!
3 Când lumea se clatină, cu toţi locuitorii ei,
Eu sunt Cel Care îi întăresc stâlpii.“Sela
4 Le-am spus lăudăroşilor: „Nu vă mai lăudaţi!“,
iar celor răi: „Nu vă mai făliţi!“[a]
5 Nu vă mai semeţiţi privirea[b]
şi nu mai vorbiţi cu atâta trufie,
6 căci nici de la răsărit, nici de la apus
şi nici din pustie nu vine înălţarea,
7 ci Dumnezeu este Cel Ce judecă!
El smereşte şi tot El înalţă!
8 În mâna Domnului se află un potir;
vinul spumegă în el, complet amestecat[c].
Când El varsă din potir,
toţi cei răi de pe pământ
îi beau până şi rămăşiţele.
9 Eu însă voi vesti pururi aceste lucruri;
voi cânta Dumnezeului lui Iacov!
10 Voi doborî puterea tuturor celor răi,
dar puterea celui drept va fi înălţată.[d]
Psalmul 76
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un psalm al lui Asaf. Un cântec.
1 Dumnezeu este cunoscut în Iuda;
mare este Numele Lui în Israel!
2 Pe când Cortul Îi este în Salem[e],
Locuinţa Lui se află în Sion.
3 Acolo a sfărâmat săgeţile arcului,
scutul şi sabia de război.Sela
4 Eşti mai măreţ, mai minunat eşti Tu
decât munţii încărcaţi de vânat.
5 Prădaţi au fost vitejii:
au fost cuprinşi de un somn adânc[f];
nici unul dintre luptători
n-a mai avut putere în mâini.
6 Dumnezeu al lui Iacov, la mustrarea Ta,
călăreţul şi calul au adormit deopotrivă!
7 Tu eşti atât de înfricoşător!
Cine poate sta înaintea Ta când eşti mânios?
8 Când ai rostit sentinţa din ceruri,
pământul s-a temut şi a amuţit.
9 Da, aşa a fost, când Te-ai ridicat să judeci, Dumnezeule,
şi să aduci izbăvire tuturor necăjiţilor pământului.Sela
10 Într-adevăr, mânia Ta împotriva omului[g] lucrează spre lauda Ta,
iar pe supravieţuitorii mâniei Tale îi îngrădeşti.[h]
11 Faceţi jurăminte Domnului, Dumnezeul vostru, şi împliniţi-le!
Voi toţi cei din preajma Lui,
aduceţi daruri Celui de temut!
12 El taie avântul conducătorilor
şi seamănă groază printre regii pământului.
Psalmul 23
Un psalm al lui David
1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă culcă în păşuni verzi
şi mă conduce la ape odihnitoare.
3 Îmi înviorează sufletul
şi mă călăuzeşte pe cărări drepte,
datorită Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii[a],
nu mă tem de rău,
căci Tu eşti cu mine,
nuiaua şi toiagul Tău
mă mângâie.
5 Tu-mi întinzi masa
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi cupa mea este atât de plină.
6 Într-adevăr, bunătatea şi credincioşia mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului
cât vor dăinui zilele[b]!
Psalmul 27
Al lui David
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea;
de cine să mă tem?
Domnul este refugiul vieţii mele;
de cine să-mi fie frică?
2 Când se apropie răufăcătorii de mine
ca să-mi devoreze carnea,
tocmai ei, asupritorii şi duşmanii mei,
se poticnesc şi cad.
3 Chiar dacă ar înainta o oştire împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar porni război împotriva mea,
chiar şi atunci aş fi încrezător.
4 Un singur lucru cer de la Domnul
şi-l caut cu stăruinţă:
să locuiesc în Casa Domnului
în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să-L caut în Templul Lui,
5 căci El mă va tăinui în Coliba Sa
în ziua cea rea,
mă va ascunde în locul tainic al Cortului Său
şi mă va înălţa pe o stâncă.
6 Deja mi se înalţă capul
deasupra duşmanilor care mă împresoară;
de aceea voi aduce la Cortul Lui jertfe în sunet de trâmbiţă,
voi cânta şi Îl voi lăuda pe Domnul.
7 Doamne, ascultă-mi glasul când Te chem,
îndură-te de mine şi răspunde-mi!
8 Inima îmi spune din partea Ta:
„Caută faţa Mea!“[a]
Doamne, faţa Ta o caut!
9 Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu eşti ajutorul meu!
Nu mă da uitării şi nu mă părăsi,
Dumnezeul mântuirii mele!
10 Chiar dacă tatăl meu şi mama mea m-ar părăsi,
Domnul m-ar primi.[b]
11 Doamne, învaţă-mă calea Ta,
condu-mă pe cărarea cea netedă,
din pricina duşmanilor mei!
12 Nu-mi da sufletul pe mâna vrăjmaşilor mei,
căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi
care suflă numai violenţă.
13 Eu încă mai cred un lucru:
că voi vedea bunătatea Domnului
pe pământul celor vii!
14 Nădăjduieşte în Domnul!
Fii tare şi încurajează-ţi inima!
Nădăjduieşte în Domnul!
15 Însă noi, care suntem tari, trebuie să purtăm slăbiciunile celor slabi şi nu să ne fim plăcuţi nouă înşine. 2 Fiecare dintre noi trebuie să placă semenului său, spre binele acestuia, pentru zidirea lui, 3 întrucât chiar Cristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, aşa cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste Mine!“[a] 4 Tot ce a fost scris în trecut a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi încurajarea date de Scripturi, să avem nădejde. 5 Dumnezeul răbdării şi al încurajării să vă ajute să trăiţi în armonie unii cu alţii[b], potrivit cu Cristos Isus, 6 pentru ca, dintr-o singură inimă şi dintr-un singur glas, să-L slăviţi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos!
7 Aşadar, primiţi-vă bine unii pe alţii, aşa cum v-a primit Cristos, pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu! 8 Eu vă spun că Cristos a devenit un slujitor al celor circumcişi, pentru adevărul lui Dumnezeu, pentru ca El să confirme promisiunile date patriarhilor, 9 astfel încât neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, aşa cum este scris:
„De aceea Te voi lăuda printre neamuri
şi voi cânta laudă Numelui Tău!“[c]
10 Şi, din nou, spune:
„Bucuraţi-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui!“[d]
11 Şi, din nou:
„Lăudaţi-L pe Domnul, toate neamurile!
Daţi-I laudă, toate popoarele!“[e]
12 Şi, din nou, Isaia spune:
„Rădăcina lui Işai[f] va ieşi,
şi El Se va ridica să conducă neamurile;
în El îşi vor pune neamurile nădejdea!“[g]
13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, în timp ce credeţi, ca să aveţi nădejde din belşug, prin puterea Duhului Sfânt!
Trimiterea celor doisprezece
9 Isus i-a chemat pe cei doisprezece, le-a dat putere şi autoritate asupra tuturor demonilor şi să vindece bolile, 2 apoi i-a trimis să proclame Împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece (pe cei neputincioşi)[a]. 3 El le-a zis: „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum – să nu luaţi nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi să nu aveţi două tunici[b]! 4 În orice casă intraţi, rămâneţi acolo şi din locul acela să plecaţi! 5 Şi oriunde nu vă vor primi, scuturaţi-vă praful de pe picioare când ieşiţi din cetatea aceea, drept mărturie împotriva lor!“ 6 Ei au plecat şi au călătorit prin sate, vestind Evanghelia şi înfăptuind vindecări pretutindeni.
7 Tetrarhul Irod[c] a auzit despre toate câte se întâmplaseră şi era nedumerit, pentru că unii ziceau că Ioan fusese înviat din morţi. 8 Alţii ziceau că s-a arătat Ilie, iar alţii că a înviat vreun profet dintre cei din vechime. 9 Dar Irod a zis: „Pe Ioan l-am decapitat. Deci Cine este Acesta despre Care aud asemenea lucruri?“ Şi căuta să-L vadă.
Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni
10 Când s-au întors, apostolii I-au povestit lui Isus tot ce au făcut. El i-a luat deoparte şi s-au retras, doar ei singuri, spre o cetate numită Betsaida. 11 Dar mulţimile au aflat lucrul acesta şi L-au urmat. El le-a primit bine, le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu şi i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare.
12 Fiindcă ziua se apropia de sfârşit, cei doisprezece au venit la El şi I-au zis:
– Dă drumul mulţimii să meargă prin satele dimprejur şi prin cătune ca să găsească găzduire şi provizii, pentru că aici ne aflăm într-un loc pustiu!
13 Însă El le-a zis:
– Daţi-le voi să mănânce!
Ei I-au răspuns:
– N-avem cu noi mai mult de cinci pâini şi doi peşti; numai dacă nu ne ducem noi să cumpărăm merinde pentru tot poporul aceasta!
14 Căci erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus le-a zis ucenicilor Săi:
– Puneţi-i să se aşeze în grupuri (cam)[d] de câte cincizeci!
15 Ei au făcut întocmai – i-au pus pe toţi să se aşeze. 16 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, privind spre cer, a rostit binecuvântarea, le-a frânt şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimii. 17 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au strâns douăsprezece coşuri cu firimiturile rămase.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.