Book of Common Prayer
Psalmul 87
Al korahiţilor. Un psalm. Un cântec.
1 El i-a pus temelia în munţii cei sfinţi.
2 Domnul iubeşte porţile Sionului
mai mult decât oricare altă locuinţă din Iacov.
3 Lucruri slăvite s-au spus despre tine,
cetate a lui Dumnezeu!Sela
4 Voi aminti Rahabul[a] şi Babilonul
ca fiind printre cei ce Mă cunosc
– chiar şi Filistia şi Tirul, alături de Cuş –
şi voi zice: „Acesta a fost născut acolo!“
5 Cât despre Sion se va zice:
„Acesta şi acela au fost născuţi în el.“
şi Însuşi Cel Preaînalt îl va întări.
6 Domnul va scrie în registrul popoarelor:
„Acesta s-a născut acolo.“Sela
7 Cântăreţii şi cei ce joacă spun:
„Toate izvoarele mele sunt în tine!“
CARTEA A PATRA
Psalmul 90
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
1 Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru
generaţii la rând.
2 Înainte ca să se fi născut munţii,
înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea,
din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.
3 Tu întorci pe oameni în ţărână,
spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“
4 Da, o mie de ani înaintea Ta
sunt ca ziua de ieri care a trecut,
ca o strajă a nopţii[a].
5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn;
ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.
6 Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute,
aşa încât seara este veştejită şi se usucă.
7 Suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de furia Ta.
8 Ai pus vina noastră înaintea Ta
şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.
9 Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;
anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.
10 Deşi anii noştri ajung la şaptezeci,
iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,
cei mai mulţi dintre ei sunt[b] numai necaz şi trudă,
căci trec repede, iar noi zburăm.
11 Cine cunoaşte însă tăria mâniei Tale
şi teama pe care o insuflă furia Ta?[c]
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!
13 Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi?
Ai milă de slujitorii Tăi!
14 Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta,
iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.
15 Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit
şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!
16 Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta
şi maiestatea Ta – fiilor lor!
17 Fie peste noi bunăvoinţa[d] Stăpânului, Dumnezeul nostru.
Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!
Psalmul 136
1 – Daţi laudă Domnului căci este bun!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
2 – Daţi laudă Dumnezeului dumnezeilor!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
3 – Daţi laudă Stăpânului stăpânilor,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
4 – ...singurului Care face mari minuni,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
5 – ...Celui Ce a făcut cerurile cu pricepere,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
6 – ...Celui Ce a întins pământul pe ape,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
7 – ...Celui Ce a făcut luminătorii cei mari,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
8 – ...soarele, ca să stăpânească ziua,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
9 – ...luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
10 – ...Celui Ce a lovit Egiptul prin întâii lor născuţi...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
11 – ...şi a scos pe Israel din mijlocul lor...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
12 – ...cu mână tare şi cu braţ întins,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
13 – ...Celui Ce a tăiat în două Marea Roşie[a],...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
14 – ...l-a trecut pe Israel prin mijlocul ei...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
15 – ...şi l-a scăpat de Faraon şi de armata acestuia în Marea Roşie,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
16 – ...Celui Ce Şi-a călăuzit poporul prin pustie,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
17 – ...Celui Ce a lovit regi mari,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
18 – ...Celui Ce a omorât regi puternici,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
19 – ...pe Sihon, regele amoriţilor,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
20 – ...pe Og, regele Başanului,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
21 – ...şi le-a dat ţara lor de moştenire,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
22 – ...de moştenire lui Israel, robul Lui,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
23 – ...pe Cel Ce Şi-a amintit de noi când eram umiliţi...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
24 – ...şi ne-a scăpat de asupritorii noştri,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
25 – ...pe Cel Ce dă hrană fiecărei făpturi.
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
26 – Daţi laudă Dumnezeului cerurilor!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
Iacov şi Rahela
29 Apoi Iacov şi-a continuat călătoria şi a ajuns în ţara popoarelor din răsărit. 2 A văzut o fântână pe câmp şi trei turme de oi stând lângă ea, pentru că din acea fântână erau adăpate turmele; piatra de pe gura fântânii era mare. 3 Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii dădeau la o parte piatra de la gura fântânii şi adăpau oile; apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii. 4 Iacov i-a întrebat pe păstori:
– Fraţilor, de unde sunteţi?
– Din Haran, au răspuns ei.
5 – Îl cunoaşteţi pe Laban, nepotul lui Nahor? i-a întrebat Iacov.
– Îl cunoaştem.
6 El i-a mai întrebat:
– Este sănătos?
– Este sănătos, au răspuns ei; uite, Rahela, fiica lui, vine cu oile.
7 Atunci Iacov a zis:
– Este încă devreme; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le din nou.
8 – Nu putem, au răspuns ei, până când nu se adună toate turmele ca astfel piatra să se dea la o parte de pe gura fântânii; abia după aceea adăpăm oile.
9 În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. 10 Când a văzut-o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, Iacov s-a apropiat de fântână, a dat la o parte piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11 El a sărutat-o pe Rahela şi a plâns în hohote. 12 Iacov i-a spus Rahelei că el este rudă cu tatăl ei, deoarece este fiul Rebecăi; ea a alergat şi i-a spus tatălui ei despre aceasta.
13 Când a auzit veştile despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să-l întâmpine. L-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a dus în casa sa. Iacov i-a spus lui Laban toate aceste lucruri. 14 Apoi Laban i-a zis: „Cu siguranţă, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!“ Şi Iacov a locuit timp de o lună în casa lui Laban.
Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban
15 După aceea, Laban i-a zis lui Iacov:
– Să-mi slujeşti degeaba doar pentru că eşti rudă cu mine? Spune-mi: care să-ţi fie plata?
16 Laban avea două fete; pe cea mai mare o chema Lea, iar pe cea mai mică, Rahela. 17 Ochii Leei erau delicaţi[a], însă Rahela era întru totul atrăgătoare şi frumoasă. 18 Iacov o iubea pe Rahela, aşa că i-a răspuns lui Laban:
– Îţi voi sluji şapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela.
19 – Mai bine să ţi-o dau ţie, decât să i-o dau unui alt bărbat, a spus Laban; rămâi la mine.
20 Astfel, Iacov i-a slujit lui Laban şapte ani pentru Rahela, dar aceşti ani i s-au părut ca şi cum ar fi fost doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea.
Cel slab şi cel puternic
14 Primiţi-i bine între voi pe cei care sunt slabi în credinţă[a], fără a purta dispute! 2 Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab mănâncă doar legume.[b] 3 Cel ce mănâncă orice să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă orice, iar cel ce nu mănâncă orice să nu-l condamne pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit. 4 Cine eşti tu să-l condamni pe slujitorul altuia?! Dacă stă sau cade, îl priveşte pe stăpânul său! Însă el va sta, pentru că Domnul îl poate face să stea. 5 Unul crede că o zi este mai bună decât alta, iar altul le consideră pe toate la fel. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în gândirea sa. 6 Cel ce respectă o anumită zi, pentru Domnul o respectă. Cel ce mănâncă orice, pentru Domnul mănâncă, întrucât el Îi mulţumeşte lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă orice, pentru Domnul nu mănâncă şi Îi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu. 7 Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru el însuşi şi nimeni dintre noi nu moare pentru el însuşi: 8 dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9 Pentru acest scop a murit şi a înviat Cristos: ca să poată fi Domn şi al celor morţi, şi al celor vii. 10 Aşadar, de ce-l condamni pe fratele tău? Sau de ce-l dispreţuieşti pe fratele tău?[c] Căci toţi vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Pentru că este scris:
„Viu sunt Eu, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea
şi orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu!“[d]
12 Deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi înaintea lui Dumnezeu.
13 Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci, mai degrabă, judecaţi ca nu cumva să puneţi fratelui vostru o piatră de poticnire sau o pricină de cădere. 14 Ştiu şi sunt convins în Domnul Isus că nici un lucru nu este necurat în sine, însă dacă cineva consideră un lucru ca fiind necurat, atunci pentru el este necurat. 15 Dacă fratele tău este întristat din cauza a ceea ce mănânci, atunci tu nu mai trăieşti în dragoste. Nu-l nimici, prin ceea ce mănânci, pe cel pentru care a murit Cristos! 16 Nu lăsaţi ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cel care-L slujeşte astfel pe Cristos Îi este plăcut lui Dumnezeu şi este respectat de oameni. 19 Aşadar, să urmărim lucrurile care aduc pacea şi cele prin care ne zidim unii pe alţii! 20 Nu distrugeţi lucrarea lui Dumnezeu de dragul unei mâncări! Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău pentru un om să mănânce ceva care pe celălalt l-ar face să cadă. 21 Este bine să nu mănânci carne sau să nu bei vin sau orice altceva care pe fratele tău l-ar face să cadă. 22 Aşadar, încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Ferice de omul care nu se condamnă din cauza a ceea ce el consideră ca fiind bun! 23 Însă omul care are îndoieli este condamnat dacă mănâncă, pentru că n-o face din convingere[e]. Orice lucru care nu vine din convingere este păcat.
47 Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu!
Isus este înainte de Avraam
48 Iudeii I-au răspuns:
– Nu zicem noi bine că eşti samaritean[a] şi că ai demon?!
49 Isus le-a zis:
– Eu nu am demon, ci Îl onorez pe Tatăl Meu, iar voi Mă dezonoraţi pe Mine. 50 Totuşi Eu nu caut slavă pentru Mine; este Unul Care o caută şi Care judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu în veac nu va vedea moartea.
52 Atunci iudeii I-au zis:
– Acum ştim că ai demon! Avraam a murit, profeţii – de asemenea, şi Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea“! 53 Doar nu eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Şi profeţii au murit! Cine Te crezi Tu că eşti?!
54 Isus le-a răspuns:
– Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăveşte, Cel despre Care voi spuneţi: „Este Dumnezeul nostru!“, 55 deşi nu-L cunoaşteţi. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aş spune că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. 56 Avraam, tatăl vostru, s-a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat.
57 Atunci iudeii I-au zis:
– N-ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?!
58 Isus le-a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt[b]!
59 Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.