Book of Common Prayer
Psalmul 75
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“ Un psalm al lui Asaf. Un cântec.
1 Ţie Îţi aducem mulţumire, Dumnezeule,
Îţi aducem mulţumire căci Numele Tău este aproape,
astfel că oamenii mărturisesc minunile Tale!
2 „Când voi hotărî că a sosit vremea,
Eu, zice Domnul, voi judeca cu nepărtinire!
3 Când lumea se clatină, cu toţi locuitorii ei,
Eu sunt Cel Care îi întăresc stâlpii.“Sela
4 Le-am spus lăudăroşilor: „Nu vă mai lăudaţi!“,
iar celor răi: „Nu vă mai făliţi!“[a]
5 Nu vă mai semeţiţi privirea[b]
şi nu mai vorbiţi cu atâta trufie,
6 căci nici de la răsărit, nici de la apus
şi nici din pustie nu vine înălţarea,
7 ci Dumnezeu este Cel Ce judecă!
El smereşte şi tot El înalţă!
8 În mâna Domnului se află un potir;
vinul spumegă în el, complet amestecat[c].
Când El varsă din potir,
toţi cei răi de pe pământ
îi beau până şi rămăşiţele.
9 Eu însă voi vesti pururi aceste lucruri;
voi cânta Dumnezeului lui Iacov!
10 Voi doborî puterea tuturor celor răi,
dar puterea celui drept va fi înălţată.[d]
Psalmul 76
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un psalm al lui Asaf. Un cântec.
1 Dumnezeu este cunoscut în Iuda;
mare este Numele Lui în Israel!
2 Pe când Cortul Îi este în Salem[e],
Locuinţa Lui se află în Sion.
3 Acolo a sfărâmat săgeţile arcului,
scutul şi sabia de război.Sela
4 Eşti mai măreţ, mai minunat eşti Tu
decât munţii încărcaţi de vânat.
5 Prădaţi au fost vitejii:
au fost cuprinşi de un somn adânc[f];
nici unul dintre luptători
n-a mai avut putere în mâini.
6 Dumnezeu al lui Iacov, la mustrarea Ta,
călăreţul şi calul au adormit deopotrivă!
7 Tu eşti atât de înfricoşător!
Cine poate sta înaintea Ta când eşti mânios?
8 Când ai rostit sentinţa din ceruri,
pământul s-a temut şi a amuţit.
9 Da, aşa a fost, când Te-ai ridicat să judeci, Dumnezeule,
şi să aduci izbăvire tuturor necăjiţilor pământului.Sela
10 Într-adevăr, mânia Ta împotriva omului[g] lucrează spre lauda Ta,
iar pe supravieţuitorii mâniei Tale îi îngrădeşti.[h]
11 Faceţi jurăminte Domnului, Dumnezeul vostru, şi împliniţi-le!
Voi toţi cei din preajma Lui,
aduceţi daruri Celui de temut!
12 El taie avântul conducătorilor
şi seamănă groază printre regii pământului.
Psalmul 23
Un psalm al lui David
1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă culcă în păşuni verzi
şi mă conduce la ape odihnitoare.
3 Îmi înviorează sufletul
şi mă călăuzeşte pe cărări drepte,
datorită Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii[a],
nu mă tem de rău,
căci Tu eşti cu mine,
nuiaua şi toiagul Tău
mă mângâie.
5 Tu-mi întinzi masa
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi cupa mea este atât de plină.
6 Într-adevăr, bunătatea şi credincioşia mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului
cât vor dăinui zilele[b]!
Psalmul 27
Al lui David
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea;
de cine să mă tem?
Domnul este refugiul vieţii mele;
de cine să-mi fie frică?
2 Când se apropie răufăcătorii de mine
ca să-mi devoreze carnea,
tocmai ei, asupritorii şi duşmanii mei,
se poticnesc şi cad.
3 Chiar dacă ar înainta o oştire împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar porni război împotriva mea,
chiar şi atunci aş fi încrezător.
4 Un singur lucru cer de la Domnul
şi-l caut cu stăruinţă:
să locuiesc în Casa Domnului
în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să-L caut în Templul Lui,
5 căci El mă va tăinui în Coliba Sa
în ziua cea rea,
mă va ascunde în locul tainic al Cortului Său
şi mă va înălţa pe o stâncă.
6 Deja mi se înalţă capul
deasupra duşmanilor care mă împresoară;
de aceea voi aduce la Cortul Lui jertfe în sunet de trâmbiţă,
voi cânta şi Îl voi lăuda pe Domnul.
7 Doamne, ascultă-mi glasul când Te chem,
îndură-te de mine şi răspunde-mi!
8 Inima îmi spune din partea Ta:
„Caută faţa Mea!“[a]
Doamne, faţa Ta o caut!
9 Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu eşti ajutorul meu!
Nu mă da uitării şi nu mă părăsi,
Dumnezeul mântuirii mele!
10 Chiar dacă tatăl meu şi mama mea m-ar părăsi,
Domnul m-ar primi.[b]
11 Doamne, învaţă-mă calea Ta,
condu-mă pe cărarea cea netedă,
din pricina duşmanilor mei!
12 Nu-mi da sufletul pe mâna vrăjmaşilor mei,
căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi
care suflă numai violenţă.
13 Eu încă mai cred un lucru:
că voi vedea bunătatea Domnului
pe pământul celor vii!
14 Nădăjduieşte în Domnul!
Fii tare şi încurajează-ţi inima!
Nădăjduieşte în Domnul!
3 «Cât despre voi, veniţi încoace,
fii de vrăjitoare,
odrasle din bărbat adulter şi femeie prostituată!
4 De cine credeţi că vă bateţi joc?
Împotriva cui credeţi că rânjiţi
şi scoateţi limba?
Nu sunteţi decât nişte copii ai nelegiuirii,
nişte odrasle ale minciunii,
5 care vă aprindeţi de poftă printre stejari
şi sub orice copac verde,
care vă sacrificaţi copiii în văi,
printre stânci.
6 Idolii din pietrele netede ale văii sunt moştenirea ta;
ei, da, ei sunt soarta ta.
Lor le torni jertfe de băutură
şi le aduci daruri de mâncare.
Să fiu Eu oare îndurător la vederea acestor fapte?
7 Ţi-ai aşezat patul
pe un munte înalt şi semeţ
şi acolo te-ai urcat
ca să aduci jertfă.
8 În spatele uşii şi al tocului ei
ţi-ai aşezat simbolul păgân.
Uitând de Mine, ţi-ai dezvelit patul,
te-ai suit în el şi l-ai făcut primitor.
Ai făcut o înţelegere cu ei,
le-ai iubit patul
şi le-ai privit goliciunea.
9 Te-ai dus la Moleh[a] cu untdelemn,
ţi-ai înmulţit parfumurile,
ţi-ai trimis ambasadori până departe,
i-ai trimis chiar până în Locuinţa Morţilor.
10 Ai obosit de atâtea hoinăreli,
dar nu zici: ‘Renunţ!’
Te afli încă în putere
şi de aceea nu eşti sleit.
11 De cine te-ai înspăimântat şi te-ai temut atât,
încât să minţi,
să nu-ţi mai aminteşti de Mine
şi nici măcar să nu te mai gândeşti la Mine?
Pentru că multă vreme am tăcut,
de aceea nu te temi de Mine.
12 Voi face cunoscute însă dreptatea ta şi faptele tale,
dar ele nu îţi vor fi de folos.
13 Când vei striga după ajutor,
să te scape mulţimea ta de idoli!
Pe toţi îi va risipi însă vântul
şi o simplă suflare îi va spulbera,
dar cel ce caută refugiu în Mine va moşteni ţara
şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.»“
25 Dacă trăim prin Duhul, trebuie să şi umblăm prin Duhul. 26 Să nu fim îngâmfaţi, provocându-ne unii pe alţii şi invidiindu-ne unii pe alţii.
Ajutaţi-vă unii pe alţii!
6 Fraţilor, dacă un om este prins în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l îndreptaţi cu duhul blândeţii. Și fii atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu! 2 Purtaţi-vă poverile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Cristos! 3 Dacă cineva crede că este ceva, când el nu este nimic, se înşală singur. 4 Fiecare să-şi cerceteze propria sa lucrare şi atunci va avea un motiv de laudă numai cu privire la el însuşi, iar nu cu privire la alţii. 5 Căci fiecare îşi va purta propria povară. 6 Cel ce primește învăţătură din Cuvânt, trebuie să-i facă parte din toate lucrurile lui bune şi celui ce l-a învăţat. 7 Nu vă înşelaţi! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va secera. 8 Cel care seamănă în firea lui va secera din firea[a] lui putrezirea, dar cel care seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţă veşnică. 9 Să nu obosim făcând binele, pentru că, dacă nu vom cădea de oboseală, va veni şi timpul când vom secera. 10 Aşadar, cât avem ocazia, trebuie să facem bine tuturor, în special celor din familia credinţei.
Ucenicii nu pot vindeca un copil demoniac
14 Când au ajuns la ceilalţi ucenici, au văzut o mulţime mare în jurul lor şi pe nişte cărturari care discutau aprins cu ei. 15 Imediat ce întreaga mulţime L-a văzut pe Isus, au rămas uimiţi şi au alergat la El să-L salute.
16 El i-a întrebat:
– Despre ce discutaţi atât de aprins cu ei?
17 Un om din mulţime I-a răspuns:
– Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are în el un duh de muţenie. 18 Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. El face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi devine ţeapăn. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar n-au putut.
19 Isus le-a răspuns:
– O, generaţie necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceţi-l la Mine!
20 L-au adus la El. Şi imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul i-a provocat copilului spasme. Copilul a căzut la pământ şi se rostogolea, făcând spume la gură.
21 Isus l-a întrebat pe tatăl acestuia:
– De câtă vreme i se întâmplă aşa?
El I-a răspuns:
– Din copilărie. 22 Şi de multe ori îl aruncă în foc şi în apă, ca să-l omoare ... Dar, dacă poţi face ceva, ai milă de noi şi ajută-ne!
23 Isus i-a zis:
– „Dacă poţi ...“?! Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede!
24 Imediat tatăl copilului a strigat zicând:
– Cred! Ajută necredinţei mele!
25 Când a văzut Isus că mulţimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, ţie îţi poruncesc: ieşi afară din el şi să nu mai intri în el!“ 26 Duhul a strigat şi apoi a ieşit provocându-i copilului convulsii puternice. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau că a murit. 27 Isus însă l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.
28 Când a intrat El în casă, fiind doar ei cu Isus, ucenicii L-au întrebat:
– Noi de ce n-am putut să-l scoatem?
29 El le-a răspuns:
– Pe acest soi de demoni nimeni nu-i poate scoate afară, decât prin rugăciune (şi post)[a].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.