Book of Common Prayer
Psalmul 119[a]
1 Ferice de cei integri în căile lor,
care umblă după Legea[b] Domnului.
2 Ferice de cei ce păzesc mărturiile Lui
şi-L caută din toată inima:
3 aceia nu săvârşesc nici o nedreptate
şi umblă pe căile Lui.
4 Tu ne-ai dat orânduirile Tale,
ca să fie păzite cu scumpătate.
5 O, de-ar ţinti căile mele
să păzească orânduirile Tale!
6 Când urmez poruncile Tale,
nu mă ruşinez.
7 Când voi ajunge să cunosc judecăţile Tale cele drepte,
Te voi lăuda în curăţie de inimă.
8 Voi păzi orânduirile Tale:
nu mă părăsi de tot!
9 Cum îşi va păstra tânărul curată cărarea?
Păzind Cuvântul Tău.
10 Te caut din toată inima mea:
nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale!
11 Strâng[c] cuvintele[d] Tale în inima mea,
ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.
12 Binecuvântat să fii Tu, Doamne!
Învaţă-mă orânduirile Tale!
13 Buzele mele vestesc
toate judecăţile rostite de gura Ta.
14 Când împlinesc mărturiile Tale, mă bucur
de parcă aş avea toate bogăţiile.
15 Cuget la hotărârile Tale
şi dau atenţie căilor Tale.
16 Îmi găsesc plăcerea în orânduirile Tale;
nu voi uita Cuvântul Tău!
17 Răsplăteşte-i robului Tău cu viaţă
şi voi păzi Cuvântul Tău!
18 Deschide-mi ochii, ca să văd
minunile din Legea Ta!
19 Eu sunt doar un străin pe pământ:
nu-Ţi ascunde de mine poruncile Tale!
20 Sufletul mi se topeşte de dor
după judecăţile Tale, tot timpul.
21 Tu-i mustri pe cei îngâmfaţi, pe cei blestemaţi,
pe cei ce se rătăcesc de la poruncile Tale.
22 Îndepărtează de la mine ocara şi dispreţul,
căci păzesc mărturiile Tale!
23 Prinţii stau şi vorbesc împotriva mea,
dar robul Tău cugetă la orânduirile Tale.
24 Mărturiile Tale sunt desfătarea mea,
sunt sfetnicii mei.
Psalmul 12
Pentru dirijor. De cântat în şeminit[a]. Un psalm al lui David.
1 Vino în ajutor, Doamne, căci se duc cei evlavioşi[b]
şi pier cei credincioşi dintre fiii oamenilor!
2 În zadar se linguşesc unul pe altul
şi vorbesc de la inimă la inimă.
3 Nimicească Domnul buzele linguşitoare
şi limba lăudăroasă,
4 pe cei care zic: „Cu limba noastră vom reuşi;
suntem stăpânii buzelor noastre! Cine poate stăpâni peste noi?“
5 „Din pricina violenţei faţă de cel sărman şi a strigătelor celui nevoiaş,
chiar acum Mă voi ridica, zice Domnul,
şi-i voi mântui de prigonitorul lor.“
6 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate,
ca argintul purificat într-un cuptor de pământ,
rafinat de şapte ori.
7 Tu, Doamne, ne vei păzi,
Tu ne vei păzi în veci de asemenea oameni[c].
8 Cei răi mişună peste tot,
când ticăloşia este înălţată printre fiii oamenilor.
Psalmul 13
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Până când, Doamne? Mă vei uita pentru totdeauna?
Până când Îţi vei ascunde faţa de mine?
2 Până când să mă frământ în sufletul meu
şi să găsesc zi de zi în inima mea întristare?
Până când să mă tot biruie duşmanul meu?
3 Ia aminte la necazul meu, Doamne, Dumnezeul meu!
Luminează-mi ochii, ca să nu mă apuce somnul morţii,
4 ca să nu zică duşmanul meu: „L-am biruit!“
şi să nu se bucure prigonitorii mei când sunt doborât.
5 Dar eu mă încred în îndurarea Ta
şi inima mea se bucură de mântuirea Ta.
6 Mă voi bucura în Domnul,
căci El mi-a făcut bine!
Psalmul 14
Pentru dirijor. Al lui David.
1 Nebunul[d] zice în inima lui:
„Nu este Dumnezeu!“
S-au pervertit oamenii, săvârşesc fapte îngrozitoare;
nu mai există nici unul care să facă binele.
2 Domnul Îşi pleacă privirea din ceruri
peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă există vreunul care să aibă pricepere,
vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
3 Toţi s-au rătăcit,
cu toţii au devenit corupţi!
Nu mai există nici unul care să facă binele,
nici unul măcar!
4 Oare n-au minte cei ce săvârşesc nelegiuirea,
cei ce-mi mănâncă poporul ca pe pâine
şi nu-L cheamă pe Domnul?
5 Chiar acolo unde sunt îi va apuca groaza,
căci Dumnezeu este cu neamul celor drepţi.
6 Râdeţi voi de planul celui sărman,
dar Domnul este adăpostul lui!
7 O, de ar veni din Sion izbăvirea lui Israel?
Când Domnul va aduce înapoi captivii poporului Său,[e]
să se înveselească Iacov
şi să se bucure Israel!
Cain şi Abel
4 Adam a cunoscut-o[a] pe soţia sa, Eva, iar ea a rămas însărcinată şi l-a născut pe Cain[b]. Ea a zis: „Am căpătat[c] un om cu ajutorul Domnului.“ 2 Apoi l-a născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel era păstor, iar Cain – plugar. 3 După o vreme, Cain I-a adus Domnului o jertfă din rodul pământului, 4 iar Abel I-a adus o jertfă din întâii născuţi ai turmei sale şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi jertfa lui, 5 însă spre Cain şi jertfa lui nu a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa. 6 Domnul i-a zis lui Cain: „De ce te-ai mâniat şi de ce ţi s-a posomorât faţa? 7 Dacă faci ce este bine, oare nu vei fi primit? Dar dacă nu faci ce este bine, păcatul pândeşte la uşă, dorinţa lui este să te domine, dar tu trebuie să-l stăpâneşti.“
8 Cain i-a zis fratelui său, Abel: „Haidem să ieşim la câmp![d]“ Pe când se aflau acolo, Cain l-a lovit pe fratele său, Abel, şi l-a omorât. 9 Atunci Domnul l-a întrebat pe Cain:
– Unde este fratele tău, Abel?
– Nu ştiu, a răspuns el. Sunt eu păzitorul fratelui meu?
10 Domnul i-a zis:
– Ce ai făcut? Ascultă: glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ către Mine! 11 Acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura să primească sângele fratelui tău din mâna ta. 12 Când vei ara pământul, el nu-ţi va mai da recolta[e]; pe pământ vei fi un pribeag, un rătăcitor. 13 Cain I-a spus Domnului:
– Pedeapsa mea este prea mare ca s-o pot purta. 14 Din moment ce m-ai izgonit astăzi de pe faţa pământului şi trebuie să mă ascund de faţa Ta şi să devin un pribeag, un rătăcitor pe pământ, atunci oricine mă va întâlni mă va ucide.
15 Domnul i-a răspuns:
– Nu va fi aşa; dacă cineva îl va ucide pe Cain, Cain va fi răzbunat de şapte ori.
Domnul a hotărât un semn pentru Cain, pentru ca oricine îl va găsi să nu-l omoare. 16 Cain a plecat din prezenţa Domnului şi s-a aşezat în ţara Nod[f], la răsărit de Eden.
11 Căci atât Cel Ce sfinţeşte, cât şi cei ce sunt sfinţiţi sunt toţi din Unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi, 12 spunând:
„Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei;
Te voi lăuda în mijlocul adunării!“[a]
13 De asemenea, El spune:
„Îmi voi pune încrederea în El!“[b]
Şi, din nou, El spune:
„Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!“[c]
14 Aşadar, întrucât copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, El a devenit asemănător cu ei, pentru ca, prin moarte, să-l distrugă pe cel ce are puterea morţii, care este diavolul[d], 15 şi să-i elibereze pe cei care toată viaţa lor erau ţinuţi în sclavie prin frica de moarte. 16 Este clar că El n-a venit să-i ajute pe îngeri, ci a venit să ajute[e] sămânţa[f] lui Avraam. 17 De aceea, El a trebuit să fie făcut în toate precum fraţii Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos şi credincios în slujba lui Dumnezeu şi să facă ispăşire pentru păcatele poporului. 18 Pentru că El Însuşi a fost ispitit prin ceea ce a suferit, El poate să-i ajute pe cei care sunt încercaţi.
Isus, Mielul lui Dumnezeu
29 În ziua următoare, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care îndepărtează păcatul lumii! 30 El este Cel despre Care spuneam: «După mine vine un om Care este înaintea mea, pentru că era înainte de mine. 31 Nici eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie făcut cunoscut Israelului.»“ 32 Ioan a depus următoarea mărturie: „L-am văzut pe Duhul coborând din cer ca un porumbel şi rămânând peste El. 33 Nici eu nu-L cunoşteam, dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Cel peste Care vei vedea Duhul coborând şi rămânând, Acela este Cel Care botează cu Duhul Sfânt!» 34 Iar eu am văzut şi am depus mărturie că Acesta este Fiul lui Dumnezeu[a].“
Primii ucenici
35 În ziua următoare, Ioan stătea iarăşi cu doi dintre ucenicii lui 36 şi, văzându-L pe Isus trecând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ 37 Cei doi ucenici ai lui au auzit ce a spus şi L-au urmat pe Isus. 38 Isus S-a întors şi, văzând că aceştia Îl urmează, i-a întrebat:
– Ce căutaţi?
Ei I-au răspuns:
– Rabbi[b] – care tradus, înseamnă „Învăţătorule“ – unde stai?
39 El le-a zis:
– Veniţi şi veţi vedea!
Ei s-au dus şi au văzut unde stătea; şi în ziua aceea au rămas cu El. Era cam pe la ceasul al zecelea[c]. 40 Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi-L urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 El l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a zis: „Noi L-am găsit pe Mesia!“ – care este tradus „Cristos“. 42 Şi l-a dus la Isus. Când l-a văzut, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan[d]; tu vei fi numit «Chifa»“ – care este tradus „Petru“[e].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.