Book of Common Prayer
CARTEA ÎNTÂI
Psalmul 1
1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.
3 El este ca un pom
sădit lângă nişte izvoare de apă,
care-şi dă rodul la vremea lui
şi ale cărui frunze nu se veştejesc.
El prosperă în tot ceea ce face!
4 Cei răi însă nu sunt aşa,
ci ei se aseamănă cu pleava
spulberată de vânt.
5 De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată
şi nici cei păcătoşi în adunarea celor drepţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi;
calea celor răi însă duce la pieire.
Psalmul 2
1 De ce se întărâtă[a] neamurile
şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte[b]?
2 Regii pământului iau poziţie
şi conducătorii se strâng laolaltă
împotriva Domnului şi împotriva Unsului[c] Său, zicând:
3 „Să rupem legăturile Lor
şi să aruncăm funiile Lor de pe noi!“
4 Cel Ce tronează în ceruri râde;
Stăpânul îşi bate joc de ei.
5 Apoi le vorbeşte în mânia Lui
şi-i îngrozeşte în furia Lui, zicând:
6 „Totuşi Eu Însumi L-am înscăunat pe Împăratul[d] Meu peste Sion,
muntele Meu cel sfânt.“
7 Voi vesti hotărârea Domnului:
El Mi-a zis: „Tu eşti Fiul[e] Meu!
Astăzi Te-am născut!
8 Cere-Mi
şi-Ţi voi da neamurile drept moştenire
şi marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi[f] cu un toiag de fier
şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar!“
10 De aceea, regilor, purtaţi-vă cu înţelepciune!
Judecători ai pământului, luaţi învăţătură!
11 Slujiţi Domnului cu frică
şi bucuraţi-vă tremurând!
12 Daţi sărutare Fiului[g],
ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toţi cei ce-şi găsesc refugiul în El!
Psalmul 3
Un psalm al lui David, compus pe vremea când fugea dinaintea fiului său Absalom.[h]
1 Doamne, ce mulţi îmi sunt duşmanii!
Mulţi sunt cei ce se ridică împotriva mea!
2 Mulţi grăiesc sufletului meu:
„Nici Dumnezeu nu-l mai scapă!“Sela[i]
3 Dar Tu, Doamne, îmi eşti scut!
Tu eşti slava mea, eşti Acela Care îmi ridici capul!
4 Cu glasul meu am strigat către Domnul,
şi El mi-a răspuns din muntele Lui cel sfânt.Sela
5 Eu mă culc, adorm şi mă trezesc iarăşi,
căci Domnul mă sprijină.
6 Nu mă tem de puhoiul de popoare
care se ridică împotriva mea din toate părţile.
7 Ridică-Te, Doamne!
Izbăveşte-mă, Dumnezeul meu!
Tu-i loveşti peste obraz pe toţi duşmanii mei
şi zdrobeşti dinţii celor răi.
8 A Domnului este izbăvirea!
Fie binecuvântarea Ta peste poporul Tău!Sela
Psalmul 4
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un psalm al lui David.
1 Răspunde-mi când strig,
Dumnezeul dreptăţii mele!
Deşi sunt în strâmtorare, Tu mă vei scoate la loc larg!
Îndură-te de mine, ascultă-mi rugăciunea!
2 Fii ai oamenilor, până când Îmi veţi preface slava în ruşine[j]?
Până când veţi iubi deşertăciunea şi veţi umbla după minciuni[k]?Sela
3 Să ştiţi că Domnul l-a pus deoparte pentru Sine pe cel evlavios[l];
Domnul aude când strig către El.
4 Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!
Cugetaţi când staţi în pat şi tăceţi!Sela
5 Aduceţi jertfe potrivite
şi încredeţi-vă în Domnul!
6 Mulţi zic: „Cine ne va arăta ce este bine?“
Doamne, fă să răsară peste noi lumina feţei Tale!
7 Mi-ai dat mai multă bucurie în inimă
decât au ei când le sporeşte grâul şi mustul.
8 Mă voi culca şi voi adormi în pace,
căci numai Tu, Doamne, mă faci să locuiesc în siguranţă.Sela
Psalmul 7
Un şiggaion[a] al lui David, pe care el l-a cântat Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cuş.
1 Doamne, Dumnezeul meu, în Tine îmi caut scăparea!
Izbăveşte-mă de toţi prigonitorii mei, scapă-mă,
2 ca să nu mă sfâşie ca un leu,
să nu mă rupă în bucăţi fără ca cineva să mă poată scăpa!
3 Doamne, Dumnezeul meu, dacă am săvârşit aşa ceva,
dacă este fărădelege pe mâinile mele,
4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine,
dacă mi-am jefuit duşmanul pe nedrept,
5 atunci fie ca duşmanul să mă urmărească
şi să mă ajungă,
să-mi calce viaţa în picioare
şi să-mi culce slava în ţărână!Sela
6 Ridică-Te, Doamne, în mânia Ta,
scoală-Te din pricina furiei duşmanilor mei,
trezeşte-Te, Dumnezeul Meu, şi porunceşte o judecată!
7 Adunarea popoarelor să Te înconjoare;
stăpâneşte asupra ei din înălţime!
8 Să judece Domnul noroadele!
Judecă-mă, Doamne, şi pe mine;
fă-mi după dreptatea şi integritatea mea, o Preaînalte[b]!
9 Opreşte răutatea celor răi
şi întăreşte-l pe cel drept,
Tu, Care cercetezi inimile şi rărunchii,
Dumnezeule drept!
10 Scutul meu este Dumnezeu,
Mântuitorul celor cu inima cinstită.
11 Dumnezeu este un judecător drept,
Dumnezeu se înverşunează împotriva celui rău în fiecare zi.
12 Pentru cel care nu se întoarce la Dumnezeu,
El Îşi ascute sabia,
Îşi încordează arcul şi-l ţinteşte.
13 Lui[c] îi pregăteşte armele morţii,
săgeţi aprinse îi pregăteşte.
14 Iată-l pe cel ce naşte răutate,
zămisleşte necazul
şi dă naştere înşelăciunii!
15 Sapă o groapă, o adânceşte
şi cade chiar el în adâncitura pe care a făcut-o.
16 Necazul pe care-l provoacă se întoarce împotriva capului său
şi violenţa lui se răsfrânge asupra creştetului său.
17 Eu voi aduce mulţumiri Domnului pentru dreptatea Lui
şi voi cânta laudă Numelui Domnului Preaînalt.
Adam şi Eva
4 Aceasta este relatarea[a] creării cerurilor şi a pământului.
Când Domnul Dumnezeu[b] a făcut pământul şi cerurile, 5 pe pământ nu era încă nici o plantă verde, iar iarba câmpului încă nu încolţise pentru că Domnul Dumnezeu încă nu dăduse ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să lucreze pământul, 6 ci doar un abur se ridica de pe pământ şi uda toată suprafaţa pământului. 7 Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam[c] din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu. 8 Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit. Acolo l-a pus pe Adam, omul pe care l-a modelat. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să crească din ţărâna pământului tot felul de pomi care sunt plăcuţi la vedere şi buni de mâncat; de asemenea, în mijlocul grădinii se aflau pomul vieţii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. 10 Un râu curgea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărţea în patru braţe. 11 Numele primului braţ era Pişon; el curgea împrejurul[d] ţării Havila, unde era aur. 12 Aurul acelei ţări era bun; de asemenea, acolo se găseau bedelion[e] şi piatră de onix. 13 Numele celui de-al doilea braţ era Ghihon. El curgea împrejurul ţării Cuş[f]. 14 Numele celui de-al treilea braţ era Tigru; el curgea la răsăritul Asurului. Numele celui de-al patrulea braţ era Eufrat.
15 Domnul Dumnezeu l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în grădina Eden, ca să o lucreze şi să o păzească. 16 Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!“
18 Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit.“ 19 Astfel, Domnul Dumnezeu a modelat din ţărână toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam, ca să vadă ce nume le va da. Şi numele pe care Adam i l-a dat fiecărei vieţuitoare, acela a rămas. 20 Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi fiarelor câmpului; însă pentru el nu s-a găsit nici un ajutor potrivit. 21 Aşa că Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. Atunci Domnul a luat una dintre coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Şi, din coasta pe care a luat-o din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi i-a adus-o lui Adam. 23 Atunci Adam a exclamat:
„În sfârşit, aceasta este os din oasele mele
şi carne din carnea mea;
ea se va numi «femeie[g]»,
pentru că a fost luată din bărbat.“
24 De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar ei vor deveni un singur trup.
25 Omul şi soţia lui erau goi, dar nu le era ruşine.
Fiul, superior îngerilor
1 În trecut, Dumnezeu le-a vorbit strămoşilor noştri prin profeţi de multe ori şi în multe feluri, 2 însă în aceste zile de pe urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin Care a făcut veacurile. 3 El, Care este oglindirea Slavei şi reprezentarea exactă a naturii Lui şi Care susţine toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, a realizat curăţirea de păcate şi S-a aşezat la dreapta Măreţiei, în înălţimi, 4 devenind cu atât mai superior decât îngerii, cu cât Numele pe care l-a moştenit este mai minunat decât al lor.
5 Căci căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:
„Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut!“[a]?
Şi, din nou:
„Eu voi fi Tatăl Lui,
iar El va fi Fiul Meu.“[b]
6 Şi, din nou, când Îl aduce în lume pe întâiul născut[c], spune:
„Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“[d]
7 Iar despre îngeri spune:
„Din vânturi El Îşi face îngeri
şi din flăcări de foc – slujitori.“[e]
8 Însă despre Fiul zice:
„Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci,
iar sceptrul Împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
9 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea;
de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns
cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.“[f]
10 Şi:
„Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
Toate se vor învechi ca o haină.
12 Le vei înfăşura ca pe un veşmânt
şi vor fi schimbate ca pe o haină.
Tu însă rămâi Acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“[g]
13 Dar căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:
„Şezi la dreapta Mea
până voi face din duşmanii Tăi
aşternut al picioarelor Tale!“[h]?
14 Nu sunt ei toţi duhuri slujitoare, trimise să-i slujească pe cei ce urmează să moştenească mântuirea?
Cuvântul a devenit trup
1 La început era Cuvântul[a], şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. 4 În El era viaţa[b], şi viaţa era lumina oamenilor.[c] 5 Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o[d].
6 Era un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 El a venit ca martor ca să depună mărturie despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu el era Lumina, ci el a venit ca să depună mărturie despre Lumină. 9 Lumina adevărată, Care îl luminează pe orice om, venea în lume.[e] 10 El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit. 12 Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul[f] să devină copii ai lui Dumnezeu, 13 născuţi nu din sânge[g], nici din voia firii, nici din voia vreunui om,[h] ci din Dumnezeu.
14 Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit[i] printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl[j], plin de har şi de adevăr.
15 Ioan depunea mărturie despre El şi striga: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine!»“ 16 Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea Lui şi[k] har după har. 17 Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul născut, El Însuşi Dumnezeu[l], Cel Care este în sânul[m] Tatălui, El L-a făcut cunoscut.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.