Book of Common Prayer
Psalmul 106
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Daţi mulţumire Domnului, căci este bun!
Îndurarea Lui ţine pe vecie![a]
2 Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
Cine poate vesti toată lauda Sa?
3 Ferice de cei care păzesc ce este drept
şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!
Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,
5 ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi,
să mă bucur de bucuria poporului Tău
şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta.
6 Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri,
am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
7 În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri
nu au luat aminte la minunile Tale;
nu au ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale
şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roşie[b].
8 El i-a izbăvit din pricina Numelui Său,
ca să-Şi descopere puterea Sa.
9 A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat;
apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
10 I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura
şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
11 Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor,
fără ca vreunul din ei să scape.
12 Atunci I-au crezut cuvintele
şi I-au cântat laudă.
13 Dar au uitat curând lucrările Lui;
ei nu I-au aşteptat sfatul.
14 Li s-au aprins poftele în pustie
şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.
15 El le-a dat ce ceruseră,
dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.
16 Unii din tabără au fost geloşi pe Moise
şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului.
17 Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan
şi a acoperit ceata lui Abiram.
18 Focul le-a consumat ceata;
flăcările i-au mistuit pe cei răi.
19 La Horeb şi-au făcut un viţel
şi s-au închinat chipului turnat.
20 Au schimbat Slava lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
22 pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
23 Astfel El a spus că o să-i nimicească,
însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
ca să-I abată mânia de la nimicire.
24 Apoi au respins ţara cea plăcută;
ei nu au crezut în promisiunea Lui.
25 Au cârtit în corturile lor
şi nu au ascultat de glasul Domnului.
26 Atunci, El a jurat solemn
că îi va face să cadă în pustie,
27 că le va face urmaşii să cadă printre neamuri
şi-i va împrăştia printre popoare.
28 S-au alipit de Baal-Peor
şi au mâncat jertfe închinate morţilor[c].
29 L-au mâniat prin faptele lor,
astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30 Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată
şi urgia s-a oprit.
31 Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate,
din generaţie în generaţie, pe vecie.
32 L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba,
iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise.
33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său,
iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.[d]
34 Ei nu au nimicit popoarele
despre care le spusese Domnul,
35 ci s-au amestecat cu neamurile
şi s-au deprins cu faptele acestora.
36 Au slujit idolilor lor,
iar aceştia au devenit o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele
în cinstea demonilor.
38 Au vărsat sânge nevinovat,
sângele fiilor şi al fiicelor lor,
jertfindu-i idolilor din Canaan,
şi au spurcat ţara din pricina sângelui.
39 S-au întinat prin faptele lor,
s-au desfrânat prin lucrările lor.
40 Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
şi Şi-a urât moştenirea.
41 I-a dat pe mâna neamurilor
şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42 Duşmanii lor i-au asuprit
şi au fost umiliţi sub mâna lor.
43 El i-a scăpat de multe ori,
dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
S-au nenorocit prin nelegiuirea lor.
44 El a privit la strâmtorarea lor
când le-a auzit strigătele.
45 Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui.
I s-a făcut milă de ei din pricina marii Sale îndurări
46 şi a făcut ca aceştia să capete milă
din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi.
47 Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne!
Strânge-ne dintre neamuri
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.
48 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“
Laudă Domnului!
11 Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului
şi nu fi mâhnit când eşti mustrat de El,
12 pentru că Domnul îl mustră pe cel pe care-l iubeşte,
ca un tată[a] pe fiul pe care-l primeşte.
13 Binecuvântat este omul care găseşte înţelepciunea
şi cel care dobândeşte priceperea,
14 pentru că ea este mai de preţ decât argintul
şi venitul ei este mai mare decât al aurului.
15 Ea este mai valoroasă decât mărgăritarele;
orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.
16 În dreapta ei este o viaţă lungă;
în stânga ei se află bogăţie şi onoare.
17 Căile ei sunt plăcute
şi toate cărările ei sunt paşnice.
18 Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o îmbrăţişează;
oricine o apucă este binecuvântat.
19 Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul,
prin pricepere a întocmit cerurile;
20 prin cunoştinţa Lui, adâncurile s-au despărţit
şi norii au picurat roua.
18 Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci prin faptă şi adevăr!
19 Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom încredinţa inimile în prezenţa Lui, 20 oricând ne-ar condamna inimile noastre. Căci Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre şi cunoaşte totul. 21 Preaiubiţilor, dacă nu ne condamnă inimile noastre, avem îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, 22 iar dacă cerem ceva, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui. 23 Iar porunca Lui este aceasta: să credem în Numele Fiului Său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a poruncit. 24 Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în El, iar El în acesta. Prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi: prin Duhul pe Care ni L-a dat.
Verificaţi duhurile
4 Preaiubiţilor, să nu credeţi orice duh, ci verificaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu sau nu, pentru că în lume au ieşit mulţi profeţi falşi. 2 Prin aceasta cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu, 3 iar orice duh care nu-L mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care aţi auzit că vine; acum el este deja în lume. 4 Copilaşilor, voi sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi învins, pentru că Cel Ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. 5 Ei sunt din lume şi de aceea ce vorbesc ei este din lume, iar lumea îi ascultă. 6 Noi suntem din Dumnezeu; cel care Îl cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă, însă cel care nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem care este Duhul adevărului şi care este duhul rătăcirii.
Isus, învierea şi viaţa
17 Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile[a] în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii[b], 19 şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine. Maria însă şedea în casă. 21 Marta I-a zis lui Isus:
– Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! 22 Dar şi acum ştiu că orice-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da!
23 Isus i-a zis:
– Fratele tău va învia!
24 Marta I-a răspuns:
– Ştiu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.
25 Isus i-a zis:
– Eu sunt învierea şi viaţa. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. 26 Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?
27 Ea I-a răspuns:
– Da, Doamne, cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume!
28 Şi spunând aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în şoaptă: „A sosit Învăţătorul şi te cheamă!“ 29 Cum a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede şi s-a dus la El.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.