Book of Common Prayer
Psalmul 75
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“ Un psalm al lui Asaf. Un cântec.
1 Ţie Îţi aducem mulţumire, Dumnezeule,
Îţi aducem mulţumire căci Numele Tău este aproape,
astfel că oamenii mărturisesc minunile Tale!
2 „Când voi hotărî că a sosit vremea,
Eu, zice Domnul, voi judeca cu nepărtinire!
3 Când lumea se clatină, cu toţi locuitorii ei,
Eu sunt Cel Care îi întăresc stâlpii.“Sela
4 Le-am spus lăudăroşilor: „Nu vă mai lăudaţi!“,
iar celor răi: „Nu vă mai făliţi!“[a]
5 Nu vă mai semeţiţi privirea[b]
şi nu mai vorbiţi cu atâta trufie,
6 căci nici de la răsărit, nici de la apus
şi nici din pustie nu vine înălţarea,
7 ci Dumnezeu este Cel Ce judecă!
El smereşte şi tot El înalţă!
8 În mâna Domnului se află un potir;
vinul spumegă în el, complet amestecat[c].
Când El varsă din potir,
toţi cei răi de pe pământ
îi beau până şi rămăşiţele.
9 Eu însă voi vesti pururi aceste lucruri;
voi cânta Dumnezeului lui Iacov!
10 Voi doborî puterea tuturor celor răi,
dar puterea celui drept va fi înălţată.[d]
Psalmul 76
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un psalm al lui Asaf. Un cântec.
1 Dumnezeu este cunoscut în Iuda;
mare este Numele Lui în Israel!
2 Pe când Cortul Îi este în Salem[e],
Locuinţa Lui se află în Sion.
3 Acolo a sfărâmat săgeţile arcului,
scutul şi sabia de război.Sela
4 Eşti mai măreţ, mai minunat eşti Tu
decât munţii încărcaţi de vânat.
5 Prădaţi au fost vitejii:
au fost cuprinşi de un somn adânc[f];
nici unul dintre luptători
n-a mai avut putere în mâini.
6 Dumnezeu al lui Iacov, la mustrarea Ta,
călăreţul şi calul au adormit deopotrivă!
7 Tu eşti atât de înfricoşător!
Cine poate sta înaintea Ta când eşti mânios?
8 Când ai rostit sentinţa din ceruri,
pământul s-a temut şi a amuţit.
9 Da, aşa a fost, când Te-ai ridicat să judeci, Dumnezeule,
şi să aduci izbăvire tuturor necăjiţilor pământului.Sela
10 Într-adevăr, mânia Ta împotriva omului[g] lucrează spre lauda Ta,
iar pe supravieţuitorii mâniei Tale îi îngrădeşti.[h]
11 Faceţi jurăminte Domnului, Dumnezeul vostru, şi împliniţi-le!
Voi toţi cei din preajma Lui,
aduceţi daruri Celui de temut!
12 El taie avântul conducătorilor
şi seamănă groază printre regii pământului.
Psalmul 23
Un psalm al lui David
1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă culcă în păşuni verzi
şi mă conduce la ape odihnitoare.
3 Îmi înviorează sufletul
şi mă călăuzeşte pe cărări drepte,
datorită Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii[a],
nu mă tem de rău,
căci Tu eşti cu mine,
nuiaua şi toiagul Tău
mă mângâie.
5 Tu-mi întinzi masa
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi cupa mea este atât de plină.
6 Într-adevăr, bunătatea şi credincioşia mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului
cât vor dăinui zilele[b]!
Psalmul 27
Al lui David
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea;
de cine să mă tem?
Domnul este refugiul vieţii mele;
de cine să-mi fie frică?
2 Când se apropie răufăcătorii de mine
ca să-mi devoreze carnea,
tocmai ei, asupritorii şi duşmanii mei,
se poticnesc şi cad.
3 Chiar dacă ar înainta o oştire împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar porni război împotriva mea,
chiar şi atunci aş fi încrezător.
4 Un singur lucru cer de la Domnul
şi-l caut cu stăruinţă:
să locuiesc în Casa Domnului
în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să-L caut în Templul Lui,
5 căci El mă va tăinui în Coliba Sa
în ziua cea rea,
mă va ascunde în locul tainic al Cortului Său
şi mă va înălţa pe o stâncă.
6 Deja mi se înalţă capul
deasupra duşmanilor care mă împresoară;
de aceea voi aduce la Cortul Lui jertfe în sunet de trâmbiţă,
voi cânta şi Îl voi lăuda pe Domnul.
7 Doamne, ascultă-mi glasul când Te chem,
îndură-te de mine şi răspunde-mi!
8 Inima îmi spune din partea Ta:
„Caută faţa Mea!“[a]
Doamne, faţa Ta o caut!
9 Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu eşti ajutorul meu!
Nu mă da uitării şi nu mă părăsi,
Dumnezeul mântuirii mele!
10 Chiar dacă tatăl meu şi mama mea m-ar părăsi,
Domnul m-ar primi.[b]
11 Doamne, învaţă-mă calea Ta,
condu-mă pe cărarea cea netedă,
din pricina duşmanilor mei!
12 Nu-mi da sufletul pe mâna vrăjmaşilor mei,
căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi
care suflă numai violenţă.
13 Eu încă mai cred un lucru:
că voi vedea bunătatea Domnului
pe pământul celor vii!
14 Nădăjduieşte în Domnul!
Fii tare şi încurajează-ţi inima!
Nădăjduieşte în Domnul!
19 Regii au venit şi s-au luptat.
Regii Canaanului s-au luptat atunci
la Taanah, lângă apele Meghido.
N-au luat nici un câştig, nici măcar un pic de argint.
20 Stelele din ceruri s-au luptat,
s-au luptat din cărările lor
cu Sisera.
21 Uedul[a] Chişon i-a luat,
vechiul ued, uedul Chişon.
Mărşăluieşte, suflete al meu! Fii tare!
22 Atunci copitele cailor au izbit pământul;
armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.
23 «Blestemaţi pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.
Să blestemaţi amarnic pe locuitorii ei,
căci nu au venit în ajutorul Domnului,
în ajutorul Domnului, împotriva celor puternici.
24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
soţia chenitului Heber,
cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25 El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte;
într-o cupă maiestuoasă ea i-a adus iaurt.
26 Apoi mâna şi-a întins-o spre ţăruş,
şi dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul,
l-a zdrobit şi i-a străpuns tâmpla.
27 El a căzut şi s-a ghemuit,
la picioarele ei s-a plecat adânc,
a căzut şi s-a ghemuit;
în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!
28 Pe fereastră, printre zăbrele,
mama lui Sisera se uita şi bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»
29 Prinţesele ei înţelepte îi răspund
şi ea îşi răspunde singură:
30 «Oare nu îşi caută şi îşi împart ei prada?
O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
pradă de stofă colorată, brodată,
câte două stofe colorate, brodate, ca pradă, pentru gâtul meu.»
31 Aşa să piară toţi duşmanii Tăi, Doamne!
Dar cei ce-L iubesc să ajungă ca soarele la amiază!“
Apoi în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani.
22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile şi semnele pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, 23 pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fără de lege[a]! 24 Dumnezeu însă L-a înviat, dezlegându-L de durerile[b] morţii, pentru că nu era posibil să fie ţinut de ea. 25 Căci David zice despre El:
„Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea,
căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!
26 De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba[c]!
Mai mult, trupul meu va locui în nădejde,
27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor[d]
şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28 Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţii …
mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta!“[e]
29 Bărbaţi, fraţilor, cât despre patriarhul David, daţi-mi voie să vă spun deschis că el a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. 30 Aşadar, el era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că va pune pe tronul lui pe unul din urmaşii lui.[f] 31 Ştiind deci mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos, atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuinţa Morţilor şi că trupul Lui nu va vedea putrezirea.
32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martorii acestui fapt. 33 Aşadar, fiind înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeţi şi auziţi. 34 Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el însuşi zice:
„Domnul I-a zis Domnului meu[g]:
«Şezi la dreapta Mea,
35 până voi face din duşmanii Tăi
aşternut al picioarelor Tale!»“[h]
36 Să ştie bine deci toată casa lui Israel, că Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos[i] pe acest Isus pe Care L-aţi răstignit voi!
Raportul gărzii şi înşelătoria conducătorilor
11 În timp ce plecau ele, câţiva dintre gardieni s-au dus în cetate şi i-au înştiinţat pe conducătorii preoţilor cu privire la tot ce se întâmplase. 12 Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat şi le-au dat soldaţilor mulţi bani, 13 zicându-le: „Să spuneţi aşa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, în timp ce noi dormeam, şi L-au furat!» 14 Iar dacă vestea aceasta va ajunge la guvernator, îl vom convinge noi şi vă vom scăpa de grijă!“ 15 Ei au luat banii şi au făcut aşa cum fuseseră învăţaţi. Şi zvonul acesta s-a răspândit printre iudei până în ziua de astăzi.
Marea Însărcinare
16 Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, la muntele la care le spusese Isus să meargă. 17 Când L-au văzut, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18 Isus S-a apropiat de ei şi le-a vorbit astfel: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19 Prin urmare, duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt 20 şi învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată că Eu sunt cu voi[a] în toate zilele, până la sfârşitul veacului!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.