Book of Common Prayer
Psalmul 55
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un maschil[a] al lui David.
1 Dumnezeule, ia aminte la rugăciunea mea
şi nu trece cu vederea cererea mea!
2 Ascultă-mă şi răspunde-mi!
Îmi arăt neliniştea în plângerea mea
şi sunt tulburat
3 din pricina vociferării duşmanului,
la vederea presiunii impuse de cel rău;
căci ei fac să cadă necazul peste mine
şi mi se împotrivesc cu furie.
4 Îmi tremură inima înăuntrul meu,
spaimele morţii au căzut peste mine.
5 Frică şi cutremur au venit peste mine,
m-a acoperit teroarea.
6 Zic atunci: „Cine-mi va da aripi ca ale porumbelului,
ca să zbor şi să mă ascund?“
7 Da, aş fugi departe de tot,
m-aş refugia în pustie.Sela
8 M-aş grăbi să-mi găsesc refugiu,
în faţa vântului năprasnic.
9 Stăpâne, pune-i în încurcătură, încâlceşte-le limbile,
căci numai violenţă şi ceartă văd în cetate!
10 Zi şi noapte ei dau târcoale
zidurilor ei;
răutatea şi abuzurile se află în mijlocul ei.
11 Dezastrul este în mijlocul ei,
iar asuprirea şi înşelăciunea
nu-i părăsesc străzile.
12 Nu un duşman mă batjocoreşte,
căci atunci aş îndura!
Nu cel ce mă urăşte se ridică împotriva mea,
căci m-aş ascunde de el!
13 Ci tu, un om ca şi mine,
prietenul meu, apropiatul meu,
14 cel cu care am avut părtăşie dulce
când am mers cu mulţimea la Casa lui Dumnezeu!
15 Moartea să-i ia prin surprindere,
să se pogoare de vii în Locuinţa Morţilor,
căci au acceptat răutăţile în mijlocul lor.
16 Eu însă voi striga către Dumnezeu,
iar Domnul mă va scăpa.
17 Seara, dimineaţa şi la amiază,
oftez şi gem,
iar El îmi va auzi glasul.
18 Mă va răscumpăra nevătămat[b]
din războiul pornit împotriva mea,
căci mulţi sunt împotriva mea.
19 Dumnezeu, Care tronează în veci,
va auzi şi-i va smeri!Sela
Sunt nişte oameni care nu se întorc de la căile lor
şi care nu se tem de Dumnezeu.
20 Prietenul meu îşi întinde mâna împotriva celor ce trăiesc în pace cu el,
îşi calcă legământul.
21 Gura lui este alunecoasă ca smântâna,
dar în inima lui poartă războiul.
Cuvintele lui sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar în ascuns sunt nişte săbii.
22 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului,
şi El îţi va purta de grijă!
El nu va îngădui ca cel drept să se clatine vreodată.
23 Dar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe cei răi
în adâncul gropii;
oamenii însetaţi de sânge şi înşelători
nu vor trăi nici jumătate din zilele lor!
Eu însă mă voi încrede în Tine!
Psalmul 138
Al lui David
1 Te voi lăuda din toată inima mea,
Te voi cânta în prezenţa dumnezeilor!
2 Mă voi închina în Templul Tău cel sfânt
şi-Ţi voi lăuda Numele,
pentru îndurarea Ta, pentru credincioşia Ta,
pentru că Ţi-ai înălţat Numele şi cuvântul mai presus de orice.
3 În ziua când Te-am chemat, Tu mi-ai răspuns,
m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.
4 Doamne, toţi regii pământului Te vor lăuda
când vor auzi cuvintele gurii Tale!
5 Vor cânta căile Domnului,
căci mare este slava Ta, Doamne!
6 Deşi este înălţat, Domnul îl vede pe cel smerit
şi îl cunoaşte de departe pe cel mândru.
7 Când umblu prin mijlocul necazului,
Tu mă înviorezi,
Îţi întinzi mâna împotriva mâniei duşmanilor mei
şi mă izbăveşti cu dreapta Ta.
8 Domnul va isprăvi ce a început pentru mine.
Doamne, îndurarea Ta este veşnică:
nu părăsi lucrările mâinilor Tale!
Psalmul 139
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!
2 Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
şi de departe îmi cunoşti gândurile.
3 Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
4 Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.
5 Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
şi-Ţi pui mâna peste mine.
6 O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7 Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feţei Tale?
8 Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
9 Purtat de aripile zorilor,
mă aşez la capătul mării,
10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce
şi dreapta Ta mă apucă.
11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii;
Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată
– minunate sunt lucrările Tale! –
şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine
când am fost făcut într-un loc ascuns,
când am fost ţesut în adâncimile pământului.
16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
mai înainte să existe vreuna din ele.
17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!
Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!
21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită:
pentru mine, ei sunt nişte duşmani.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima,
încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!
18 Întipăriţi-vă cuvintele acestea în inima şi în sufletul vostru. Să vi le legaţi de mână ca semn de aducere-aminte şi să vi le fixaţi pe frunte[a]. 19 Să-i învăţaţi pe copiii voştri, vorbindu-le despre ele când veţi fi acasă sau în călătorie, când vă veţi culca sau vă veţi trezi. 20 Să le scrieţi pe uşorii caselor voastre şi pe porţile cetăţilor voastre. 21 Atunci zilele voastre şi ale urmaşilor voştri în ţara aceasta, pe care Domnul a promis-o strămoşilor voştri că le-o va da, vor dăinui cât timp va exista cer deasupra pământului.
22 Dacă veţi păzi deci cu grijă toate aceste porunci, pe care eu vi le dau ca să le împliniţi, iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, umblând în toate căile Lui şi alipindu-vă de El, 23 atunci Domnul va izgoni toate aceste neamuri dinaintea voastră, iar voi veţi stăpâni peste aceste popoare mai mari şi mai puternice decât voi. 24 Orice loc pe care îl va călca piciorul vostru va fi al vostru. Teritoriul vostru se va întinde din pustie până în Liban, de la râu (adică râul Eufrat) până la Marea de Apus[b]. 25 Nimeni nu va putea să vi se împotrivească. Domnul, Dumnezeul vostru, va răspândi frică şi teroare faţă de voi în întreaga ţară, oriunde veţi merge, după cum v-a promis.
26 Iată, pun astăzi în faţa voastră binecuvântarea şi blestemul: 27 binecuvântarea dacă veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeul vostru, pe care eu vi le dau astăzi; 28 blestemul dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeul vostru, şi vă veţi abate de la calea pe care v-am poruncit-o astăzi, ducându-vă după alţi dumnezei, pe care nu i-aţi cunoscut.
5 Orice mare preot este ales dintre oameni şi desemnat să-I slujească lui Dumnezeu pentru ei, ca să aducă atât daruri, cât şi jertfe pentru păcate. 2 El poate fi blând cu cei neştiutori şi rătăciţi, pentru că el însuşi este cuprins de slăbiciune. 3 Şi din pricina acestei slăbiciuni el trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale poporului. 4 Nu el îşi ia această onoare, ci este chemat de Dumnezeu, aşa cum a fost şi Aaron.
5 Tot astfel, nici Cristos nu S-a slăvit pe Sine, devenind Mare Preot, ci Dumnezeu I-a spus:
„Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut!“[a],
6 aşa cum spune şi în altă parte:
„Tu eşti preot în veci
potrivit rânduielii lui Melhisedek.“[b]
7 El, în timpul vieţii Lui pe pământ, s-a rugat şi a făcut cereri, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, către Cel Care a putut să-L scape de la moarte, şi a fost auzit datorită reverenţei Sale. 8 Chiar dacă era Fiu, a învăţat să asculte prin ceea ce a suferit 9 şi, fiind făcut desăvârşit, a devenit sursa unei mântuiri veşnice pentru toţi cei care ascultă de El, 10 fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, potrivit rânduielii lui Melhisedek.
Isus şi femeia samariteancă
4 Când Isus[a] a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan – 2 cu toate că nu Isus Însuşi boteza, ci ucenicii Lui – 3 a părăsit Iudeea şi S-a întors iarăşi în Galileea. 4 Trebuia să treacă prin Samaria[b], 5 prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea[c].
7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis:
– Dă-Mi să beau!
8 Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.
9 Femeia samariteancă I-a zis:
– Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?!
Iudeii, într-adevăr, nu au legături cu samaritenii[d].
10 Isus i-a răspuns:
– Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăţi I-ai fi cerut, şi El ţi-ar fi dat apă vie!
11 Femeia I-a zis:
– Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie?! 12 Eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi care a băut el însuşi din ea, atât el, cât şi fiii şi turmele lui?
13 Isus i-a răspuns:
– Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. 14 Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică.
15 Femeia I-a zis:
– Domnule, dă-mi şi mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot!
16 El i-a zis:
– Du-te, cheamă-l pe soţul tău şi vino aici!
17 Femeia I-a răspuns:
– N-am soţ!
Isus i-a zis:
– Ai spus bine: „N-am soţ!“, 18 pentru că cinci soţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Este adevărat ceea ce ai spus.
19 Femeia I-a zis:
– Domnule, văd că Tu eşti profet! 20 Strămoşii noştri s-au închinat pe muntele acesta[e], iar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.
21 Isus i-a răspuns:
– Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta şi nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinaţi la ceea ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ceea ce cunoaştem, căci mântuirea este de la iudei. 23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când adevăraţii închinători I se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl. 24 Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.
25 Femeia I-a zis:
– Ştiu că urmează să vină Mesia – Căruia I se zice Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.
26 Isus i-a zis:
– Eu, Cel Care-ţi vorbeşte, sunt Acela.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.