Book of Common Prayer
Psalmul 61
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Al lui David.
1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele!
Ia aminte la rugăciunea mea!
2 Strig către Tine de la capătul pământului
cu inima mâhnită:
„Du-mă pe stânca care este mai înaltă decât mine!“
3 Căci Tu eşti adăpostul meu,
turnul meu cel tare împotriva duşmanului.
4 Aş vrea să locuiesc în cortul Tău pe vecie,
să mă ascund la adăpostul aripilor Tale.Sela
5 Căci Tu, Dumnezeule, mi-ai ascultat jurămintele;
Tu mi-ai dat moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
6 Adaugă zile la viaţa regelui!
Fie-i anii cât veşnicia!
7 Fie să troneze veşnic în prezenţa lui Dumnezeu!
Pune îndurarea şi credincioşia să vegheze asupra lui!
8 Atunci voi cânta Numele Tău pe vecie
şi-mi voi împlini jurămintele zi de zi.
Psalmul 62
Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Un psalm al lui David.
1 Numai în Dumnezeu sufletul meu îşi găseşte liniştea
şi numai de la El îmi vine mântuirea.
2 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea.
El este întăritura mea; niciodată nu voi fi clătinat.
3 Până când veţi mai ataca vreun om,
doborându-l cu toţii,
cum aţi dărâma un zid înclinat
sau un gard dărăpănat?
4 Numai ca să-l doboare din înălţimea lui se sfătuiesc ei.
Le este dragă minciuna;
cu gura ei binecuvântează,
dar cu inima blestemă.Sela
5 Suflete al meu, găseşte-ţi liniştea numai în Dumnezeu,
căci de la El vine nădejdea mea.
6 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea.
El este întăritura mea; nu voi fi clătinat!
7 Mântuirea şi slava mea sunt în Dumnezeu,
Stânca mea cea tare.
Adăpostul meu este în Dumnezeu.
8 Poporule, încrede-te în El în orice vreme,
varsă-ţi inima înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul nostru.Sela
9 Numai o suflare sunt fiii oamenilor.
Minciună sunt oamenii.
Puşi în talerele balanţei sunt fără valoare;
împreună, ei sunt mai uşori decât o suflare.
10 Nu vă încredeţi în asuprire,
nici nu speraţi zadarnic în tâlhărie.
Când sporiţi în putere,
nu lăsaţi inima să vi se încreadă!
11 O dată a vorbit Dumnezeu,
iar eu de două ori am auzit:
„Puterea este a lui Dumnezeu!“
12 A Ta, Stăpâne, este îndurarea,
căci Tu răsplăteşti
fiecăruia după faptele lui.
Psalmul 68
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm. Un cântec
1 Când Dumnezeu Se ridică,
duşmanii Lui să fie împrăştiaţi
şi cei ce-L urăsc să fugă dinaintea feţei Sale.
2 Îi risipeşti precum se risipeşte fumul;
precum se topeşte ceara din cauza focului
aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.[a]
3 Cei drepţi însă se bucură,
se veselesc înaintea lui Dumnezeu
şi chiuie de bucurie.
4 Cântaţi-I lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui,
înălţaţi-L pe Cel Ce călăreşte pe nori[b]
şi al Cărui Nume este Domnul[c]. Veseliţi-vă înaintea Lui!
5 În Lăcaşul Său cel sfânt,
Dumnezeu este tatăl orfanilor şi apărătorul văduvelor.[d]
6 Dumnezeu dă o familie celor însinguraţi
şi îi conduce spre belşug[e] pe cei care sunt captivi;
cei răzvrătiţi însă locuiesc într-un ţinut arid.
7 Dumnezeule, când Tu ai ieşit înaintea poporului Tău,
când Tu ai mărşăluit prin pustie …Sela
8 pământul s-a cutremurat,
cerurile au picurat
înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul Sinaiului[f],
înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
9 Dumnezeule, Tu ai legănat ca daruri de bunăvoie ploile;
Tu Ţi-ai pregătit astfel moştenirea istovită.
10 Poporul Tău a locuit-o din nou;
Tu ai pregătit bunătăţile Tale pentru cel sărman, Dumnezeule!
11 Stăpânul a vorbit,
iar purtătoarele de veşti s-au făcut o armată mare:
12 „Regii oştirilor au fugit în mare grabă,
iar cel rămas acasă a împărţit prada.[g]
13 Chiar în timp ce voi vă odihniţi la stâne[h]
aripile porumbelului sunt acoperite cu argint
şi penele lui cu aur sclipitor.“
14 Când i-a risipit Atotputernicul[i] pe regi,
parcă ningea în Ţalmon.
15 Munţii Başan sunt munţi maiestuoşi,
munţii Başan sunt munţi cu multe piscuri.
16 Munţi cu multe piscuri, de ce invidiaţi
muntele unde Îi place lui Dumnezeu să locuiască?
Cu siguranţă Domnul locuieşte acolo pe vecie.
17 Carele lui Dumnezeu sunt cu miile şi cu miile de mii.
Stăpânul vine în ele din Sinai, în Lăcaşul Lui cel sfânt.
18 Când Te-ai suit în înălţime, ai luat în sclavie captivitatea;
ai luat daruri pentru[j] oameni,
chiar şi pentru cei răzvrătiţi,
ca ei, Doamne Dumnezeule[k], să locuiască acolo.
19 Binecuvântat să fie Stăpânul, Care ne poartă poverile zi de zi,
Dumnezeul mântuirii noastre.Sela
20 Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al izbăvirilor.
De la Stăpânul Domn vine scăparea de moarte.
21 Cu siguranţă Dumnezeu va zdrobi capul duşmanilor Săi,
creştetul celor ce umblă în nelegiuirile lor.
22 Stăpânul zice: „Îi voi aduce înapoi din Başan,
îi voi aduce înapoi din adâncurile mării,
23 ca să-ţi scufunzi picioarele în sânge,
iar limba câinilor tăi să-şi ia partea din duşmanii tăi.“
24 Dumnezeule, ei privesc procesiunea intrării Tale,
a intrării Dumnezeului meu, a Împăratului meu, în Lăcaşul cel sfânt.
25 În faţă merg cântăreţii, urmaţi de cei cu instrumente,
iar în centru sunt fetele cu tamburine.
26 Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu în adunare,
pe Domnul – la izvoarele[l] lui Israel!
27 Acolo se află şi tânărul Beniamin, conducătorul lor,
căpeteniile lui Iuda cu mulţimile lor,
căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.
28 Învredniceşte-Te cu tărie, Dumnezeule,[m]
arată-ne puterea Ta, Dumnezeule, aşa cum ai făcut şi înainte pentru noi!
29 Din pricina Templului Tău de la Ierusalim,
regii Îţi vor aduce daruri.
30 Mustră fiara dintre trestii,
cireada de tauri dintre viţeii popoarelor,
care calcă în picioare bucăţile de argint!
Împrăştie popoarele care-şi găsesc plăcerea în război![n]
31 Ambasadori vor veni din Egipt;
Cuş[o] va alerga cu mâinile întinse[p] spre Dumnezeu.
32 Regate ale pământului, cântaţi-I lui Dumnezeu,
lăudaţi-L pe Stăpânul,Sela
33 pe Cel Ce călăreşte în ceruri, în cerurile veşnice!
Iată, El face cu glasul Său un vuiet puternic!
34 Proclamaţi puterea lui Dumnezeu,
a Cărui maiestate este peste Israel
şi a Cărui putere este în ceruri.
35 Dumnezeule, Tu eşti înfricoşător în Sfântul Tău Lăcaş;
Dumnezeul lui Israel, chiar El dă putere şi tărie poporului!
Binecuvântat să fie Dumnezeu!
Vieţi consacrate lui Dumnezeu
12 Prin urmare, vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească[a] din partea voastră! 2 Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.
Smerenie şi slujire
3 Prin darul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci fiţi modeşti în gândirea voastră, fiecare după măsura de credinţă pe care i-a dat-o Dumnezeu. 4 Pentru că, aşa cum într-un trup avem multe mădulare şi nu toate au aceeaşi funcţie, 5 tot astfel şi noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos, iar în mod individual ne suntem mădulare unii altora. 6 Avem diferite daruri, după harul care ne-a fost dat: dacă darul cuiva este profeţia, să-l folosească după măsura credinţei sale; 7 dacă este slujirea, să slujească; dacă este cel de a da învăţătură, să dea învăţătură; 8 dacă este încurajarea, să încurajeze; dacă este dărnicia, să dea cu generozitate; dacă este acela de a conduce, s-o facă cu dedicare; dacă este acela de a fi milostiv, s-o facă cu bucurie.
Dragostea
9 Dragostea să vă fie sinceră; urâţi răul, lipiţi-vă de bine! 10 Iubiţi-vă unii pe alţii[b] cu o dragoste frăţească! Luaţi-vă la întrecere în ce priveşte respectul pe care vi-l acordaţi reciproc.[c] 11 În ce priveşte dedicarea, să nu fiţi leneşi! Fiţi plini de râvnă cu duhul! Slujiţi Domnului! 12 Fiţi bucuroşi în nădejdea voastră! Fiţi răbdători în necaz! Dedicaţi-vă rugăciunii! 13 Ajutaţi-i pe sfinţii care sunt în nevoi! Fiţi ospitalieri! 14 Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută! Binecuvântaţi, nu blestemaţi! 15 Bucuraţi-vă cu cei care se bucură, plângeţi cu cei care plâng! 16 Trăiţi în armonie unii cu alţii![d] Nu vă gândiţi la lucrurile înalte, ci asociaţi-vă cu cei smeriţi[e]! Nu vă consideraţi singuri înţelepţi! 17 Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău! Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor! 18 Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii! 19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi niciodată singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! zice Domnul.“[f] 20 Însă „dacă duşmanul tău este flămând, dă-i de mâncare, iar dacă-i este sete, dă-i să bea, căci, făcând aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui“[g]. 21 Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!
Pilda semănătorului
8 După aceea, Isus a călătorit prin fiecare cetate şi sat, predicând şi vestind Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Împreună cu El erau cei doisprezece, 2 precum şi nişte femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de neputinţe: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, 3 Ioana – soţia lui Cuza, administratorul lui Irod[a] –, Suzana şi încă multe altele care Îl[b] slujeau cu ceea ce aveau.
4 Când s-a adunat o mare mulţime şi au venit la El oameni de prin fiecare cetate, le-a vorbit prin următoarea pildă:
5 „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului. 6 O altă parte a căzut pe stâncă şi cum a crescut, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor, iar spinii au crescut împreună cu ea şi au sufocat-o. 8 Alta însă a căzut pe pământ bun, a crescut şi a făcut rod însutit.“
După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă!“
9 Ucenicii Lui L-au întrebat ce înseamnă această pildă. 10 El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele[c] Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi le vorbesc în pilde, pentru ca
«Să privească mereu, dar să nu vadă
şi să asculte întruna, dar să nu înţeleagă!»[d]
11 Iată ce înseamnă pilda: sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. 12 Sămânţa de lângă drum sunt cei care aud Cuvântul, dar vine apoi diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. 13 Sămânţa de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred doar pentru o vreme, iar în perioadă de ispită, cad. 14 Sămânţa căzută între spini sunt cei care aud Cuvântul, dar, în timp ce îşi văd de drum, sunt sufocaţi de îngrijorările, bogăţiile şi plăcerile vieţii şi nu aduc rod copt. 15 Sămânţa din pământul bun sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl ţin într-o inimă onestă şi bună şi aduc rod cu răbdare.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.