Book of Common Prayer
Psalmul 140
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Izbăveşte-mă, Doamne, de oamenii răi,
păzeşte-mă de oamenii violenţi,
2 de cei ce plănuiesc lucruri rele în inima lor
şi stârnesc conflicte în fiecare zi.
3 Ei îşi fac limba ascuţită ca a unui şarpe
şi sub buzele lor este venin de viperă!Sela
4 Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău!
Protejează-mă de omul violent,
de cel ce se gândeşte cum să pună piedică paşilor mei!
5 Nişte îngâmfaţi mi-au ascuns curse,
şi-au întins funiile laţului lor,
mi-au pus capcane pe marginea potecii!Sela
6 Eu însă zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu!
Ascultă, Doamne, glasul rugilor mele!
7 Stăpâne Doamne, Mântuitorul meu puternic,
Care mi-ai protejat capul în ziua luptei –
8 nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău;
nu îngădui să-i reuşească planurile, ca să nu se fălească!“Sela
9 Capul celor ce mă înconjoară
să fie acoperit de necazul provocat de buzele lor!
10 Să cadă peste ei cărbuni aprinşi;
să fie aruncaţi în foc,
în adâncuri de unde să nu se mai scoale.
11 Fie ca oamenii limbuţi să nu fie întăriţi în ţară;
fie ca pe oamenii violenţi şi răi să-i vâneze şi să-i doboare dezastrul.
12 Ştiu că Domnul va face dreptate celui necăjit
şi susţine cauza celor nevoiaţi.
13 Într-adevăr, cei drepţi vor lăuda Numele Tău,
iar oamenii integri vor locui în prezenţa Ta.
Psalmul 142
Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peşteră. O rugăciune.
1 Cu glasul meu eu strig către Domnul,
cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.
2 Îmi vărs plângerea înaintea Lui,
îmi povestesc necazul înaintea Lui.
3 Când duhul îmi este mâhnit,
Tu-mi cunoşti cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi-au ascuns curse.
4 Priveşte la dreapta mea şi ia aminte;
nimeni nu mă mai cunoaşte!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu-i pasă de viaţa mea!
5 Te chem, Doamne,
zicând: „Tu eşti adăpostul meu,
moştenirea mea pe pământul celor vii!“
6 Ascultă-mi strigătul,
căci sunt foarte nenorocit!
Izbăveşte-mă de prigonitorii mei,
căci sunt mai tari decât mine!
7 Scoate-mă din temniţă,
ca să laud Numele Tău!
Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.
Psalmul 141
Un psalm al lui David
1 Doamne, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine!
Ascultă glasul meu, când strig după ajutor la Tine!
2 Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,
iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele de seară.
3 Doamne, pune strajă gurii mele;
păzeşte uşa buzelor mele!
4 Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău,
spre faptele rele ale oamenilor care săvârşesc nelegiuirea,
şi nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.
5 Să mă lovească cel drept[a] – aceasta este dragoste!
Să mă mustre el, căci de la un aşa untdelemn nu-mi voi feri capul!
Dar rugăciunea mea tot împotriva faptelor rele ale celor nelegiuiţi va fi!
6 Când judecătorii lor vor fi aruncaţi de pe marginea stâncilor,
atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute.
7 Cum arată pământul arat şi brăzdat,
aşa sunt şi oasele noastre împrăştiate la intrarea în Locuinţa Morţilor.
8 Eu însă către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii,
la Tine caut adăpost: nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzeşte-mă de cursele pe care mi le-au întins duşmanii
şi de capcanele celor ce săvârşesc fărădelegea.
10 Fie ca cei răi să cadă în cursele lor,
iar eu să scap!
Psalmul 143
Un psalm al lui David
1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea!
Pleacă-Ţi urechea la ruga mea!
În credincioşia şi dreptatea Ta,
răspunde-mi!
2 Nu intra la judecată cu robul Tău,
căci nici un om viu nu-şi poate apăra dreptatea înaintea Ta!
3 Duşmanul mă prigoneşte,
mă zdrobeşte de pământ,
mă face să locuiesc în întunecimi
asemenea celor morţi demult.
4 Duhul îmi este sleit;
inima îmi este tulburată înăuntrul meu.
5 Îmi aduc aminte de zilele de odinioară,
cuget la toate lucrările Tale
şi mă gândesc la ceea ce au făcut mâinile Tale.
6 Îmi întind mâinile către Tine;
sufletul meu însetează după Tine ca pământul uscat.Sela
7 Doamne, grăbeşte-Te să-mi răspunzi,
căci duhul îmi este istovit!
Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
ca să nu ajung asemenea celor ce se coboară în groapă!
8 Fă-mă să aud dimineaţa despre îndurarea Ta,
căci în Tine mă încred!
Fă-mi cunoscută calea pe care să merg,
căci la Tine îmi înalţ sufletul!
9 Doamne, izbăveşte-mă de duşmanii mei,
căci la Tine caut adăpost!
10 Învaţă-mă cum să-Ţi împlinesc voia,
căci Tu eşti Dumnezeul meu!
Fie ca Duhul Tău cel bun
să mă călăuzească prin locuri netede!
11 Din pricina Numelui Tău, Doamne, înviorează-mă!
Din pricina dreptăţii Tale, scapă-mi sufletul din necaz!
12 Din pricina îndurării Tale isprăveşte cu duşmanii mei
Şi nimiceşte toţi prigonitorii sufletului meu,
căci eu sunt robul Tău!
Strategia lui Naomi
3 După o vreme Naomi, soacra ei, i-a zis:
– Copila mea, aş vrea să-ţi găsesc un loc de odihnă, unde să-ţi fie bine. 2 Oare Boaz, cu ale cărui slujnice ai fost, nu este el rudă cu noi? Iată că la noapte îşi va vântura orzul în arie. 3 Tu spală-te, unge-te, pune-ţi mantia pe tine şi coboară la aria de treierat. Să nu te faci însă cunoscută lui până nu termină de mâncat şi de băut. 4 Şi când se va duce să se culce, să ţii minte locul unde se va culca. Apoi să te duci într-acolo, să-i dezveleşti picioarele şi să te culci. După aceea îţi va spune el ce trebuie să faci.
5 – Voi face tot ce mi-ai spus! i-a răspuns ea.
6 Rut a coborât la aria de treierat şi a făcut întocmai cum o sfătuise soacra ei. 7 După ce a mâncat şi a băut, Boaz, mulţumit în inima lui, s-a întins să se culce la marginea unui stog. Atunci ea s-a apropiat încet, i-a dezvelit picioarele şi s-a culcat acolo. 8 Pe la miezul nopţii omul s-a speriat; el s-a aplecat şi iată că o femeie era culcată la picioarele sale.
9 – Cine eşti tu? a întrebat el.
– Sunt eu, Rut, slujnica ta! i-a răspuns ea. Întinde-ţi marginea mantiei peste slujitoarea ta,[a] căci tu eşti cel cu drept de răscumpărare!
10 – Binecuvântată să fii de Domnul, copila mea, a zis el. Dragostea pe care ai arătat-o la urmă spune mai mult decât ceea ce ai făcut prima dată, de vreme ce nu ai umblat după cei tineri, fie ei săraci sau bogaţi. 11 De aceea, copila mea, nu te teme! Voi face pentru tine tot ce mi-ai spus, deoarece în toată cetatea se ştie că eşti o femeie cinstită. 12 Este adevărat că eu am drept de răscumpărare, dar mai există cineva, mai apropiat decât mine, care are şi el acest drept. 13 Deocamdată înnoptează aici, iar mâine dimineaţă voi afla dacă acea persoană va dori să te răscumpere. Dacă el nu va dori să te răscumpere, viu este Domnul că te voi răscumpăra eu! Deci culcă-te aici până dimineaţă!
14 Ea a rămas culcată la picioarele lui până spre dimineaţă, trezindu-se mai înainte ca oamenii să se poată vedea unii pe alţii, deoarece Boaz îi spusese:
– Să nu se afle că a intrat o femeie în arie pe timp de noapte!
15 De asemenea, Boaz i-a mai zis:
– Adu-mi mantia ta şi ţine-o bine!
Ea a ţinut-o, iar el i-a măsurat şase măsuri de orz. După ce i-a pus povara în spate, Boaz[b] a pornit spre cetate.
16 Când Rut a ajuns la soacra sa, aceasta a întrebat-o:
– Cum a fost, copila mea?
Rut i-a istorisit tot ce a făcut omul acela pentru ea. 17 Apoi a încheiat zicând:
– Mi-a mai dat şi aceste şase măsuri de orz, spunându-mi: „Să nu te întorci cu mâinile goale la soacra ta.“
18 Naomi i-a zis:
– Aşteaptă, copila mea, până vei vedea ce întorsătură vor lua lucrurile, dar îţi spun că omul acesta nu-şi va găsi liniştea până nu va lămuri lucrurile chiar astăzi.
Comori în nişte vase de lut
4 De aceea, întrucât prin îndurarea lui Dumnezeu avem această slujbă, nu suntem descurajaţi, 2 ci respingem lucrurile ascunse şi ruşinoase, nu ne purtăm cu viclenie, nici nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin arătarea deschisă a adevărului, ne recomandăm pe noi înşine în faţa conştiinţei oricărui om, înaintea lui Dumnezeu. 3 Iar dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce pier, 4 ale căror minţi necredincioase le-a orbit dumnezeul acestui veac, ca să nu strălucească lumina Evangheliei slavei lui Cristos, Care este chipul lui Dumnezeu. 5 Noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Isus Cristos ca Domn, iar pe noi înşine ca sclavii voştri, datorită lui Isus. 6 Dumnezeu, Care a spus: „Să lumineze lumina din întuneric!“[a], a luminat şi inimile noastre, pentru a ne da lumina cunoaşterii slavei lui Dumnezeu strălucind pe faţa lui Isus.
7 Dar noi avem această bogăţie în nişte vase de lut, pentru a arăta că această putere nemaipomenită Îi aparţine lui Dumnezeu şi nu vine de la noi. 8 Suntem asupriţi în orice fel, dar nu zdrobiţi, luaţi prin surprindere, dar nu disperaţi, 9 persecutaţi, dar nu părăsiţi, trântiţi la pământ, dar nu distruşi, 10 purtăm întotdeauna în trupul nostru moartea lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în trupurile noastre. 11 Căci noi, care suntem vii, suntem întotdeauna daţi la moarte datorită lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în trupul nostru muritor. 12 Astfel, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
Despre răzbunare
38 Aţi auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte»[a]. 39 Dar Eu vă spun să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci aceluia care te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt. 40 Celui ce vrea să te dea în judecată şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi haina, 41 iar dacă cineva te obligă[b] să mergi cu el o milă[c], mergi cu el două mile. 42 Celui ce-ţi cere, dă-i, iar pe cel ce vrea să se împrumute de la tine să nu-l refuzi.
Iubirea duşmanilor
43 Aţi auzit că s-a zis: «Să-l iubeşti pe semenul tău[d] şi să-l urăşti pe duşmanul tău». 44 Dar Eu vă spun: iubiţi-vă duşmanii[e] şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută, 45 ca să fiţi astfel fii ai Tatălui vostru, Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui şi peste cei răi, şi peste cei buni şi trimite ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi. 46 Dacă-i iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare colectorii de taxe[f] nu fac la fel?
47 Şi dacă vă întâmpinaţi cu dragoste doar fraţii, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare neamurile[g] nu fac la fel? 48 Fiţi deci desăvârşiţi, aşa cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.