Book of Common Prayer
Psalmul 2
1 De ce se întărâtă[a] neamurile
şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte[b]?
2 Regii pământului iau poziţie
şi conducătorii se strâng laolaltă
împotriva Domnului şi împotriva Unsului[c] Său, zicând:
3 „Să rupem legăturile Lor
şi să aruncăm funiile Lor de pe noi!“
4 Cel Ce tronează în ceruri râde;
Stăpânul îşi bate joc de ei.
5 Apoi le vorbeşte în mânia Lui
şi-i îngrozeşte în furia Lui, zicând:
6 „Totuşi Eu Însumi L-am înscăunat pe Împăratul[d] Meu peste Sion,
muntele Meu cel sfânt.“
7 Voi vesti hotărârea Domnului:
El Mi-a zis: „Tu eşti Fiul[e] Meu!
Astăzi Te-am născut!
8 Cere-Mi
şi-Ţi voi da neamurile drept moştenire
şi marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi[f] cu un toiag de fier
şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar!“
10 De aceea, regilor, purtaţi-vă cu înţelepciune!
Judecători ai pământului, luaţi învăţătură!
11 Slujiţi Domnului cu frică
şi bucuraţi-vă tremurând!
12 Daţi sărutare Fiului[g],
ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toţi cei ce-şi găsesc refugiul în El!
Psalmul 85
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Doamne, Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta,
aducând înapoi pe prizonierii lui Iacov.
2 Ai iertat vina poporului Tău,
acoperindu-i toate păcatele.Sela
3 Ţi-ai oprit toată furia,
ai renunţat la mânia Ta aprinsă!
4 Dumnezeul mântuirii noastre, adu-ne înapoi
şi opreşte-Ţi supărarea faţă de noi!
5 Oare să te fi mâniat Tu pe noi pe vecie?
Vei continua Tu să te mânii din generaţie în generaţie?
6 Oare să nu ne înviorezi Tu din nou,
ca astfel poporul Tău să se bucure iarăşi de Tine?
7 Doamne, arată-ne iarăşi îndurarea Ta!
Dă-ne din nou mântuirea Ta!
8 Eu voi asculta ce vorbeşte Dumnezeu, Domnul,
căci El promite pacea poporului Său şi credincioşilor Săi,
numai ei să nu se întoarcă la nebunie.
9 Într-adevăr, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El,
pentru ca slava să locuiască în ţara noastră.
10 Îndurarea şi credincioşia se întâlnesc,
iar dreptatea şi pacea se sărută.
11 Adevărul răsare din pământ,
iar dreptatea priveşte din ceruri.
12 Da, Domnul dă ceea ce este bun,
iar pământul nostru îşi dă rodul.
13 Dreptatea merge înaintea Lui
şi pregăteşte calea pentru paşii Săi.
Psalmul 110[a]
Al lui David. Un psalm.
1 Domnul i-a zis Stăpânului meu:[b]
„Şezi la dreapta Mea,
până voi face din duşmanii Tăi
aşternut[c] al picioarelor Tale!
2 Domnul va întinde toiagul puterii Tale din Sion.
Stăpâneşte în mijlocul duşmanilor Tăi!
3 Poporul Tău este dornic de luptă,
când se adună oştirea Ta.
Cu podoabe sfinte
din tainiţa zorilor
vei primi roua tineretului Tău. “[d]
4 Domnul a jurat
şi nu-I va părea rău:
„Tu eşti preot în veci
potrivit rânduielii lui Melhisedek.
5 Stăpânul este la dreapta Ta.
El va zdrobi regi în ziua mâniei Sale.
6 El va judeca neamurile, va umple pământul de leşuri
şi va zdrobi căpeteniile întregului pământ.
7 El va bea dintr-un pârâu de lângă drum;
de aceea Îşi va înălţa fruntea.“
Psalmul 132
Un cântec de pelerinaj
1 Doamne, aminteşte-Ţi de David
şi de toate necazurile lui,
2 de cel ce I-a jurat Domnului,
cel ce I-a făcut un jurământ Puternicului lui Iacov:
3 „Nu voi intra în cortul căminului meu,
nici nu mă voi sui în aşternutul patului meu,
4 nu voi da somn ochilor mei,
nici aţipire pleoapelor mele,
5 până când nu voi găsi un loc pentru Domnul,
un Lăcaş pentru Puternicul lui Iacov“.
6 „Iată, noi am auzit despre el[a] în Efrata
şi l-am găsit pe terenurile împădurite[b].
7 Să mergem la Lăcaşul Lui,
să ne închinăm la picioarele tronului Său!“
8 Ridică-Te, Doamne, şi vino în locul Tău de odihnă,
Tu şi chivotul tăriei Tale!
9 Preoţii Tăi să se îmbrace cu dreptate,
iar credincioşii Tăi să strige de bucurie.
10 Din pricina lui David, robul Tău,
nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău!
11 Domnul i-a jurat lui David adevărul
şi nu se va răzgândi:
„Îl voi pune pe tronul tău
pe unul dintre urmaşii tăi.
12 Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu
şi mărturiile Mele, pe care îi voi învăţa,
atunci chiar şi fiii lor vor sta pe tronul tău
pentru totdeauna“.
13 Domnul a ales Sionul,
El a dorit să locuiască acolo.
14 „Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna.
Aici voi locui, căci l-am dorit.
15 Îi voi binecuvânta din belşug hrana
şi-i voi sătura cu pâine săracii.
16 Îi voi îmbrăca preoţii cu mântuire,
iar credincioşii lui vor striga de bucurie.
17 Acolo îi voi ridica lui David un urmaş[c]
şi-i voi aprinde o candelă unsului Meu.
18 Îi voi îmbrăca duşmanii cu ruşine,
dar pe fruntea lui va străluci coroana.“
10 «Strigă de bucurie şi veseleşte-te, fiică a Sionului, căci iată că Eu vin şi voi locui în mijlocul tău, zice Domnul. 11 Multe neamuri se vor alătura Domnului în ziua aceea şi vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău şi astfel vei şti că Domnul Oştirilor M-a trimis la tine. 12 Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire din ţinutul sfânt, şi va alege iarăşi Ierusalimul! 13 Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a ridicat din locuinţa Lui cea sfântă!»
Dragostea este din Dumnezeu
7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că dragostea este din Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-L cunoaşte pe Dumnezeu! 8 Cel ce nu iubeşte nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. 9 Prin aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu între noi: Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu[a], ca să trăim prin El. 10 Dragostea constă în aceasta: nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi şi L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 11 Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu, atunci şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii. 12 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui este făcută desăvârşită în noi.
13 Prin aceasta cunoaştem că rămânem în El, şi El în noi: pentru că ne-a dat din Duhul Său. 14 Iar noi am văzut şi depunem mărturie că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. 15 Dacă cineva mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el în Dumnezeu. 16 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu în noi.
Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.
31 Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc şi vorbeşte lucruri de pe pământ[a]. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor. 32 El depune mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia Lui. 33 Cel ce primeşte mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat[b]. 34 Căci Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu[c] nu-I dă Duhul cu măsură. 35 Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. 36 Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul[d] nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.