Book of Common Prayer
Psalmul 56
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Porumbel din stejari îndepărtaţi“. Un mihtam[a] al lui David compus pe vremea când a fost prins la Gat de către filisteni.
1 Dumnezeule, ai milă de mine, căci nişte oameni mă hărţuiesc;
toată ziua mă chinuie cel ce se luptă cu mine.
2 Urmăritorii mei mă hărţuiesc toată ziua.
Într-adevăr, mulţi sunt cei ce se luptă cu mine cu trufie,
3 dar, când mi-e teamă, îmi pun încrederea în Tine.
4 În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud,
în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem!
Ce poate să-mi facă un muritor?
5 În fiecare zi îmi răstălmăcesc cuvintele,
toate gândurile lor sunt să-mi facă rău.
6 Uneltesc, pândesc,
îmi urmăresc paşii,
dornici să-mi ia viaţa.
7 Oare să scape ei prin răutate?
Dumnezeule, doboară popoarele cu mânie!
8 Tu numeri zilele pribegiei mele;
pune-mi lacrimile în burduful Tău!
Să nu fie ele oare în cartea Ta?
9 Duşmanii mei vor fugi când voi striga!
Ştiu un lucru: că Dumnezeu este de partea mea.
10 În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud,
în Domnul, al Cărui Cuvânt îl laud,
11 în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem!
Ce poate să-mi facă un muritor?
12 Dumnezeule, sunt legat de Tine prin jurământ;
de aceea Îţi voi aduce jertfe de mulţumire,
13 căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte
şi picioarele de poticnire,
ca să pot umbla înaintea lui Dumnezeu
în lumina vieţii.
Psalmul 57
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[b] compus pe vremea când acesta se refugiase în peşteră, fugind de Saul.
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine,
căci la Tine îmi caut scăparea!
La umbra aripilor Tale caut adăpost
până când trece necazul.
2 Strig către Dumnezeul Preaînalt,
către Dumnezeul Care mă răzbună.
3 El trimite poruncă din cer şi mă mântuieşte;
îl face de ruşine pe prigonitorul meu!Sela
Dumnezeu Îşi trimite îndurarea şi credincioşia.
4 Sunt în mijlocul leilor;
mă culc printre cei ce devorează,
oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă este o sabie tăioasă.
5 Fii înălţat[c], Dumnezeule, mai presus de ceruri!
Fie slava Ta peste întreg pământul!
6 Ei întinseseră un laţ paşilor mei,
– sufletul îmi era încovoiat de durere –,
îmi săpaseră o groapă,
dar au căzut ei înşişi în ea.Sela
7 Inima mea este pregătită, Dumnezeule,
inima mea este pregătită!
Voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflet al meu[d]!
Treziţi-vă, harfă şi liră!
Voi trezi zorii[e]!
9 Stăpâne, Te voi lăuda printre popoare,
Îţi voi cânta printre neamuri!
10 Căci îndurarea Ta este mare, ajunge până la ceruri,
iar credincioşia Ta – până la nori.
11 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri!
Fie slava Ta peste întreg pământul!
Psalmul 58
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[f].
1 Oare într-adevăr rostiţi voi ceea ce este drept, conducătorilor[g]?
Oare cu nepărtinire judecaţi voi, fii ai oamenilor?[h]
2 Dimpotrivă, în inimă puneţi la cale nelegiuiri,
iar cu mâinile împărţiţi violenţa în ţară.
3 Cei răi se înstrăinează încă din pântece,
cei ce rostesc minciuni se rătăcesc încă de la naştere.
4 Veninul lor este ca veninul şarpelui,
ca al cobrei surde care şi-a închis urechea,
5 care nu aude glasul vrăjitorilor,
oricât de iscusite ar fi descântecele fachirului.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură!
Doamne, scoate colţii acestor lei!
7 Fie să se scurgă precum apa care trece!
Când întind arcul, fie-le săgeţile oarbe!
8 Să fie ca melcul care se topeşte mergând,
ca stârpitura care nu a văzut soarele!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscaţi,
El îl va spulbera pe cel rău![i]
10 Cel drept se va bucura când se va vedea răzbunat,
când îşi va spăla picioarele în sângele celui rău.
11 Atunci oamenii vor zice: „Cu siguranţă cel drept este răsplătit!
Există un Dumnezeu Care judecă pământul!“
Psalmul 64
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Ascultă, Dumnezeule, glasul plângerii mele!
Păzeşte-mă de ameninţarea duşmanului!
2 Fereşte-mă de sfatul celor răi,
de gloata celor ce săvârşesc răul,
3 de cei care îşi ascut limba drept sabie,
care pregătesc cuvinte amare drept săgeţi,
4 ca să tragă pe ascuns asupra celui nevinovat,
să tragă pe neaşteptate şi fără să se teamă.
5 Se îmbărbătează în răutatea lor,
îşi plănuiesc cum să ascundă curse,
zicând: „Cine ne[a] va vedea?“
6 Pun la cale nedreptăţi,
zicând: „Am isprăvit planul ascuns!“
Lăuntrul fiecăruia şi inima le sunt de nepătruns.
7 Însă Dumnezeu trage pe neaşteptate săgeţi asupra lor
şi sunt loviţi.
8 Propria lor limbă i-a adus la ruină,
aşa încât toţi cei care-i văd clatină din cap.
9 Toţi oamenii se înfricoşează,
mărturisesc ceea ce a înfăptuit Dumnezeu
şi-I recunosc lucrarea.
10 Să se bucure cel drept în Domnul şi să se adăpostească la El!
Să se laude cu El toţi cei cu inima cinstită.
Psalmul 65
Pentru dirijor. Un psalm al lui David. Un cântec.
1 Dumnezeule, pe Tine Te aşteaptă lauda[b] în Sion;
faţă de Tine vor fi împlinite jurămintele.
2 Tu asculţi rugăciunea;
de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
3 Poverile fărădelegilor noastre sunt mai puternice decât noi,
dar Tu faci ispăşire pentru nelegiuirile noastre.
4 Ferice de cel pe care-l alegi,
pe care-l apropii să locuiască în curţile Tale!
Ne vom sătura de lucrurile bune ale Casei Tale,
ale Templului Tău cel sfânt.
5 Tu ne răspunzi prin faptele grozave ale dreptăţii,
Dumnezeul mântuirii noastre,
Nădejdea tuturor marginilor pământului
şi ale mărilor îndepărtate,
6 Cel ce ai aşezat munţii prin puterea Ta,
fiind încins cu tărie,
7 Cel ce potoleşti vuietul mărilor,
vuietul talazurilor lor şi tumultul noroadelor.
8 Locuitorii de la marginile pământului se tem din pricina minunilor Tale!
Tu faci să răsune de bucurie locurile de unde se ivesc dimineaţa şi seara.
9 Tu cercetezi pământul, îi dai belşug,
îl îmbogăţeşti cu multe lucruri.
Râurile lui Dumnezeu sunt pline de apă
ca să dai oamenilor grâne. Iată cum pregăteşti pământul:[c]
10 îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploile repezi şi îi binecuvântezi răsadul.
11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale,
în urma Ta musteşte belşugul;[d]
12 mustesc, de asemenea, şi păşunile din pustie,
iar dealurile se încing cu veselie.
13 Păşunile se îmbracă cu turme,
văile se acoperă de grâne;
toate strigă de bucurie şi cântă.
Adevăratele valori
7 „Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul mirositor
şi mai mult preţuieşte ziua morţii decât ziua naşterii.
2 Mai bine să mergi într-o casă de jale
decât într-o casă de petrecere,
căci acesta este sfârşitul oricărui om,
iar cel rămas în viaţă ar trebui să priceapă aceasta.
3 Mai bună este tristeţea decât râsul,
căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.
4 Inima înţelepţilor se află în casa de jale,
dar inima proştilor se află în casa de petrecere.
5 Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului,
decât să auzi cântecul proştilor.
6 Precum pârâie spinii sub oală,
aşa este şi râsul prostului!
Şi aceasta este o deşertăciune!
7 Asuprirea îl transformă pe înţelept într-un prost,
iar mita corupe inima.
8 Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui
şi mai bună este răbdarea decât mândria.
9 Nu te grăbi să te mânii în duhul tău,
căci mânia locuieşte în sânul nesăbuiţilor!
10 Să nu zici: «De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?»,
căci nu din înţelepciune întrebi aceasta!
11 Este bună înţelepciunea, aşa cum şi moştenirea este bună
şi de folos celor ce văd soarele,
12 căci înţelepciunea este un adăpost[a],
tot aşa cum şi argintul este un adăpost,
dar câştigul cunoaşterii înţelepciunii este acela că dă viaţă celui ce o are.
13 Caută să înţelegi lucrarea lui Dumnezeu:
cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?
14 Când vremurile sunt bune, fii fericit!
Când vremurile sunt rele, cugetă:
Dumnezeu le-a făcut şi pe unele şi pe celelalte,
astfel încât omul să nu poată afla nimic despre viitorul său.
12 Fraţilor, vă rog, fiţi ca mine, pentru că şi eu sunt ca voi! Nu mi-aţi făcut nici un rău. 13 Voi ştiţi că în neputinţa trupului v-am vestit Evanghelia prima oară. 14 Şi n-aţi dispreţuit, nici nu v-a fost scârbă faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus. 15 Aşadar, unde este acea fericire a voastră? Vă mărturisesc că, dacă aţi fi putut, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat! 16 Acum, pentru că v-am spus adevărul, am devenit oare duşmanul vostru? 17 Ei sunt plini de râvnă faţă de voi, dar nu spre bine, ci ei vor să vă despartă de noi, ca să fiţi plini de râvnă pentru ei. 18 Este bine ca întotdeauna să fiţi plini de râvnă pentru un scop bun, nu doar când sunt eu cu voi. 19 Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile naşterii până când Cristos va lua chip în voi, 20 aş vrea să pot fi cu voi şi să-mi schimb tonul, pentru că sunt nedumerit cu privire la voi!
Credinţa canaanitei
21 Isus a plecat de acolo şi S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22 Şi iată că o femeie canaanită din acea regiune a venit strigând:
– Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este demoniacă şi suferă cumplit!
23 Isus nu i-a răspuns nimic. Ucenicii s-au apropiat şi L-au rugat, zicându-i:
– Dă-i drumul, căci continuă să strige după noi!
24 Isus însă le-a răspuns:
– Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.
25 Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând:
– Doamne, ajută-mă!
26 Isus i-a răspuns:
– Nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!
27 – Da, Doamne, a zis ea, dar şi căţeluşii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!
28 Atunci Isus i-a răspuns:
– O, femeie, mare este credinţa ta! Să ţi se facă după cum doreşti!
Şi fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.