Book of Common Prayer
Psalmul 106
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Daţi mulţumire Domnului, căci este bun!
Îndurarea Lui ţine pe vecie![a]
2 Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
Cine poate vesti toată lauda Sa?
3 Ferice de cei care păzesc ce este drept
şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!
Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,
5 ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi,
să mă bucur de bucuria poporului Tău
şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta.
6 Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri,
am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
7 În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri
nu au luat aminte la minunile Tale;
nu au ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale
şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roşie[b].
8 El i-a izbăvit din pricina Numelui Său,
ca să-Şi descopere puterea Sa.
9 A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat;
apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
10 I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura
şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
11 Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor,
fără ca vreunul din ei să scape.
12 Atunci I-au crezut cuvintele
şi I-au cântat laudă.
13 Dar au uitat curând lucrările Lui;
ei nu I-au aşteptat sfatul.
14 Li s-au aprins poftele în pustie
şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.
15 El le-a dat ce ceruseră,
dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.
16 Unii din tabără au fost geloşi pe Moise
şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului.
17 Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan
şi a acoperit ceata lui Abiram.
18 Focul le-a consumat ceata;
flăcările i-au mistuit pe cei răi.
19 La Horeb şi-au făcut un viţel
şi s-au închinat chipului turnat.
20 Au schimbat Slava lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
22 pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
23 Astfel El a spus că o să-i nimicească,
însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
ca să-I abată mânia de la nimicire.
24 Apoi au respins ţara cea plăcută;
ei nu au crezut în promisiunea Lui.
25 Au cârtit în corturile lor
şi nu au ascultat de glasul Domnului.
26 Atunci, El a jurat solemn
că îi va face să cadă în pustie,
27 că le va face urmaşii să cadă printre neamuri
şi-i va împrăştia printre popoare.
28 S-au alipit de Baal-Peor
şi au mâncat jertfe închinate morţilor[c].
29 L-au mâniat prin faptele lor,
astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30 Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată
şi urgia s-a oprit.
31 Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate,
din generaţie în generaţie, pe vecie.
32 L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba,
iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise.
33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său,
iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.[d]
34 Ei nu au nimicit popoarele
despre care le spusese Domnul,
35 ci s-au amestecat cu neamurile
şi s-au deprins cu faptele acestora.
36 Au slujit idolilor lor,
iar aceştia au devenit o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele
în cinstea demonilor.
38 Au vărsat sânge nevinovat,
sângele fiilor şi al fiicelor lor,
jertfindu-i idolilor din Canaan,
şi au spurcat ţara din pricina sângelui.
39 S-au întinat prin faptele lor,
s-au desfrânat prin lucrările lor.
40 Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
şi Şi-a urât moştenirea.
41 I-a dat pe mâna neamurilor
şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42 Duşmanii lor i-au asuprit
şi au fost umiliţi sub mâna lor.
43 El i-a scăpat de multe ori,
dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
S-au nenorocit prin nelegiuirea lor.
44 El a privit la strâmtorarea lor
când le-a auzit strigătele.
45 Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui.
I s-a făcut milă de ei din pricina marii Sale îndurări
46 şi a făcut ca aceştia să capete milă
din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi.
47 Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne!
Strânge-ne dintre neamuri
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.
48 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“
Laudă Domnului!
Judecată împotriva neamurilor
3 «Căci iată că în zilele acelea şi în vremea aceea,
când îi voi aduce înapoi pe captivii lui Iuda şi ai Ierusalimului,
2 voi aduna toate neamurile
şi le voi coborî în Valea lui Iehoşafat[a].
Acolo mă voi judeca cu ele
pentru poporul Meu, pentru moştenirea Mea, Israel,
căci l-au împrăştiat printre neamuri
şi Mi-au împărţit ţara.
9 Vestiţi lucrul acesta printre neamuri:
«Pregătiţi-vă de război!
Ridicaţi vitejii!
Toţi războinicii să se apropie şi să atace!
10 Bateţi-vă plugurile şi prefaceţi-le în săbii,
iar cosoarele în suliţe!
Cel slab să zică:
‘Sunt viteaz!’
11 Grăbiţi-vă[a], veniţi, voi, toate neamurile dimprejur
şi adunaţi-vă acolo!»
Coboară-Ţi vitejii, Doamne!
12 «Să fie stârnite neamurile
şi să vină în Valea lui Iehoşafat,
căci acolo Mă voi aşeza să judec
toate neamurile dimprejur!»
13 Puneţi-vă secera în lan,
căci secerişul este copt.
Intraţi şi călcaţi în picioare,
căci teascul este plin
şi linurile se revarsă!
Aşa de mare este răutatea lor!
14 Vin mulţimi peste mulţimi
în valea deciziei!
Căci ziua Domnului este aproape
în valea deciziei.
15 Soarele şi luna se vor întuneca,
iar stelele îşi vor pierde strălucirea.
16 Domnul va răcni din Sion
şi glasul Lui va răsuna din Ierusalim;
cerurile şi pământul se vor cutremura.
Dar Domnul va fi un adăpost pentru poporul Său,
o fortăreaţă pentru israeliţi.
Binecuvântări pentru poporul lui Dumnezeu
17 «Veţi şti astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru,
locuiesc în Sion, pe muntele Meu cel sfânt.
Ierusalimul va fi sfânt
iar străinii nu vor mai trece prin el să-l cucerească.
1 Petru, apostol al lui Isus Cristos, către cei aleşi – care locuiesc ca peregrini, împrăştiaţi[a] în Pont, Galatia, Capadocia, Asia[b] şi Bitinia[c] – 2 după preştiinţa lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Cristos: harul şi pacea să vă fie înmulţite!
Născuţi din nou la o nădejde vie
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Care, după marea Lui îndurare, ne-a născut din nou la o nădejde vie, prin învierea lui Isus Cristos din morţi, 4 şi la o moştenire nepieritoare şi nepângărită, care nu se ofileşte şi care este păstrată în ceruri pentru voi. 5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă. 6 În ea, voi vă bucuraţi nespus, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţin timp prin diferite încercări, 7 pentru ca testarea credinţei voastre, cu mult mai valoroasă decât aurul care piere şi care totuşi este testat prin foc, să aducă laudă, glorie şi onoare la descoperirea lui Isus Cristos. 8 Pe El voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, chiar dacă acum nu-L vedeţi, şi vă bucuraţi nespus, cu o bucurie de nedescris şi glorioasă, 9 pentru că primiţi, la capătul credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.
10 Cu privire la această mântuire, profeţii care au profeţit despre harul ce urma să fie al vostru, au căutat şi au cercetat cu atenţie, 11 încercând să afle ce vreme sau ce împrejurări[d] le arăta Duhul lui Cristos din ei, atunci când a prezis suferinţele lui Cristos şi slava care urma după acestea. 12 Lor le-a fost descoperit că nu slujeau pentru ei înşişi, ci pentru voi, cu privire la lucrurile care v-au fost anunţate acum prin cei ce v-au vestit Evanghelia[e] prin Duhul Sfânt trimis din cer – lucruri în care[f] chiar şi îngerii doresc să privească.
Despre divorţ
19 După ce a terminat de rostit aceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea şi a venit în regiunea Iudeii, dincolo de Iordan. 2 L-au urmat mulţimi mari de oameni şi acolo El i-a vindecat pe cei bolnavi.
3 Nişte farisei au venit la El, ca să-L pună la încercare, şi L-au întrebat:
– Are voie un bărbat să divorţeze de soţia lui din orice motiv?
4 Isus le-a răspuns:
– Oare n-aţi citit că de la început Creatorul „i-a făcut bărbat şi femeie“[a]? 5 Şi apoi a zis: „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar cei doi vor deveni un singur trup“[b]. 6 Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup! Deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!
7 Ei au zis:
– Atunci de ce a poruncit Moise ca bărbatul să-i dea soţiei o carte de despărţire şi s-o lase să plece?
8 Isus le-a răspuns:
– Din cauza inimilor voastre împietrite v-a dat voie Moise să vă lăsaţi soţiile, însă la început nu a fost aşa. 9 Eu însă vă spun că cel ce divorţează de soţia lui, în afară de cazul în care este vorba de adulter, şi se căsătoreşte cu altcineva comite adulter.
10 Ucenicii I-au zis:
– Dacă astfel stau lucrurile cu soţul şi soţia, nu merită să te căsătoreşti!
11 Dar El le-a răspuns:
– Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. 12 Căci există eunuci care s-au născut aşa din pântecele mamei lor, există eunuci care au fost făcuţi eunuci de către oameni şi există eunuci care s-au făcut eunuci[c] de dragul Împărăţiei Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta, să-l primească!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.