Book of Common Prayer
Psalmul 51
Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta!
În bunăvoinţa Ta cea mare, şterge nelegiuirile mele!
2 Spală-mă de vina mea
şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
3 Căci îmi cunosc nelegiuirile
şi păcatul meu stă neîncetat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit
şi am făcut ceea ce este rău înaintea Ta,
aşa că Tu eşti găsit drept când vorbeşti
şi eşti fără pată când judeci.
5 Iată că sunt născut în nelegiuire,
în păcat m-a zămislit mama mea.
6 Tu doreşti ca adevărul să fie în adâncurile fiinţei;[a]
fă-mi deci cunoscută înţelepciunea înăuntrul meu.[b]
7 Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat,
spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.
8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie,
iar oasele pe care Tu le-ai zdrobit se vor veseli.
9 Ascunde-Ţi faţa de păcatele mele,
şterge toate nelegiuirile mele!
10 Zideşte[c] în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi pune un duh nou şi statornic înăuntrul meu!
11 Nu mă izgoni din prezenţa Ta
şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale;
sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!
13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă,
şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
14 Dumnezeule, izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat,
Dumnezeul mântuirii mele,
şi limba mea va cânta dreptatea Ta!
15 Stăpâne, deschide-mi buzele,
iar gura mea va vesti lauda Ta!
16 Dacă Ţi-ar fi plăcut jertfele, Ţi-aş fi adus,
dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
17 Jertfa plăcută lui Dumnezeu[d] este un duh zdrobit;
Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă frântă şi mâhnită.
18 În bunăvoinţa Ta, fă bine Sionului
şi construieşte zidurile Ierusalimului!
19 Atunci te vei bucura de jertfe potrivite,
arderi de tot întregi;
atunci se vor aduce viţei pe altarul Tău.
Psalmul 69
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii“. Al lui David.
1 Dumnezeule, scapă-mă,
căci mi-au ajuns apele până la gât!
2 Mă afund în mâl,
nu mai găsesc loc tare;
intru în adâncurile apei
şi mă înghit şuvoaiele.
3 Am obosit strigând,
mi s-a uscat gâtul;
mi se topesc ochii
tânjind după Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără motiv
sunt mai mulţi decât perii capului meu,
mulţi sunt cei ce vor să mă piardă,
duşmani ai mei fără temei.
Trebuie să dau înapoi
ce nu am furat.[a]
5 Dumnezeule, Tu-mi cunoşti nechibzuinţa,
păcatele mele nu-Ţi sunt ascunse.
6 Fie ca cei ce nădăjduiesc în Tine să nu se ruşineze din pricina mea,
Stăpâne, Doamne al Oştirilor,
fie ca cei ce Te caută să nu roşească din pricina mea,
Dumnezeule al lui Israel!
7 Din pricina Ta port eu ocara,
şi dezonoarea mi-a acoperit faţa.
8 Sunt considerat un străin de către fraţii mei,
un venetic de către fiii mamei mele,
9 căci râvna pentru Casa Ta mă mistuie
şi ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste mine!
10 Când plâng şi postesc,
ei mă batjocoresc.
11 Când îmbrac sacul de jale,
ei mă fac de pomină.
12 Cei ce stau la poarta cetăţii mă vorbesc,
cei ce se îmbată cântă despre mine.
13 Totuşi eu tot Ţie mă voi ruga, Doamne,
pentru vremea bunăvoinţei Tale.
Dumnezeule, în marea Ta îndurare,
răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură!
14 Izbăveşte-mă din noroi, să nu mă afund!
Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc şi de adâncurile apei!
15 Şuvoaiele apelor să nu mă ducă,
să nu mă înghită adâncul,
să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!
16 Doamne, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună[b]!
După mila Ta cea mare, întoarce-Ţi faţa spre mine!
17 Nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz,
ci răspunde-mi degrabă!
18 Apropie-Te de sufletul meu şi răscumpără-mi-l!
Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă!
19 Tu cunoşti ocara mea, ruşinea mea, dezonoarea mea
şi pe toţi duşmanii mei.
20 Ocara mi-a frânt inima,
mi-a îmbolnăvit-o.
Tânjesc după compasiune, dar nu este,
după mângâietori, dar nu-i găsesc.
21 Ci ei îmi pun în mâncare venin,
iar pentru setea mea îmi dau să beau oţet.
22 Să li se prefacă într-o cursă masa întinsă înaintea lor,
iar bunăstarea – într-un laţ!
23 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!
Fă să li se clatine mereu coapsele !
Plângerea lui Ieremia
12 „Tu eşti întotdeauna drept, Doamne,
când mă cert cu Tine.
Îţi voi vorbi totuşi cu privire la judecăţile Tale.
De ce prosperă calea celor nelegiuiţi?
De ce toţi ticăloşii au parte de bine?
2 Tu i-ai plantat, iar ei au prins rădăcină.
Cresc şi aduc rod.
Tu eşti întotdeauna pe buzele lor,
dar departe de inimile[a] lor.
3 Totuşi Tu, Doamne, mă cunoşti;
mă vezi şi îmi cercetezi inima cu privire la Tine.[b]
Înhaţă-i ca pe nişte oi care trebuie înjunghiate!
Pune-i deoparte pentru ziua măcelului!
4 Până când va zăcea pârjolită[c] ţara
şi se va usca iarba de pe câmpii?
Din cauza răutăţii locuitorilor ţării,
animalele şi păsările au pierit.
Căci ei zic:
«El[d] nu ne va vedea sfârşitul!»
Răspunsul Domnului
5 „Dacă ai alergat cu cei ce aleargă
iar ei te-au obosit,
cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai?
Într-o ţară liniştită te crezi în siguranţă,
dar ce[e] vei face la revărsarea[f] Iordanului?
6 Chiar şi fraţii tăi, propria ta familie,
te trădează;
ei înşişi strigă în gura mare după tine.
Nu te încrede în ei
chiar dacă te vorbesc de bine.
7 Mi-am părăsit Casa,
Mi-am abandonat moştenirea,
am dat-o pe iubita sufletului Meu
în mâinile duşmanilor ei.
8 Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine
ca un leu în pădure:
şi-a ridicat glasul împotriva Mea,
de aceea o urăsc.
9 N-a ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine
o pasăre de pradă pestriţă,
înconjurată de celelalte păsări de pradă?
«Duceţi-vă şi strângeţi toate fiarele câmpului,
aduceţi-le ca s-o mănânce!»
10 Mulţi păstori Mi-au distrus via
şi Mi-au călcat ogorul în picioare;
Mi-au prefăcut ogorul Meu cel plăcut
într-un deşert pustiit.
11 Au făcut din el un pustiu;
pustiit, el se jeleşte înaintea Mea.
Toată ţara a fost devastată,
căci[g] nimănui nu-i pasă.
12 Distrugătorii au sosit
pe toate înălţimile sterpe din pustie,
căci sabia Domnului mănâncă ţara
de la un capăt la celălalt
şi nimeni nu va avea pace.
13 Au semănat grâu, dar au cules spini;
s-au ostenit, dar nu au obţinut nimic.
Să vă fie ruşine de ceea ce culegeţi
în urma mâniei aprige a Domnului!“
14 „Aşa vorbeşte Domnul: «Cât despre toţi vecinii Mei cei răi, care se ating de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu, Israel, îi voi smulge din ţara lor şi voi smulge Casa lui Iuda din mijlocul lor. 15 Dar, după ce-i voi smulge, voi avea iarăşi milă de ei şi-i voi aduce pe fiecare la moştenirea lui şi în ţara lui. 16 Dacă vor învăţa bine căile poporului Meu şi vor jura pe Numele Meu, zicând ‘Viu este Domnul!’, aşa cum Mi-au învăţat şi ei poporul să jure pe Baal, atunci vor fi repuşi în drepturi în mijlocul poporului Meu.
Falsa dreptate şi adevărata dreptate
3 În cele din urmă, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul! Mie nu-mi este greu să vă scriu aceleaşi lucruri, iar vouă vă dau siguranţă.
2 Feriţi-vă de câinii aceia! Feriţi-vă de lucrătorii aceia răi, feriţi-vă de mutilatorii aceia! 3 Noi suntem cei care am primit adevărata circumcizie: cei care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Cristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucruri pământeşti, 4 deşi eu aş avea motive să mă laud cu lucrurile pământeşti. Dacă cineva crede că are motive să se încreadă în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult: 5 circumcis în a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei, în ce priveşte Legea – fariseu[a], 6 în ce priveşte râvna – persecutor al bisericii, în ce priveşte dreptatea care se bazează pe Lege – fără vină. 7 Însă toate lucrurile care pentru mine erau un câştig le consider ca o pierdere, de dragul lui Cristos. 8 Mai mult decât atât, le consider pe toate o pierdere faţă de valoarea deosebită a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu, datorită Căruia am suferit pierderea tuturor lucrurilor şi datorită Căruia le consider gunoaie, pentru a-L câştiga pe Cristos 9 şi pentru a fi găsit în El, nu având o dreptate a mea, care vine din Lege, ci una care vine prin credinţa în Cristos: dreptatea care vine de la Dumnezeu prin credinţă. 10 Vreau să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să devin ca El în moartea Lui, 11 pentru ca astfel să ajung, cumva, la învierea din morţi.
Urmărind premiul
12 Nu că deja am şi obţinut sau, mai bine zis, că am şi fost făcut deja desăvârşit, dar urmăresc să apuc premiul pentru care şi eu am fost apucat de Cristos Isus. 13 Fraţilor, eu însumi nu consider că l-am apucat, însă fac un singur lucru: uitând ce este în urmă şi aruncându-mă înainte, 14 urmăresc ţinta, alergând spre premiul chemării de sus al lui Dumnezeu, în Cristos Isus.
9 O mare mulţime dintre iudei a aflat că El este acolo şi a venit nu numai pentru Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morţi.
10 Însă conducătorii preoţilor au plănuit să-l omoare şi pe Lazăr, 11 pentru că mulţi dintre iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.
Intrarea triumfală în Ierusalim
12 În ziua următoare, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, 13 a luat ramuri de palmieri şi I-a ieşit în întâmpinare. Ei strigau:
„Osana![a]
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului,[b]
Împăratul lui Israel!“
14 Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, aşa cum este scris:
15 „Nu te teme, fiică a Sionului!
Iată că Împăratul tău vine,
călare pe mânzul unei măgăriţe!“[c]
16 Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le-au împlinit cu privire la El. 17 Mulţimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase dintre cei morţi depunea mărturie în continuare. 18 Mulţimile L-au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic! Iată că lumea se duce după El!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.