Book of Common Prayer
Psalmul 97
1 Domnul împărăţeşte! Să se înveselească pământul
şi să se bucure ostroavele cele multe!
2 Norii şi negura Îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Său.
3 Înaintea Lui merge focul,
arzându-I duşmanii din preajmă.
4 Fulgerele Lui luminează lumea;
pământul vede şi se cutremură.
5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea Stăpânului întregului pământ.
6 Cerurile vestesc dreptatea Lui
şi toate popoarele văd slava Lui.
7 Sunt făcuţi de ruşine toţi cei ce slujesc chipurilor
şi cei ce se laudă cu idolii.
Toţi zeii să se închine înaintea Lui!
8 Sionul aude şi se bucură,
se veselesc fiicele lui Iuda[a]
din pricina judecăţilor Tale, Doamne!
9 Tu, Doamne, eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul;
Tu eşti înălţat mai presus de toţi dumnezeii!
10 Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul!
El păzeşte sufletele credincioşilor Săi
şi îi scapă din mâna celor răi.
11 Lumina este semănată pentru cel drept
şi bucuria pentru cel cu inima dreaptă.
12 Bucuraţi-vă în Domnul, voi, cei drepţi!
Lăudaţi-L, amintindu-vă de sfinţenia Lui!
Psalmul 98
Un psalm
1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
căci El a făcut minuni.
Mâna lui cea dreaptă şi braţul Lui cel sfânt
I-au adus victorie!
2 Domnul Îşi face cunoscută mântuirea;
Îşi descoperă dreptatea înaintea neamurilor.
3 El Şi-a amintit de îndurarea şi de credincioşia
promisă casei lui Israel;
toate marginile pământului au văzut
mântuirea Dumnezeului nostru.
4 Strigaţi către Domnul, toţi locuitorii pământului!
Chiuiţi, strigaţi de bucurie, cântaţi!
5 Cântaţi Domnului cu lira,
cu lira şi cu cântece din gură,
6 cu trâmbiţe şi cu sunet de corn,
strigaţi înaintea Împăratului, a Domnului!
7 Să vuiască marea şi tot ce este în ea,
lumea şi toţi locuitorii ei!
8 Râurile să bată din palme,
munţii să strige de bucurie cu toţii
9 înaintea Domnului,
Care vine să judece pământul.
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele cu nepărtinire!
22 Domnul m-a creat ca cea dintâi dintre căile[a] Lui,[b]
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost desemnată din veşnicie,
de la început, înainte de a fi pământul.
24 Eu am fost născută când nu erau oceanele,
când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25 Înainte de aşezarea munţilor,
înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27 Când a întocmit El cerurile, eu eram acolo;
când a trasat orizontul pe faţa adâncului,
28 când a pironit norii sus
şi a întărit izvoarele adâncului,
29 când a dat mării porunca Lui,
ca apele să nu treacă peste hotărârea[c] Sa,
când a trasat temeliile pământului,
30 eu eram meşterul de lângă El
şi zi de zi aveam parte de desfătări,
jucând neîncetat în prezenţa Lui,
20 Adevărat, adevărat vă spun că cine-l primeşte pe cel pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.“
21 După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost tulburat în duhul Său şi a mărturisit zicând:
– Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.
22 Ucenicii se uitau unii la alţii, fiind nedumeriţi despre cine vorbeşte. 23 Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care-l iubea Isus[a], stătea la masă sprijinit de pieptul lui Isus[b]. 24 Simon Petru i-a făcut semn să-L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbeşte. 25 Ca urmare, în timp ce stătea la masă sprijinit de pieptul lui Isus[c], el L-a întrebat:
– Doamne, cine este?
26 Isus i-a răspuns:
– Este acela căruia îi voi înmuia bucăţica de pâine şi i-o voi da.
A înmuiat o bucăţică de pâine şi i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. 27 De îndată ce a primit bucăţica de pâine, Satan[d] a intrat în el. Atunci Isus i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede!“ 28 Dar nici unul dintre cei ce mâncau la masă n-a înţeles de ce îi spusese aceasta. 29 Unii credeau că, de vreme ce Iuda ţinea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci. 30 După ce a luat bucăţica de pâine, Iuda a ieşit afară imediat. Era noapte.
Isus prezice lepădarea lui Petru
31 După ce acesta a ieşit afară, Isus a zis:
– Acum Fiul Omului este proslăvit şi Dumnezeu este proslăvit în El. 32 Dacă Dumnezeu este proslăvit în El,[e] atunci şi Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuşi şi-L va proslăvi îndată. 33 Copilaşi, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta şi, aşa cum le-am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“, tot aşa vă spun şi vouă acum. 34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. 35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.
Psalmul 145[a]
O cântare de laudă. Al lui David.
1 Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împărate!
Voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci!
2 Te voi binecuvânta în fiecare zi,
voi lăuda Numele Tău în veci de veci!
3 Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă!
Măreţia Lui nu are margini!
4 Fiecare generaţie va lăuda lucrările Tale:
să vestească cu toţii isprăvile Tale!
5 Voi spune despre splendoarea slavei măreţiei Tale
şi voi istorisi despre minunile Tale![b]
6 Oamenii vor vorbi despre puterea Ta cea înfricoşătoare,
iar eu voi povesti despre măreţia Ta.
7 Vor trâmbiţa aducerea-aminte a marii Tale bunătăţi
şi vor aclama cu bucurie dreptatea Ta.
8 Domnul este binevoitor şi milos,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 Domnul este bun cu toţi,
îndurarea Lui se întinde peste toate lucrările Sale.
10 Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne,
iar credincioşii Tăi Te vor binecuvânta!
11 Vor mărturisi despre slava împărăţiei Tale
şi vor vorbi despre măreţia Ta,
12 ca să facă cunoscut fiilor oamenilor isprăvile Tale
şi slava splendorii împărăţiei Tale.
13 Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică
şi stăpânirea Ta dăinuie din generaţie în generaţie.
Domnul este credincios tuturor promisiunilor Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a creat.[c]
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad
şi îi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi!
15 Ochii tuturor se îndreaptă cu nădejde către Tine,
iar Tu le dai hrana la vreme.
16 Îţi deschizi mâna
şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
17 Domnul este drept în toate căile Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a făcut!
18 Domnul este aproape de toţi cei ce-L cheamă,
de toţi cei ce-L cheamă în adevăr.
19 El împlineşte dorinţa celor ce se tem de El,
aude strigătul lor după ajutor şi-i salvează.
20 Domnul este păzitorul tuturor celor ce-L iubesc,
dar îi nimiceşte pe toţi cei răi.
21 Gura mea va rosti lauda Domnului
şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt
pentru totdeauna.
Credinţa în Fiul lui Dumnezeu
5 Oricine crede că Isus este Cristosul este născut din Dumnezeu şi oricine iubeşte pe Cel Ce l-a născut iubeşte şi pe cel născut din El. 2 Prin aceasta cunoaştem că-i iubim pe copiii lui Dumnezeu: prin faptul că Îl iubim pe Dumnezeu şi ascultăm de poruncile Lui. 3 Căci aceasta este dragostea de Dumnezeu: să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele, 4 pentru că oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea. Şi ceea ce a adus victorie asupra lumii este credinţa noastră. 5 Cine este cel ce învinge lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?!
6 Isus Cristos este Cel Ce a venit cu apă şi sânge. Nu doar cu apă, ci cu apă şi cu sânge. Duhul este Cel Ce depune mărturie, pentru că Duhul este adevărul. 7 Căci trei sunt cei ce depun mărturie: 8 Duhul[a], apa şi sângele; iar cei trei sunt una în mărturisirea lor. 9 Dacă acceptăm mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, pentru că aceasta este mărturia lui Dumnezeu, pe care El a depus-o cu privire la Fiul Său. 10 Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturia în el; cel ce nu-L crede pe Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut mărturia pe care Dumnezeu a depus-o cu privire la Fiul Său. 11 Şi mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. 12 Cel care-L are pe Fiul, are viaţa; cel care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viaţa.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.