Book of Common Prayer
Psalmul 66
Pentru dirijor. Un cântec. Un psalm.
1 Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, toţi locuitorii pământului[a]!
2 Cântaţi slava Numelui Său,
măriţi slava Lui prin laudele voastre!
3 Spuneţi-I lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşătoare sunt lucrările Tale!“
Tăria Ta este atât de mare, încât duşmanii Tăi dau înapoi în faţa Ta.
4 Tot pământul să Ţi se închine
şi să-Ţi cânte,
să-Ţi cânte Numele!Sela
5 Veniţi şi vedeţi faptele lui Dumnezeu,
înfăptuirile înfricoşătoare pentru fiii oamenilor.
6 El a schimbat marea în uscat
de au traversat râul cu piciorul!
Deci să ne bucurăm în El!
7 El stăpâneşte cu puterea Sa pe vecie,
ochii Săi supraveghează neamurile:
fie ca răzvrătiţii să nu se mai ridice împotriva Lui!Sela
8 Popoare, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul nostru,
daţi glas laudei Sale!
9 El ne aşază sufletul printre cei vii
şi nu lasă să ni se clatine piciorul.
10 Dumnezeule, Tu ne încerci
şi ne purifici precum se purifică argintul.
11 Ne-ai făcut să intrăm în mreajă,
ne-ai pus poveri pe spate.
12 Ai îngăduit omului să călărească pe capetele noastre;
am trecut prin foc şi prin apă,
dar apoi ne-ai condus spre îndestulare.
13 De aceea voi veni la Casa Ta cu arderi de tot,
şi-mi voi împlini jurămintele,
14 jurăminte pe care buzele mele le-au promis
şi pe care gura mea le-a rostit când eram în necaz.
15 Îţi voi aduce animale îngrăşate ca arderi de tot
şi o ofrandă de berbeci;
voi aduce viţei şi ţapi.Sela
16 Veniţi şi ascultaţi, voi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu,
şi vă voi povesti ce a făcut El pentru mine!
17 Către El a strigat gura mea
şi lauda Lui a fost pe limba mea.
18 Dacă aş fi văzut răutate în inima mea,
nu m-ar fi ascultat Stăpânul.
19 Dar Dumnezeu m-a ascultat, într-adevăr,
a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
20 Binecuvântat să fie Dumnezeu
Care nu mi-a respins rugăciunea
şi nici nu Şi-a ascuns îndurarea faţă de mine!
Psalmul 67
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un psalm. Un cântec.
1 Dumnezeule, ai milă de noi şi binecuvântează-ne,
fă să lumineze faţa Ta peste noi!Sela
2 Să se cunoască astfel pe pământ căile Tale
şi mântuirea Ta – printre toate neamurile!
3 Fie ca popoarele să Te laude, Dumnezeule,
să Te laude toate popoarele!
4 Să se bucure şi să strige de bucurie neamurile,
căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire
şi conduci neamurile pe pământ.Sela
5 Fie ca popoarele să Te laude, Dumnezeule,
să Te laude toate popoarele!
6 Atunci pământul îşi va da roada,
iar Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne va binecuvânta!
7 Dumnezeu ne va binecuvânta,
şi toate marginile pământului se vor teme de El!
Psalmul 116
1 Îl iubesc pe Domnul, căci El ascultă
glasul meu, cererile mele.
2 Pentru că Şi-a plecat urechea spre mine,
Îl voi chema în toate zilele mele.
3 Mă înfăşuraseră legăturile morţii
şi mă cuprinseseră sudorile Locuinţei Morţilor;
eram copleşit de necaz şi de durere.
4 Dar am chemat Numele Domnului, zicând:
„Doamne, Te rog, izbăveşte-mi sufletul!“
5 Domnul este îndurător şi drept,
Dumnezeul nostru este milostiv.
6 Domnul păzeşte pe cei neştiutori[a];
eram nenorocit de tot, dar El m-a izbăvit.
7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta,
căci Domnul ţi-a făcut bine!
8 Da, Tu mi-ai scăpat sufletul de la moarte,
ochii – de lacrimi,
şi picioarele – de poticnire,
9 astfel că voi putea umbla înaintea Domnului
pe pământul celor vii!
10 Am crezut, chiar dacă am continuat să spun:
„Sunt foarte nenorocit!“
11 În neliniştea mea ziceam:
„Orice om este mincinos!“
12 Dar cum I-aş putea răsplăti Domnului
toate binefacerile Lui faţă de mine?
13 Voi ridica cupa izbăvirilor
şi voi chema Numele Domnului.
14 Îmi voi împlini jurămintele făcute Domnului
înaintea poporului Său.
15 Preţioasă este în ochii Domnului
moartea[b] credincioşilor Săi.
16 Doamne, Te-am rugat, ca rob al Tău ce sunt,
ca rob al Tău, fiu al slujitoarei Tale[c],
şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.
17 Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire
şi voi chema mereu Numele Domnului.
18 Îmi voi împlini jurămintele făcute Domnului
înaintea întregului Său popor,
19 în curţile Casei Domnului,
în mijlocul tău, Ierusalime!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 117
1 Lăudaţi-L pe Domnul, toate neamurile!
Daţi-I laudă, toate popoarele!
2 Căci măreaţă Îi este îndurarea faţă de noi
şi credincioşia Domnului este veşnică.
Lăudaţi-L pe Domnul!
10 În ziua aceea,
Rădăcina lui Işai va sta ca un steag pentru popoare;
neamurile se vor aduna la El,
iar locuinţa Sa va fi slăvită.
11 În ziua aceea,
Stăpânul Îşi va întinde mâna pentru a doua oară
ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său,
pe cei rămaşi din Asiria, Egipt[a],
Patros[b], Cuş[c], Elam,
Şinar, Hamat şi din toate ţinuturile de lângă mare.
12 El va ridica un steag pentru neamuri
şi îi va aduna pe deportaţii lui Israel;
îi va aduna pe cei împrăştiaţi ai lui Iuda
din cele patru colţuri ale pământului.
13 Gelozia lui Efraim va înceta,
iar vrăjmaşii[d] lui Iuda vor fi nimiciţi.
Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda,
iar Iuda nu-i va mai fi ostil lui Efraim,
14 ci vor zbura pe umărul filistenilor spre apus
şi vor jefui împreună pe fiii răsăritului.
Vor ocupa Edomul şi Moabul,
iar amoniţii le vor fi supuşi.
15 Domnul va seca
golful mării Egiptului,
Îşi va mişca mâna deasupra râului[e],
trimiţând vântul Său arzător[f]
şi îl va împărţi în şapte pârâuri,
oamenii putând să-l treacă încălţaţi.
16 Din Asiria se va deschide un drum larg
pentru rămăşiţa poporului Său lăsată acolo,
aşa cum s-a deschis pentru Israel,
când a ieşit din ţara Egiptului.
Judecarea celor morţi
11 Apoi am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel Ce şedea pe el. Pământul şi cerul au dispărut din prezenţa Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12 I-am văzut pe morţii mari şi mici stând înaintea tronului. Au fost deschise nişte cărţi şi a fost deschisă şi o altă carte, care este Cartea Vieţii. Morţii au fost judecaţi potrivit cu faptele lor, aşa cum erau ele scrise în cărţi. 13 Marea i-a dat pe morţii care erau în ea, moartea şi Locuinţa Morţilor[a] i-au dat pe morţii care erau în ele şi fiecare a fost judecat după faptele lui. 14 Moartea şi Locuinţa Morţilor au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta este a doua moarte: lacul de foc. 15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în lacul de foc.
Un cer nou şi un pământ nou
21 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci primul cer şi primul pământ trecuseră, şi nici marea nu mai era. 2 Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru soţul ei. 3 Am auzit un glas puternic ieşind de la tron şi spunând: „Iată, cortul[b] lui Dumnezeu este cu oamenii[c]! El va veni să locuiască[d] împreună cu ei, iar ei vor fi poporul[e] Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor)[f]. 4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus.“
5 Cel Ce şedea pe tron a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi!“ A mai zis: „Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate!“ 6 Apoi mi-a zis: „S-a terminat! Eu sunt Alfa şi Omega[g], Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. 7 Cel ce învinge, va moşteni aceste lucruri şi Eu voi fi Dumnezeul Lui, iar el va fi fiul Meu. 8 Cât despre laşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în lacul care arde cu foc şi pucioasă, adică moartea a doua.“
Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul
5 În zilele lui Irod, regele Iudeii,[a] era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia.[b] Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. 6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, trăind fără vină, potrivit cu toate poruncile şi rânduielile Domnului. 7 Dar nu aveau nici un copil, fiindcă Elisabeta era stearpă şi amândoi erau acum înaintaţi în vârstă.
8 Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, 9 a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. 10 La ora tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.
11 Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. 12 Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins frica. 13 Dar îngerul i-a zis:
– Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan[c]. 14 El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui. 16 El îi va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor. 17 Va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taţilor spre copii[d] şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.
18 Zaharia l-a întrebat pe înger:
– După ce voi cunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă!
19 Îngerul i-a răspuns:
– Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu, şi am fost trimis să vorbesc cu tine şi să-ţi aduc aceste veşti bune. 20 Iată că vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.
21 Oamenii îl aşteptau pe Zaharia şi se mirau de întârzierea lui în Templu. 22 Când a ieşit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne şi să rămână mai departe mut.
23 Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă. 24 După un timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ţinut ascunsă timp de cinci luni, zicând: 25 „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi dispreţul pe care l-am îndurat între oameni!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.