Book of Common Prayer
Psalmul 97
1 Domnul împărăţeşte! Să se înveselească pământul
şi să se bucure ostroavele cele multe!
2 Norii şi negura Îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Său.
3 Înaintea Lui merge focul,
arzându-I duşmanii din preajmă.
4 Fulgerele Lui luminează lumea;
pământul vede şi se cutremură.
5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea Stăpânului întregului pământ.
6 Cerurile vestesc dreptatea Lui
şi toate popoarele văd slava Lui.
7 Sunt făcuţi de ruşine toţi cei ce slujesc chipurilor
şi cei ce se laudă cu idolii.
Toţi zeii să se închine înaintea Lui!
8 Sionul aude şi se bucură,
se veselesc fiicele lui Iuda[a]
din pricina judecăţilor Tale, Doamne!
9 Tu, Doamne, eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul;
Tu eşti înălţat mai presus de toţi dumnezeii!
10 Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul!
El păzeşte sufletele credincioşilor Săi
şi îi scapă din mâna celor răi.
11 Lumina este semănată pentru cel drept
şi bucuria pentru cel cu inima dreaptă.
12 Bucuraţi-vă în Domnul, voi, cei drepţi!
Lăudaţi-L, amintindu-vă de sfinţenia Lui!
Psalmul 99
1 Domnul împărăţeşte! Să tremure popoarele!
El tronează deasupra heruvimilor! Să se cutremure pământul!
2 Domnul este mare în Sion;
El este înălţat peste popoare.
3 Lăudaţi Numele Lui cel mare şi înfricoşător:
El este sfânt!
4 Împăratul este puternic şi iubeşte dreptatea.[a]
Tu ai statornicit nepărtinirea;
Tu ai făcut judecată şi dreptate în Iacov[b].
5 Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă înaintea aşternutului[c] picioarelor Sale:
El este sfânt!
6 Moise şi Aaron erau dintre preoţii Săi,
iar Samuel – dintre cei ce-I chemau Numele;
ei L-au chemat pe Domnul
şi El le-a răspuns.
7 Le-a vorbit din stâlpul de nor,
iar ei au păzit mărturiile şi poruncile pe care El le-a dat.
8 Doamne, Dumnezeul nostru, Tu le-ai răspuns;
ai fost pentru ei[d] un Dumnezeu Care iartă,
dar şi Unul Care te-ai răzbunat pe ei din cauza faptelor lor rele.
9 Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt,
căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!
Psalmul 100
Un psalm de mulţumire
1 Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
2 Slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea Lui cu strigăte de veselie!
3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu.
El este Acela Care ne-a întocmit şi ai Lui suntem[e];
suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui!
4 Intraţi pe porţile Lui cu mulţumire
şi în curţile Lui – cu laudă!
Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!
5 Căci Domnul este bun; în veci ţine îndurarea Lui
şi din neam în neam credincioşia Lui.
Psalmul 94
1 O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne!
O, Dumnezeu al răzbunărilor, străluceşte Tu!
2 Ridică-Te, Judecător al pământului;
răsplăteşte celor mândri după mândria lor!
3 Până când vor triumfa cei răi, Doamne,
până când?
4 Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie,
toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă.
5 Asupresc pe poporul Tău, Doamne,
apasă asupra moştenirii Tale.
6 Îi omoară pe văduvă şi pe străin;
îl ucid pe orfan.
7 Ei zic: „Nu vede Domnul!
Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“
8 Luaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor!
Neghiobilor, când vă veţi deştepta?
9 Să nu audă Cel Ce a sădit urechea?
Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul?
10 Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile,
Cel Ce învaţă pe om cunoaşterea?
11 Domnul cunoaşte gândurile omului;
ştie că sunt zadarnice.
12 Ferice de bărbatul pe care-l disciplinezi Tu, Doamne,
şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
13 ca să-l linişteşti în zilele cele rele,
până se va săpa groapa celui rău.
14 Domnul nu-Şi părăseşte poporul,
nici nu-Şi uită moştenirea!
15 Căci din nou se va face judecată cu dreptate
şi toţi cei cu inima cinstită o vor urma.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi?
Cine va lua poziţie pentru mine împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea?
17 Dacă Domnul nu ar fi ajutorul meu,
foarte curând sufletul meu ar fi culcat în tăcerea morţii.
18 Când zic: „Mi se clatină piciorul!“,
îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!
19 În mulţimea frământărilor mele lăuntrice,
alinările Tale îmi încântă sufletul.
20 Poate oare un tron corupt să Ţi se alăture,
unul care plăsmuieşte necazul prin decret?
21 Ei uneltesc[a] împotriva sufletului celui drept
şi osândesc sânge nevinovat.
22 Domnul este întăritura mea!
Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!
23 El le va răsplăti după nelegiuirea lor
şi-i va nimici pentru răutatea lor;
Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
Psalmul 95
1 Veniţi să strigăm de bucurie către Domnul,
să strigăm către Stânca mântuirii noastre!
2 Să ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude
şi să strigăm către El prin cântări!
3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare,
este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!
4 El ţine în mână adâncimile pământului,
iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, – El a făcut-o –
iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.
6 Veniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte,
să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!
7 Căci El este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul păşunii Lui,
turma mâinii Sale!
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,[b]
8 nu vă împietriţi inimile ca la Meriba[c],
ca în ziua de la Masa[d], în pustie,
9 când strămoşii voştri M-au pus la încercare
şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!
10 Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie
şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui
şi n-au cunoscut căile Mele.»
11 De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“
Repatrierea Chivotului
6 Chivotul Domnului s-a aflat în ţara filistenilor timp de şapte luni. 2 Filistenii i-au chemat pe preoţi şi pe ghicitori şi i-au întrebat:
– Ce trebuie să facem cu Chivotul Domnului? Spuneţi-ne cu ce să-l trimitem înapoi la locul lui?
3 Ei le-au răspuns:
– Dacă veţi trimite înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteţi gol, ci, cu orice preţ, oferiţi-I un dar pentru vină. Atunci veţi fi vindecaţi şi veţi şti de ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi.
4 – Ce dar pentru vină să-i oferim? au mai întrebat filistenii.
Atunci ei le-au răspuns:
– Cinci bube de aur şi cinci şoareci de aur după numărul domnitorilor filistenilor, pentru că aceeaşi plagă a fost atât peste voi toţi, cât şi peste domnitorii voştri. 5 Faceţi, aşadar, nişte chipuri ale bubelor voastre şi ale şoarecilor care vă pustiesc ţara şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel. În felul acesta poate El Îşi va ridica mâna de peste voi, de peste zeii voştri şi de peste ţara voastră. 6 De ce să vă împietriţi inimile aşa cum şi le-au împietrit egiptenii şi Faraon? Nu s-a purtat El aspru cu ei, aşa încât i-au lăsat pe evrei să plece, iar aceştia au plecat? 7 Acum dar, pregătiţi un car nou şi două vaci care alăptează şi care n-au fost puse la jug niciodată. Înjugaţi vacile la car şi trimiteţi viţeii lor înapoi acasă. 8 Luaţi Chivotul Domnului şi puneţi-l în car. Alături de el, într-o ladă, puneţi obiectele din aur pe care I le trimiteţi ca dar pentru vină. Apoi trimiteţi-l şi el va merge. 9 Uitaţi-vă după el, iar dacă, pe drumul spre teritoriul său, o va lua spre Bet-Şemeş, atunci Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, atunci vom şti că nu mâna Lui a fost cea care ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.
10 Oamenii au făcut aşa: au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car, iar pe viţeii lor i-au închis în ţarc. 11 Au pus Chivotul Domnului în car împreună cu lada în care erau şoarecii de aur şi chipurile bubelor lor. 12 Vacile au mers direct pe drumul care duce la Bet-Şemeş; ele au ţinut mereu acelaşi drum, mugind, şi nu s-au întors nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la marginea cetăţii Bet-Şemeş. 13 Locuitorii din Bet-Şemeş tocmai secerau grâul în vale. Când şi-au ridicat privirile şi au zărit Chivotul s-au bucurat să-l vadă. 14 Carul a intrat în câmpul lui Iosua din Bet-Şemeş şi s-a oprit acolo. Acolo se afla o piatră mare. Ei au despicat lemnele carului şi au adus vacile ca ardere de tot Domnului. 15 Leviţii au dat jos Chivotul Domnului împreună cu lada care se afla lângă el şi în care se aflau obiectele din aur şi le-au aşezat pe piatra aceea mare. În ziua aceea, bărbaţii din Bet-Şemeş au adus o ardere de tot şi jertfe Domnului. 16 Cei cinci domnitori ai filistenilor au văzut toate acestea şi s-au întors la Ekron în aceeaşi zi.
27 I-au adus şi i-au pus să stea înaintea Sinedriului. Marele preot i-a întrebat 28 zicând:
– (Nu)[a] v-am poruncit răspicat să nu mai daţi învăţătură în Numele acesta? Dar iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să aruncaţi peste noi vina pentru sângele Acestui Om!
29 Petru şi ceilalţi apostoli i-au răspuns:
– Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul strămoşilor noştri L-a înviat pe Isus, Cel pe Care voi L-aţi prins şi L-aţi ucis pironindu-L pe lemn[b]! 31 Pe El, Dumnezeu L-a înălţat la dreapta Sa, ca Prinţ şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertare de păcate! 32 Iar noi suntem martori ai acestor lucruri şi, de asemenea, şi Duhul Sfânt pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El!
33 Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat şi au vrut să-i omoare. 34 Dar un fariseu[c] pe nume Gamaliel[d], un cărturar respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu şi a poruncit ca oamenii să fie scoşi afară puţin. 35 Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama ce aveţi de gând să le faceţi acestor oameni! 36 Căci, nu demult, s-a ridicat Teudas, care spunea despre sine că este cineva şi căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, iar toţi cei ce-l urmaseră au fost împrăştiaţi şi nu s-a ales nimic de ei. 37 După el, pe vremea recensământului[e], s-a ridicat Iuda, galileeanul, şi a tras pe popor după el. Dar şi el a pierit, iar cei ce-l urmaseră au fost împrăştiaţi. 38 Iar acum, eu vă spun: depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, i se va pune capăt, 39 dar dacă este de la Dumnezeu nu-i veţi putea opri pe aceşti oameni! Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!“ 40 Ei au fost convinşi de el. Apoi i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul. 41 Prin urmare, apostolii au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost consideraţi vrednici să fie înjosiţi pentru Numele lui Isus. 42 Şi, în fiecare zi, în Templu şi prin case, nu încetau să dea învăţătură şi să ducă vestea bună că Isus este Cristosul.
37 În fiecare zi Isus dădea învăţătură în Templu, iar în fiecare seară ieşea şi-Şi petrecea noaptea pe muntele numit „al Măslinilor“. 38 Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.
Trădarea lui Iuda
22 Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune şi „Paştele“.[a] 2 Conducătorii preoţilor şi cărturarii căutau o modalitate să-L omoare pe Isus, căci se temeau de popor. 3 Atunci Satan[b] a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. 4 Acesta s-a dus şi a discutat cu conducătorii preoţilor şi cu comandanţii gărzii Templului cum să-L dea pe mâna lor. 5 Ei s-au bucurat şi au stabilit să-i dea bani. 6 El a fost de acord şi a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor, în absenţa mulţimii.
Masa pascală
7 Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia să fie jertfit mielul de Paşte. 8 Isus i-a trimis pe Petru şi pe Ioan înainte şi le-a zis:
– Duceţi-vă şi pregătiţi-ne mielul de Paşte ca să mâncăm!
9 Ei L-au întrebat:
– Unde vrei să-l pregătim?
10 Isus le-a răspuns:
– Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâlni un om care duce un vas cu apă.[c] Urmaţi-l până la casa în care va intra 11 şi spuneţi-i stăpânului casei astfel: „Învăţătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeţi în care urmează să mănânc mielul de Paşte împreună cu ucenicii Mei?»“ 12 El vă va arăta sus o cameră mare şi aranjată. Acolo să faceţi pregătirile!
13 Ei s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus; şi au pregătit mielul de Paşte.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.