Book of Common Prayer
33 El preface râurile în pustiu
şi izvoarele de ape în pământ uscat
34 şi pământul roditor în pământ sterp,
din pricina răutăţii locuitorilor ţării.
35 El preface pustia într-o vale cu apă
şi ţinutul arid în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi,
iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască,
37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii
şi au recolte bogate.
38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult,
iar vitele nu li le împuţinează.
39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi
din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,
40 El revarsă dispreţ asupra nobililor
şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie
şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.
42 Cei drepţi văd şi se bucură
şi orice nedreptate îşi închide gura.
43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!
Psalmul 108
Un cântec. Un psalm al lui David.
1 Inima mea este pregătită, Dumnezeule;
voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
Trezeşte-te, suflet al meu!
2 Treziţi-vă, harfă şi liră!
Voi trezi zorii[a].
3 Doamne, Te voi lăuda printre popoare,
Îţi voi cânta printre neamuri.
4 Căci îndurarea Ta este mai înaltă decât cerurile,
iar credincioşia Ta este mai presus de nori!
5 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri
şi fie slava Ta peste întreg pământul!
6 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi,
dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-mi!
7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa[b]:
„Voi triumfa, voi împărţi Şehemul
şi voi măsura valea Sucot!
8 Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase;
Efraim este coiful Meu,
iar Iuda – sceptrul Meu!
9 Moab este vasul în care Mă spăl!
Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările,
iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“
10 Cine mă va conduce în cetatea fortificată?
Cine mă va călăuzi până în Edom?
11 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care ne-ai respins?
Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care nu mai ieşi cu oştirile noastre?
12 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului,
căci zadarnic este sprijinul dat de om!
13 Cu Dumnezeu vom fi biruitori
şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri.
Psalmul 33
1 Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul,
căci lauda se potriveşte celor integri!
2 Lăudaţi-L pe Domnul din liră,
cântaţi-I din harfa cu zece corzi!
3 Cântaţi-I un cântec nou,
sunaţi frumos din corzi şi strigaţi de bucurie!
4 Cuvântul Domnului este drept
şi toate lucrările Lui mărturisesc despre credincioşia Sa.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
îndurarea Domnului umple pământul.
6 Cerurile au fost întocmite prin Cuvântul Domnului
şi toată oştirea lor – prin suflarea gurii Sale.
7 El strânge apele mării într-o grămadă,
pune adâncurile[a] în cămări.
8 Să se teamă de Domnul, toţi cei de pe pământ!
Să le fie frică de El, tuturor locuitorilor lumii!
9 Căci El zice şi ce zice ia fiinţă!
El porunceşte şi ce porunceşte rămâne în picioare!
10 Domnul împiedică hotărârile neamurilor
şi zădărniceşte planurile popoarelor,
11 dar hotărârile Domnului rămân pe vecie,
şi planurile inimii Sale dăinuiesc din generaţie în generaţie.
12 Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care Şi l-a ales drept moştenire!
13 Domnul priveşte din ceruri,
se uită la toţi fiii oamenilor.
14 Din lăcaşul Locuinţei Sale,
El priveşte spre toţi locuitorii pământului.
15 El, Care a întocmit sufletul tuturor,
ia aminte la toate faptele acestora.
16 Regele nu este izbăvit prin mărimea oştirii lui,
nici războinicul nu este scăpat prin mărimea puterii sale.
17 Calul este o nădejde zadarnică pentru eliberare
şi toată vlaga lui nu poate izbăvi.
18 Iată că ochiul Domnului veghează asupra celor ce se tem de El
şi asupra celor ce nădăjduiesc în îndurarea Sa,
19 ca să le scape sufletul de la moarte
şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei.
20 Sufletele noastre tânjesc după Domnul!
El este ajutorul şi scutul nostru,
21 căci în El se bucură inimile noastre,
fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt!
22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,
pe măsura nădejdii noastre în Tine!
Judecată şi speranţă
66 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Cerul este tronul Meu,
iar pământul este aşternutul picioarelor Mele!
Unde deci Mi-aţi putea zidi voi Mie o casă?
Sau unde va fi locul Meu de odihnă?
2 Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri
şi aşa au luat fiinţă toate[a],
zice Domnul.
Iată însă omul spre care voi privi:
spre cel umil şi smerit în duh,
spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu.
3 Oricine înjunghie un bou
nu este mai bun decât cel care omoară un om;
oricine jertfeşte un miel
nu este mai bun decât cel care rupe gâtul unui câine;
oricine aduce un dar de mâncare
nu este mai bun decât cel ce aduce ca jertfă sângele unui porc
şi oricine arde tămâie ca aducere-aminte
nu este mai bun decât cel ce binecuvântează un idol.
Aceştia şi-au ales propriile căi,
iar sufletul lor găseşte plăcere în urâciunile lor.
4 De aceea şi Eu voi alege să mă port aspru cu ei
şi să aduc peste ei lucrurile de care se tem,
căci atunci când am chemat, nici unul n-a răspuns,
atunci când am vorbit, n-au ascultat,
ci au făcut ceea ce este rău în ochii Mei
şi au ales ce nu-Mi place.»
5 Ascultaţi Cuvântul Domnului,
voi, care tremuraţi la Cuvântul Său:
«Fraţii voştri, care vă urăsc
şi vă resping din pricina Numelui Meu, au zis:
‘Să fie slăvit Domnul!
Să vă vedem bucuria!’
Totuşi ei vor fi făcuţi de ruşine.
6 Ascultaţi! Un zgomot se aude din cetate!
Un glas se aude din Templu!
Este glasul Domnului,
răsplătind din plin duşmanilor Săi!
6 Evlavia este, într-adevăr, un mare câştig, dacă este însoţită de mulţumire. 7 Căci noi n-am adus nimic în lume, astfel că nu putem lua nimic din ea. 8 Dacă avem mâncare şi îmbrăcăminte, acestea ne vor fi de ajuns. 9 Cei care vor să se îmbogăţească vor cădea în ispită, în capcană şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină şi pierzare. 10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, iar unii, care au tânjit după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri.
Îndemnuri pentru Timotei
11 Însă tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri! Urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea! 12 Luptă-te lupta cea bună a credinţei! Apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai depus o bună mărturie înaintea multor martori! 13 Îţi poruncesc, înaintea lui Dumnezeu, Care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Cristos Isus, Care a depus o bună mărturie înaintea lui Ponţiu Pilat[a], 14 să păzeşti fără pată şi fără reproş această poruncă până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos, 15 pe care binecuvântatul[b] şi singurul Suveran, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, o va descoperi la timpul potrivit, 16 El, singurul Care are nemurirea, Care locuieşte într-o lumină de care nimeni nu se poate apropia şi pe Care nici un om nu L-a văzut şi nici nu-L poate vedea. A Lui să fie onoarea şi puterea veşnică! Amin.
17 Porunceşte-le bogaţilor din veacul de acum să nu se îngâmfe, să nu-şi pună nădejdea în bogăţiile nesigure, ci în Dumnezeu, Care ne oferă din belşug toate lucrurile, ca să ne bucurăm. 18 Spune-le să facă binele, să fie bogaţi în fapte bune, să fie generoşi, gata să împartă cu alţii, 19 adunându-şi astfel drept comoară o bună temelie pentru viitor, ca să apuce adevărata viaţă.
20 Timotei, păzeşte ceea ce ţi s-a încredinţat! Evită flecărelile lumeşti şi contradicţiile în legătură cu ceea ce, în mod fals, este numit „cunoaştere“[c], 21 pe care unii au împărtăşit-o şi astfel au rătăcit de la credinţă.
Harul să fie cu voi! (Amin)[d].
Al cui fiu este Cristos?
35 În timp ce dădea învăţătură în Templu, Isus a întrebat:
– Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? 36 David însuşi, în Duhul Sfânt, spune:
37 David însuşi Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?
Mulţimea cea mare Îl asculta cu plăcere.
38 În învăţătura Lui, spunea: „Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, să fie salutaţi prin pieţe 39 şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. 40 Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“
Văduva săracă şi dărnicia ei
41 S-a aşezat în faţa vistieriei[c] Templului şi se uita cum punea mulţimea bani în vistierie. Mulţi din cei bogaţi puneau mult. 42 A venit şi o văduvă săracă şi a pus două lepta[d], care fac un codrantes[e].
43 Isus i-a chemat pe ucenicii Lui şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi cei care au pus în vistierie, 44 pentru că toţi au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.