Book of Common Prayer
CARTEA A DOUA
Psalmul 42[a]
Pentru dirijor. Un maschil[b] al korahiţilor.
1 Cum tânjeşte cerbul
după izvoarele de apă,
aşa tânjeşte sufletul meu
după Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu,
după Dumnezeul cel Viu!
Când voi putea veni să mă înfăţişez
înaintea lui Dumnezeu?
3 Lacrimile-mi sunt hrană
zi şi noapte,
când mi se spune fără încetare:
„Unde este Dumnezeul tău?“
4 Mi se întristează sufletul
când îmi aduc aminte
cum treceam prin mulţime,
conducând procesiunea către Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi de mulţumire
ale mulţimii aflată în sărbătoare.
5 Suflete al meu, de ce te mâhneşti
şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda
pe El, Mântuitorul meu 6 şi Dumnezeul meu!
Sufletul meu[c] se mâhneşte înăuntrul meu;
de aceea îmi amintesc de Tine,
din ţara Iordanului, înălţimile Hermonului,
din muntele Miţar.
7 La vuietul cascadelor Tale,
un adânc cheamă un alt adânc.
Toate valurile şi talazurile Tale
au trecut peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa,
iar noaptea am cu mine cântarea Lui
şi rugăciunea către Dumnezeul vieţii mele.
9 Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea:
„De ce m-ai uitat?
De ce trebuie să umblu întristat,
asuprit de duşman?“
10 Ca zdrobirea oaselor
este batjocura prigonitorilor mei,
când îmi zic mereu:
„Unde este Dumnezeul tău?“
11 Suflete al meu, de ce te mâhneşti
şi de ce gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda,
pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu!
Psalmul 43
1 Fă-mi dreptate, Dumnezeule,
apără-mi pricina în faţa unui neam necredincios!
Scapă-mă de omul înşelător şi nedrept!
2 Tu eşti Dumnezeu, eşti adăpostul meu!
De ce mă alungi?
De ce trebuie să umblu întristat,
asuprit de duşman?
3 Trimite-Ţi lumina şi adevărul,
ca să mă călăuzească,
să mă conducă la muntele Tău cel sfânt
şi la locuinţa Ta!
4 Să ajung la altarul lui Dumnezeu,
la Dumnezeul nespusei mele bucurii!
Te voi lăuda din liră,
Dumnezeule, Dumnezeul meu!
5 Suflete al meu, de ce te mâhneşti,
şi de ce gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda,
pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu[d]!
Rugăciunea Anei
2 Ana s-a rugat spunând:
Mi se bucură inima în Domnul,
puterea[a] îmi este înălţată în Domnul,
iar gura mea este larg deschisă împotriva duşmanilor mei,
căci mă bucur de mântuirea Ta.
2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul,
căci nu este nici un Dumnezeu în afară de Tine,
nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.
3 Nu mai vorbiţi cu atâta mândrie
şi să nu mai iasă îngâmfare din gura voastră,
căci Domnul este un Dumnezeu Care cunoaşte
şi Unul Care cântăreşte faptele.
4 Arcurile celor puternici sunt sfărâmate,
însă cei care se clatină sunt încinşi cu putere.
5 Cei care erau sătui se oferă zălog pentru pâine,
pe când cei flămânzi încetează a mai flămânzi.
Cea stearpă naşte şapte fii,
pe când cea care are mulţi copii se ofileşte.
6 Domnul dă la moarte şi tot El aduce la viaţă;
El coboară în Locuinţa Morţilor[b] şi tot El învie.
7 Domnul duce la sărăcie şi tot El îmbogăţeşte;
El umileşte şi tot El înalţă.
8 El ridică din praf pe cel sărac
şi din grămada de cenuşă îl înalţă pe cel nevoiaş,
ca să-i aşeze la un loc cu nobilii
şi ca să le dea drept moştenire un tron acoperit cu slavă,
căci ai Domnului sunt stâlpii pământului
şi pe ei a aşezat El lumea.
9 El păzeşte paşii credincioşilor Săi,
însă ticăloşii vor fi reduşi la tăcere în întuneric,
pentru că nu prin putere triumfă omul.
10 Domnul îi va zdrobi pe duşmanii Săi
şi din ceruri va tuna împotriva lor;
Domnul va judeca marginile pământului,
va da tărie împăratului Său
şi va înălţa puterea unsului Său.
Urmaşii lui Avraam
31 Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El:
– Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei. 32 Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.
33 Ei I-au răspuns:
– Suntem urmaşii[a] lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui! Deci cum spui Tu: „Veţi fi liberi“?!
34 Isus le-a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul[b] este sclav al păcatului. 35 Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic. 36 Deci dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi.
Psalmul 48
Un cântec. Un psalm al korahiţilor.
1 Mare este Domnul
şi foarte vrednic de laudă,
în cetatea Dumnezeului nostru,
muntele Lui cel sfânt!
2 Frumoasă înălţime,
bucuria întregului pământ,
ca înălţimile Ţafon[a], aşa este muntele Sionului,
cetatea[b] marelui Împărat!
3 În palatele ei, Dumnezeu
se face cunoscut ca fiind întăritura ei.
4 Iată că regii se adunaseră
şi înaintaseră cu toţii,
5 dar când I-au văzut cetatea, au înlemnit,
s-au îngrozit şi au fugit.
6 Acolo i-a apucat frica,
i-a cuprins durerea ca la naştere.
7 Le-ai făcut precum vântul de răsărit
care zdrobeşte corăbiile de Tarşiş[c].
8 Ceea ce am auzit,
am şi văzut
în cetatea Domnului Oştirilor,
în cetatea Dumnezeului nostru:
Dumnezeu o întăreşte pe vecie!Sela
9 Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim
în mijlocul Templului Tău!
10 Dumnezeule, aşa cum este Numele Tău,
tot astfel şi lauda Ta ajunge până la marginile lumii.
Dreapta Ta este plină de dreptate.
11 Muntele Sionului se bucură
şi satele lui Iuda se înveselesc
din pricina judecăţilor Tale.
12 Daţi ocol Sionului, înconjuraţi-l,
număraţi-i turnurile!
13 Admiraţi-i fortificaţiile,
străbateţi-i[d] citadelele,
ca să povestiţi generaţiei următoare!
14 Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru veci de veci!
El ne va conduce până la moarte!
Psalmul 87
Al korahiţilor. Un psalm. Un cântec.
1 El i-a pus temelia în munţii cei sfinţi.
2 Domnul iubeşte porţile Sionului
mai mult decât oricare altă locuinţă din Iacov.
3 Lucruri slăvite s-au spus despre tine,
cetate a lui Dumnezeu!Sela
4 Voi aminti Rahabul[a] şi Babilonul
ca fiind printre cei ce Mă cunosc
– chiar şi Filistia şi Tirul, alături de Cuş –
şi voi zice: „Acesta a fost născut acolo!“
5 Cât despre Sion se va zice:
„Acesta şi acela au fost născuţi în el.“
şi Însuşi Cel Preaînalt îl va întări.
6 Domnul va scrie în registrul popoarelor:
„Acesta s-a născut acolo.“Sela
7 Cântăreţii şi cei ce joacă spun:
„Toate izvoarele mele sunt în tine!“
3 Vedeţi ce dragoste mare ne-a dăruit Tatăl: să fim numiţi copii ai lui Dumnezeu. Şi suntem! De aceea nu ne cunoaşte lumea: pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. 2 Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, n-a fost arătat încă, dar ştim că, atunci când Se va arăta El[a], vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea aşa cum este. 3 Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, aşa cum şi El este curat.
4 Oricine comite păcatul, comite şi fărădelegea; iar păcatul este fărădelege. 5 Ştiţi că El a fost arătat ca să îndepărteze păcatele; şi în El nu este păcat. 6 Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. 7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cel ce înfăptuieşte dreptatea este drept, aşa cum El este drept. 8 Cel ce trăieşte în păcat este de la diavolul[b], pentru că diavolul păcătuieşte de la început. Tocmai pentru aceasta a fost arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să distrugă lucrările diavolului.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.