Book of Common Prayer
Psalmul 70
Pentru dirijor. Al lui David. O aducere-aminte.
1 Binevoieşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte!
Doamne, vino degrabă în ajutorul meu!
2 Să se facă de râs şi să rămână de ruşine
cei ce caută să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să fie umiliţi
cei ce-mi doresc răul!
3 Să se întoarcă din pricina ruşinii lor
cei ce zic: „Ha! Ha!“
4 Să tresalte de veselie şi să se bucure în Tine
toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta
să zică mereu: „Mărit să fie Dumnezeu!“
5 Cât despre mine, eu sunt sărman şi lipsit;
Dumnezeule, vino degrabă la mine!
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu!
Doamne, nu întârzia!
Psalmul 71
1 La Tine, Doamne, caut adăpost!
Să nu rămân de ruşine vreodată!
2 În dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă!
Pleacă-Ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă!
3 Fii o stâncă de adăpost pentru mine
la care să pot veni totdeauna!
Porunceşte izbăvirea mea,
căci Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea!
4 Dumnezeul meu, scapă-mă din mâna celui rău,
din braţul celui nedrept şi crud!
5 Tu, Stăpânul meu, eşti nădejdea mea!
Domnul este încrederea mea încă din tinereţe!
6 M-am sprijinit pe Tine încă din pântecele mamei mele:
Tu m-ai scos din pântecele mamei mele,
de aceea Ţie Îţi voi aduce lauda mea mereu!
7 Am ajuns ca un semn pentru mulţi,
dar Tu eşti adăpostul meu cel trainic!
8 Gura-mi este plină de lauda Ta;
vorbesc despre splendoarea Ta tot timpul zilei.
9 Nu mă lepăda la bătrâneţe!
Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi,
10 căci duşmanii mei vorbesc despre mine
şi cei ce caută să-mi ia viaţa uneltesc împotriva mea,
11 zicând: „L-a părăsit Dumnezeu!
Urmăriţi-l şi prindeţi-l, căci nu mai are scăpare!“
12 Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine!
Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu!
13 Să piară în ruşine
potrivnicii sufletului meu!
Ocara şi dezonoarea să-i acopere
pe cei ce-mi caută răul!
14 Eu însă voi continua să nădăjduiesc
şi Te voi lăuda tot mai mult!
15 Gura mea va povesti dreptatea Ta
şi mântuirea Ta toată ziua,
chiar dacă nu le cunosc marginile.
16 Voi proclama isprăvile Tale, Stăpâne Doamne,
voi aminti dreptatea Ta şi numai a Ta!
17 Dumnezeule, m-ai învăţat încă din tinereţea mea,
iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi.
18 Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân şi cărunt,
până când nu voi vorbi despre puterea Ta generaţiei următoare
şi despre tăria Ta celor ce vor veni.
19 Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer!
Tu ai înfăptuit lucruri măreţe.
Dumnezeule, cine este ca Tine?
20 Deşi m-ai făcut să văd numeroase şi amare necazuri,
Tu îmi vei da din nou viaţă;
chiar şi din adâncimile pământului
Tu mă vei scoate.
21 Îmi vei mări cinstea
şi mă vei mângâia din nou.
22 Dar şi eu Te voi lăuda cu harfa
pentru credincioşia Ta, Dumnezeul meu!
Îţi voi cânta din liră,
Sfântule al lui Israel!
23 Buzele mele vor răsuna de bucurie când Îţi vor cânta,
şi, asemenea lor, şi sufletul meu pe care l-ai răscumpărat!
24 Limba mea, de asemenea,
va vesti toată ziua dreptatea Ta,
căci cei ce-mi voiau răul
au fost făcuţi de ruşine şi de râs.
Psalmul 74
Un maschil[a] al lui Asaf
1 Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat?
De ce-Ţi aprinzi mânia împotriva turmei păşunii Tale?
2 Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai cumpărat-o în vechime
şi ai răscumpărat-o ca seminţie a moştenirii Tale;
adu-Ţi aminte de muntele Sion, pe care l-ai locuit!
3 Îndreaptă-Ţi paşii spre aceste ruine eterne,
unde duşmanul a prăpădit totul în Lăcaşul cel sfânt!
4 Potrivnicii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire;
şi-au pus însemnele lor ca semne.
5 Şi-au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele
ca să croiască drum prin pădure.
6 Şi-au ascuţit uneltele împotriva gravurilor lui,
zdrobindu-le cu lovituri de secure şi de bardă.
7 Au pus foc Lăcaşului Tău,
au întinat locuinţa Numelui Tău!
8 Şi-au zis: „Îi vom prăpădi pe toţi!“,
apoi au dat foc tuturor altarelor lui Dumnezeu din ţară.
9 Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai sunt profeţi
şi nici unul dintre noi nu ştie până când vor dura toate acestea!
10 Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmaşul?
Va defăima duşmanul pentru totdeauna Numele Tău?
11 De ce Ţi-ai retras mâna şi dreapta Ta?
Scoate-o din sân şi pune capăt acestei stări!
12 Dumnezeu este împăratul meu din vechime
şi Cel Ce aduce izbăviri peste pământ[b].
13 Tu, cu puterea Ta, ai despărţit Marea,
ai zdrobit capetele monstrului Tanin din ape.
14 Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului[c]
şi l-ai dat de mâncare poporului din pustietăţi.
15 Tu ai deschis izvoare şi ueduri
şi ai uscat râuri care nu seacă.
16 A Ta este ziua; a Ta este şi noaptea.
Tu ai rânduit luna şi soarele.
17 Tu ai stabilit hotarele pământului,
vara şi iarna Tu le-ai făurit.
18 Adu-Ţi aminte
că duşmanul Te defăimează, Doamne,
şi un popor nebun batjocoreşte Numele Tău.
19 Nu lăsa pradă fiarelor viaţa turturelei Tale,
nu uita pentru totdeauna viaţa necăjiţilor Tăi!
20 Ai în vedere legământul,
căci locurile dosnice ale ţării sunt pline
de cuiburi ale violenţei!
21 Fă ca cel asuprit să nu se întoarcă amărât!
Fă ca nevoiaşul şi sărmanul să laude Numele Tău!
22 Ridică-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina!
Adu-Ţi aminte de ocările zilnice ale celui nebun!
23 Nu uita glasul duşmanilor Tăi
şi larma potrivnicilor Tăi care sporeşte mereu!
9 „În ziua aceea, zice Domnul,
regele şi conducătorii îşi vor pierde curajul,
preoţii vor fi îngroziţi
şi profeţii vor rămâne înmărmuriţi.“
10 Eu am zis:
– O, Stăpâne Doamne! Într-adevăr ai înşelat poporul acesta şi Ierusalimul când ai zis: „Veţi avea pace!“ Iată că sabia este la gâtul lor!
19 „Ah, măruntaiele mele! Măruntaiele mele!
Mă zvârcolesc în durere!
Ah, zidurile inimii mele!
Cum îmi zvâcneşte inima!
Nu pot rămâne tăcut!
Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiţei
şi strigătul de război.
20 Se vesteşte dărâmare după dărâmare,
căci toată ţara este devastată.
Corturile îmi sunt dărâmate dintr-odată,
iar acoperişul într-o clipă.
21 Până când voi vedea steagul
şi voi auzi sunetul trâmbiţei?“
22 „Cei din poporul Meu sunt nebuni;
ei nu Mă cunosc.
Sunt nişte copii fără minte,
lipsiţi de discernământ.
Sunt pricepuţi să facă răul;
nu ştiu să facă binele.“
23 „Mă uit la pământ
şi iată că este pustiu şi gol.
Mă uit la ceruri
şi iată că lumina lor a pierit.
24 Mă uit la munţi
şi iată că ei se cutremură
iar toate dealurile se clatină.
25 Mă uit şi iată că nu mai este nici un om
şi toate păsările cerului au fugit.
26 Mă uit şi iată că ţinutul roditor[a] este un pustiu
şi toate cetăţile lui sunt dărâmate
înaintea Domnului şi înaintea aprigei Lui mânii.
27 Căci aşa vorbeşte Domnul:
«Toată ţara va fi pustiită,
însă nu o voi distruge complet.
28 Din cauza aceasta pământul se va jeli,
iar cerurile se vor întuneca.
Eu am vorbit şi am plănuit aceasta!
Nu-Mi pare rău şi nici nu mă voi răzgândi!»
12 Cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, iar cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecaţi pe baza Legii. 13 Căci nu cei ce aud Legea sunt socotiţi drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce înfăptuiesc Legea sunt cei ce vor fi îndreptăţiţi. 14 Când neamurile[a], – care nu au Legea –, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta, ele, care nu au Legea, îşi sunt singure lege. 15 Ele arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor. De asemenea, şi conştiinţa lor arată că acest lucru este adevărat, întrucât gândurile lor fie se acuză, fie se scuză între ele. 16 Acest lucru se va vedea în ziua în care, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Isus Cristos, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.
Iudeul şi Legea
17 Dar dacă tu, care te numeşti iudeu şi îţi pui încrederea în Lege, care te lauzi cu Dumnezeu, 18 cunoşti voia Lui şi îţi dai seama de ceea ce este bine pentru că eşti instruit în Lege, 19 care eşti convins că eşti călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric, 20 sfătuitor al celor fără minte, învăţător al celor neştiutori[b], pentru că tu ai în Lege trăsăturile esenţiale ale cunoştinţei şi adevărului, 21 tu deci care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici să nu furi, furi? 22 Tu, care interzici adulterul, comiţi adulter? Ţie, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? 23 Tu, care te lauzi cu Legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin neascultarea de Lege? 24 Căci, aşa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neamuri din cauza voastră.“[c]
19 Prin urmare, Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ceea ce-L vede pe Tatăl făcând. Ceea ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. 20 Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face El; şi Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunaţi. 21 Într-adevăr, aşa cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă oricui doreşte El! 22 Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiul aşa cum Îl onorează pe Tatăl. Cel ce nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează nici pe Tatăl, Care L-a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel Ce M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce ascultă vor trăi. 26 Căci aşa cum Tatăl are viaţa în Sine Însuşi, tot aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine Însuşi 27 şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă miraţi de acest lucru, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui 29 şi vor ieşi afară – cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au înfăptuit răul vor învia pentru judecată.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.