Book of Common Prayer
Psalmul 45
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Crinii“. Al korahiţilor. Un maschil[a]. Un cântec de dragoste.
1 Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă.
Eu zic: „Îmi dedic versurile regelui!“
Limba mea este pana iscusită a unui scriitor!
2 Eşti cel mai frumos dintre fiii oamenilor!
Harul este revărsat pe buzele tale;
de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
3 Încinge-ţi sabia la coapsă, viteazule,
splendoarea şi măreţia ta!
4 În măreţia ta, călăreşte biruitor
pentru cauza adevărului, a smereniei şi a dreptăţii!
Dreapta ta să înfăptuiască isprăvi de temut!
5 Săgeţile tale ascuţite să străpungă inima duşmanilor regelui
şi popoarele să cadă sub picioarele tale![b]
6 Tronul Tău, Dumnezeule[c], este pentru veci de veci,
iar sceptrul împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
7 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea;
de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns
cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.
8 Toate veşmintele tale sunt înmiresmate cu smirnă, aloe şi casia.
În palate de fildeş, instrumentele cu corzi te înveselesc.
9 Fiice de regi îţi sunt ţiitoare[d],
regina îţi stă la dreapta, înveşmântată toată numai în aur de Ofir.
10 Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea!
Uită-ţi poporul şi casa părintească!
11 Atunci regele va tânji după frumuseţea ta.
Pentru că îţi este domn, supune-te lui!
12 Fiica Tirului[e] va veni cu daruri;
oameni bogaţi îţi vor căuta bunăvoinţa.
13 Fiica regelui este plină de strălucire înăuntrul palatului;
veşmântul ei este ţesut cu fir de aur.
14 Cu haine brodate este adusă înaintea regelui;
este însoţită de fecioare,
care sunt aduse înaintea ta.[f]
15 Sunt aduse cu bucurie şi cu veselie,
iar ele intră în palatul regelui.
16 Fiii tăi vor lua locul părinţilor tăi;
pe ei îi vei pune prinţi în toată ţara.
17 Îţi voi aminti numele din neam în neam;
de aceea te vor lăuda popoarele în veci de veci.
Psalmul 47
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Bateţi din palme, toate popoarele!
Strigaţi de bucurie către Dumnezeu!
2 Căci Domnul Preaînalt este înfricoşător;
El este Mare Împărat peste întreg pământul!
3 El ne supune popoarele
şi pune sub picioarele noastre neamurile.
4 El ne alege moştenirea,
mândria lui Iacov, pe care l-a iubit.Sela
5 Dumnezeu s-a înălţat în mijlocul strigătelor de biruinţă,
Domnul s-a înălţat în sunet de corn.
6 Cântaţi-I lui Dumnezeu, cântaţi!
Cântaţi-I Împăratului nostru, cântaţi!
7 Dumnezeu este împăratul întregului pământ:
cântaţi-I un maschil[a]!
8 Dumnezeu stăpâneşte peste neamuri,
Dumnezeu şade pe tronul Său cel sfânt!
9 Nobilii popoarelor se adună
împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam,
căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile[b] pământului!
El este preaînălţat!
Psalmul 48
Un cântec. Un psalm al korahiţilor.
1 Mare este Domnul
şi foarte vrednic de laudă,
în cetatea Dumnezeului nostru,
muntele Lui cel sfânt!
2 Frumoasă înălţime,
bucuria întregului pământ,
ca înălţimile Ţafon[c], aşa este muntele Sionului,
cetatea[d] marelui Împărat!
3 În palatele ei, Dumnezeu
se face cunoscut ca fiind întăritura ei.
4 Iată că regii se adunaseră
şi înaintaseră cu toţii,
5 dar când I-au văzut cetatea, au înlemnit,
s-au îngrozit şi au fugit.
6 Acolo i-a apucat frica,
i-a cuprins durerea ca la naştere.
7 Le-ai făcut precum vântul de răsărit
care zdrobeşte corăbiile de Tarşiş[e].
8 Ceea ce am auzit,
am şi văzut
în cetatea Domnului Oştirilor,
în cetatea Dumnezeului nostru:
Dumnezeu o întăreşte pe vecie!Sela
9 Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim
în mijlocul Templului Tău!
10 Dumnezeule, aşa cum este Numele Tău,
tot astfel şi lauda Ta ajunge până la marginile lumii.
Dreapta Ta este plină de dreptate.
11 Muntele Sionului se bucură
şi satele lui Iuda se înveselesc
din pricina judecăţilor Tale.
12 Daţi ocol Sionului, înconjuraţi-l,
număraţi-i turnurile!
13 Admiraţi-i fortificaţiile,
străbateţi-i[f] citadelele,
ca să povestiţi generaţiei următoare!
14 Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru veci de veci!
El ne va conduce până la moarte!
16 Căci pomenirea înţeleptului
nu este mai veşnică decât a prostului;
în zilele următoare deja totul este dat uitării;
la fel cum moare înţeleptul, tot aşa moare şi prostul.
17 Am ajuns astfel să urăsc viaţa,
pentru că nu mi-a plăcut ce se întâmplă sub soare,
căci totul este deşertăciune şi goană după vânt!
Deşertăciunea ostenelii
18 Mi-am urât toată osteneala pe care eu însumi am depus-o sub soare şi pe care o las omului care vine după mine. 19 Cine ştie dacă va fi înţelept? Poate că un prost va lua în stăpânire toată osteneala pe care am depus-o şi am administrat-o cu înţelepciune sub soare ... Şi aceasta este deşertăciune! 20 M-am frământat până când inima mea a ajuns la disperare, din pricina ostenelii mele pe care am depus-o sub soare, 21 căci unii oameni lucrează cu înţelepciune, cu pricepere şi cu îndemânare ca apoi să îşi lase partea lor unui om care nu s-a trudit. Dar şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău! 22 Căci ce folos are omul din toată munca lui şi din toată osteneala pe care sufletul său a depus-o sub soare? 23 În toate zilele lui are parte numai de necazuri, iar îndeletnicirea sa zilnică este doar mâhnirea. Nici chiar noaptea nu i se odihneşte sufletul! Şi aceasta este o deşertăciune!
24 Nu există alt bine pentru om decât să mănânce, să bea şi să-şi sature sufletul cu tot ce este bun din agoniseala lui. Am înţeles că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu, 25 căci cine poate mânca şi cine se poate bucura fără El? 26 Într-adevăr, omului care este plăcut înaintea Lui, El îi dă înţelepciune, pricepere şi bucurie, dar celui păcătos îi dă slujba să adune şi să strângă, pentru ca apoi să-i dea celui plăcut lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!“
18 Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim să-l vizitez pe Chifa[a] şi am rămas la el cincisprezece zile, 19 dar n-am văzut pe nici un alt apostol, în afară de Iacov, fratele Domnului. 20 În legătură cu lucrurile pe care vi le scriu, iată, vă asigur înaintea lui Dumnezeu că nu mint. 21 M-am dus apoi în regiunile Siriei şi ale Ciliciei, 22 dar le eram încă necunoscut la faţă bisericilor din Iudeea, care sunt în Cristos. 23 Ei doar au auzit spunându-se: „Cel care înainte ne persecuta, vesteşte acum credinţa pe care încerca s-o distrugă.“ 24 Şi Îl slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.
Pavel acceptat de apostoli
2 Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim, cu Barnabas, luându-l şi pe Titus cu mine. 2 M-am suit acolo, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o vestesc eu printre neamuri. Le-am arătat-o, în particular, celor recunoscuţi drept conducători, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3 Dar nici chiar Titus, care era cu mine, n-a fost obligat să se circumcidă, cu toate că era grec, 4 din cauza fraţilor mincinoşi strecuraţi printre noi, care s-au furişat printre noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Isus Cristos şi să ne poată înrobi. 5 Nu am cedat lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. 6 Cei ce păreau a fi ceva, – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă, pentru că Dumnezeu nu se uită la faţa omului –, ei, cei recunoscuţi drept conducători, nu mi-au adăugat nimic, 7 ci dimpotrivă, când au văzut că mie mi s-a încredinţat Evanghelia pentru cei necircumcişi, aşa cum lui Petru i s-a încredinţat Evanghelia pentru cei circumcişi 8 – fiindcă Cel Ce a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumcişi, a lucrat, de asemenea, şi în mine, trimiţându-mă la neamuri –, 9 deci, când Iacov, Chifa[b] şi Ioan, care erau priviţi ca stâlpi, au cunoscut harul care mi-a fost dat, au căzut la învoială cu mine şi cu Barnabas, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumcişi. 10 Au cerut doar un singur lucru: să ne amintim de săraci, lucru pe care m-am şi străduit să-l fac.
Necredinţa celor din Nazaret
53 După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo 54 şi a venit în patria Lui. El a început să le dea învăţătură oamenilor în sinagoga lor, în aşa fel încât aceştia erau uimiţi şi se întrebau: „De unde are Acest Om înţelepciunea aceasta şi puterea de a face minuni? 55 Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui, iar Iacov, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt oare fraţii Lui? 56 Şi surorile Lui, nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde are Acest Om toate aceste lucruri?“ 57 Şi astfel ei se poticneau în El. Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria şi în casa lui“. 58 Şi n-a făcut multe minuni acolo din cauza necredinţei lor.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.