Book of Common Prayer
Psalmul 146
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!
2 Îl voi lăuda pe Domnul toată viaţa mea;
Îi voi cânta Dumnezeului meu cât timp voi fi!
3 Nu vă încredeţi în cei mari,
în fiii oamenilor care nu pot izbăvi.
4 Când îl părăseşte duhul, se întoarce în ţărână
şi în aceeaşi zi îi pier toate planurile.
5 Ferice de cel ce Îl are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor
şi a cărui nădejde este în Domnul, Dumnezeul lui,
6 Creatorul cerurilor şi al pământului,
al mării şi a tot ce cuprinde ea,
Păzitorul adevărului pe veci,
7 Cel Ce susţine cauza celor asupriţi,
Cel Ce dă pâine celor flămânzi,
Domnul Care eliberează prizonierii,
8 Domnul Care deschide ochii orbilor,
Domnul Care îi îndreaptă pe cei încovoiaţi,
Domnul Care îi iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul Care îi poartă de grijă străinului,
sprijină orfanul şi văduva,
dar răstoarnă calea celor răi.
10 Domnul împărăţeşte pe veci,
Dumnezeul tău, Sioane, din generaţie în generaţie!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 147
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Cât de bine este să-I cântăm Dumnezeului nostru;
cât de plăcută şi de potrivită este lauda!
2 Domnul zideşte Ierusalimul şi-i
strânge pe deportaţii lui Israel.
3 El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită
şi le leagă rănile.
4 El socoteşte numărul stelelor
şi le cheamă pe nume pe toate.
5 Domnul nostru este mare şi plin de putere;
înţelepciunea Sa nu are margini!
6 Domnul îi ridică pe cei smeriţi,
dar pe cei răi îi apleacă până la pământ.
7 Închinaţi-vă Domnului cu mulţumire,
cântaţi-I Dumnezeului nostru din liră!
8 El acoperă cerul cu nori,
pregăteşte ploaia pentru pământ
şi face să răsară iarba pe munţi.
9 El le dă hrană vitelor
şi hrăneşte puii de corb când aceştia strigă.
10 Nu în puterea calului Îşi găseşte El plăcerea;
nu de puterea omului se bucură;
11 ci Domnul Îşi găseşte plăcerea în cei ce se tem de El,
în cei ce nădăjduiesc în îndurarea Lui.
12 Laudă-L pe Domnul, Ierusalime,
laudă-L pe Dumnezeul tău, Sioane!
13 Căci El întăreşte zăvoarele porţilor tale
şi îţi binecuvântează fiii în mijlocul tău.
14 El dă pace hotarelor tale
şi te satură cu cel mai ales grâu.
15 El trimite pe pământ porunca Sa;
Cuvântul Lui aleargă cu iuţeală.
16 El dă neaua ca lâna
şi presară bruma ca cenuşa.
17 El azvârle gheaţa în bucăţi,
– cine poate sta înaintea frigului Său? –
18 dă poruncă şi aceasta se topeşte,
Îşi pune vântul să sufle şi apele curg!
19 A făcut cunoscut Cuvântul Său lui Iacov
şi a descoperit hotărârile şi judecăţile Sale lui Israel!
20 Totuşi, El n-a făcut aşa cu nici un alt neam
şi ele nu cunosc judecăţile Lui.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 111[a]
1 Lăudaţi-L pe Domnul![b]
Îi voi mulţumi Domnului din toată inima mea,
în sfatul celor drepţi şi în adunare!
2 Mari sunt lucrările Domnului;
ele sunt cercetate de toţi cei ce le iubesc!
3 Plină de măreţie şi splendoare este lucrarea Lui,
iar dreptatea Lui dăinuie pe vecie.
4 El a făcut minuni spre aducere-aminte.
Domnul este îndurător şi milostiv!
5 El dă hrană celor ce se tem de El;
El Îşi aduce pururi aminte de legământul Său.
6 El a arătat puterea lucrărilor Sale poporului Său,
dându-le drept moştenire posesiunile neamurilor.
7 Lucrările mâinilor Sale sunt motivate de credincioşie şi de judecată;
toate orânduirile Sale sunt demne de încredere,
8 sunt întărite pe veci de veci,
fiind întocmite în adevăr şi cu integritate.
9 El a trimis poporului Său răscumpărarea;
Şi-a decretat legământul pe vecie.
Sfânt şi înfricoşător este Numele Lui!
10 Frica de Domnul este începutul înţelepciunii;
toţi cei ce păzesc orânduirile Sale au o minte sănătoasă.
Lauda Lui este statornicită pe vecie.
Psalmul 112[c]
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Ferice de omul care se teme de Domnul
şi care găseşte o mare plăcere în poruncile Lui!
2 Urmaşii[d] lui vor fi puternici în ţară;
neamul celor integri va fi binecuvântat.
3 Bogăţie şi belşug sunt în casa lui,
iar dreptatea sa dăinuieşte pentru totdeauna.
4 O lumină străluceşte în întuneric pentru cei integri,
pentru cel ce este îndurător, milostiv şi drept.[e]
5 Îi merge bine omului care îşi face milă împrumutând
şi care îşi chiverniseşte lucrurile potrivit cu dreptatea.
6 Niciodată nu se va clătina.
Cel drept va fi amintit întotdeauna.
7 El nu se teme de veşti rele,
căci inima lui este tare şi se încrede în Domnul.
8 Inima lui este tare şi nu se teme;
el îşi va vedea împlinită dorinţa faţă de duşmanii săi.
9 A împărţit şi a dăruit celor nevoiaşi;
dreptatea lui rămâne pentru totdeauna,
iar puterea[f] îi va fi înălţată cu onoare[g].
10 Cel rău vede aceasta şi se mânie,
scrâşneşte din dinţi şi leşină;
dorinţele celor răi tot neîmplinite rămân.
Psalmul 113
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi, slujitori ai Domnului,
lăudaţi Numele Domnului!
2 Numele Domnului să fie binecuvântat,
de acum şi până-n veci!
3 De la răsăritul soarelui şi până la apusul lui,
binecuvântat fie Numele Domnului!
4 Domnul este înălţat mai presus de toate neamurile,
mai presus de ceruri este slava Lui.
5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru,
Cel Ce tronează din înălţime
6 şi totuşi Se apleacă privind
spre ceruri şi spre pământ?
7 El îl ridică din pulbere pe cel sărman
şi îl înalţă din gunoi pe cel nevoiaş,
8 ca să-l aşeze la un loc cu cei de neam ales,
cu cei de neam ales din poporul Său.
9 El îi dă celei sterpe o familie,
face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Istoria creării cerurilor şi a pământului
1 La început, Dumnezeu[a] a creat cerurile şi pământul. 2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste întinderea apelor.
3 Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“; şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l-a numit „noapte“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua întâi.
6 Dumnezeu a zis: „Să fie o boltă cerească[b] în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape!“ 7 Astfel, Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei. Şi aşa a şi fost. 8 Dumnezeu a numit bolta „cer“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a doua.
9 Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer şi să apară uscatul!“ Şi aşa a şi fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate la un loc, le-a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 11 Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetaţie: plante care să facă sămânţă şi pomi fructiferi care să dea rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor!“ Şi aşa a şi fost. 12 Pământul a dat vegetaţie: plante care fac sămânţă potrivit soiului lor şi pomi care dau rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 13 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a treia.
14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători pe bolta cerului, care să despartă ziua de noapte; ei să fie semne care să arate anotimpurile, zilele şi anii 15 şi să slujească drept luminători pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului!“ Şi aşa a şi fost. 16 Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare, care să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mic, care să stăpânească noaptea; a făcut, de asemenea, şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului, 18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 19 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a patra.
20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări pe bolta cerului, deasupra pământului!“ 21 Astfel, Dumnezeu a făcut creaturile cele mari din ape, toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, potrivit felurilor lor şi toate păsările înaripate, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 22 Dumnezeu le-a binecuvântat zicând: „Fiţi roditoare, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ!“ 23 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a cincea.
24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare, potrivit felurilor lor: vite,[c] animale mici[d] şi animale sălbatice[e], fiecare potrivit felurilor lor!“ Şi aşa a şi fost. 25 Dumnezeu a făcut animalele sălbatice, potrivit felurilor lor, vitele, potrivit felurilor lor şi toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.
26 Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om[f] după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul[g] şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!“
27 Astfel, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său,
după chipul lui Dumnezeu l-a creat;
bărbat şi femeie i-a creat.
28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: „Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate vieţuitoarele care mişună pe pământ!“ 29 Apoi Dumnezeu a zis: „V-am dat toate plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele, ca să le aveţi pentru hrană. 30 Tuturor animalelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor mici care mişună pe pământ, care au suflare de viaţă în ele, le-am dat ca hrană toate plantele verzi.“ Şi aşa a şi fost.
31 Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut şi toate erau foarte bune. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a şasea.
2 Astfel a fost încheiată crearea cerurilor, a pământului şi a întregii lor oştiri. 2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Îşi terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit[h] de toată lucrarea pe care a făcut-o în creaţie.
Binecuvântări duhovniceşti în Cristos
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare duhovnicească în locurile cereşti, în Cristos! 4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui. În dragoste, 5 El[a] ne-a predestinat pentru înfiere[b] prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale, 6 spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a arătat cu bunătate în Preaiubitul Lui. 7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său, 8 pe care l-a revărsat peste noi cu toată înţelepciunea şi priceperea. 9 El[c] a binevoit să ne descopere taina voii Sale, potrivit cu ceea ce plănuise în El Însuşi, după buna Lui plăcere, 10 ca s-o ducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, şi anume să le aducă pe toate împreună, în Cristos: cele din cer şi cele de pe pământ. 11 În El am fost şi aleşi[d], fiind rânduiţi mai dinainte după planul Celui Care le face pe toate după scopul voii Sale, 12 pentru ca noi, cei care am nădăjduit primii în Cristos, să slujim de laudă slavei Lui. 13 În El, de asemenea, aţi auzit cuvântul adevărului, Evanghelia[e] mântuirii voastre. În El aţi şi crezut şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt pe Care L-a promis, 14 Care este o garanţie a moştenirii noastre până la răscumpărarea celor ce sunt proprietatea lui Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.
Isus, Mielul lui Dumnezeu
29 În ziua următoare, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care îndepărtează păcatul lumii! 30 El este Cel despre Care spuneam: «După mine vine un om Care este înaintea mea, pentru că era înainte de mine. 31 Nici eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie făcut cunoscut Israelului.»“ 32 Ioan a depus următoarea mărturie: „L-am văzut pe Duhul coborând din cer ca un porumbel şi rămânând peste El. 33 Nici eu nu-L cunoşteam, dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Cel peste Care vei vedea Duhul coborând şi rămânând, Acela este Cel Care botează cu Duhul Sfânt!» 34 Iar eu am văzut şi am depus mărturie că Acesta este Fiul lui Dumnezeu[a].“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.