Book of Common Prayer
Psalmul 140
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Izbăveşte-mă, Doamne, de oamenii răi,
păzeşte-mă de oamenii violenţi,
2 de cei ce plănuiesc lucruri rele în inima lor
şi stârnesc conflicte în fiecare zi.
3 Ei îşi fac limba ascuţită ca a unui şarpe
şi sub buzele lor este venin de viperă!Sela
4 Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău!
Protejează-mă de omul violent,
de cel ce se gândeşte cum să pună piedică paşilor mei!
5 Nişte îngâmfaţi mi-au ascuns curse,
şi-au întins funiile laţului lor,
mi-au pus capcane pe marginea potecii!Sela
6 Eu însă zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu!
Ascultă, Doamne, glasul rugilor mele!
7 Stăpâne Doamne, Mântuitorul meu puternic,
Care mi-ai protejat capul în ziua luptei –
8 nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău;
nu îngădui să-i reuşească planurile, ca să nu se fălească!“Sela
9 Capul celor ce mă înconjoară
să fie acoperit de necazul provocat de buzele lor!
10 Să cadă peste ei cărbuni aprinşi;
să fie aruncaţi în foc,
în adâncuri de unde să nu se mai scoale.
11 Fie ca oamenii limbuţi să nu fie întăriţi în ţară;
fie ca pe oamenii violenţi şi răi să-i vâneze şi să-i doboare dezastrul.
12 Ştiu că Domnul va face dreptate celui necăjit
şi susţine cauza celor nevoiaţi.
13 Într-adevăr, cei drepţi vor lăuda Numele Tău,
iar oamenii integri vor locui în prezenţa Ta.
Psalmul 142
Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peşteră. O rugăciune.
1 Cu glasul meu eu strig către Domnul,
cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.
2 Îmi vărs plângerea înaintea Lui,
îmi povestesc necazul înaintea Lui.
3 Când duhul îmi este mâhnit,
Tu-mi cunoşti cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi-au ascuns curse.
4 Priveşte la dreapta mea şi ia aminte;
nimeni nu mă mai cunoaşte!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu-i pasă de viaţa mea!
5 Te chem, Doamne,
zicând: „Tu eşti adăpostul meu,
moştenirea mea pe pământul celor vii!“
6 Ascultă-mi strigătul,
căci sunt foarte nenorocit!
Izbăveşte-mă de prigonitorii mei,
căci sunt mai tari decât mine!
7 Scoate-mă din temniţă,
ca să laud Numele Tău!
Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.
Psalmul 141
Un psalm al lui David
1 Doamne, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine!
Ascultă glasul meu, când strig după ajutor la Tine!
2 Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,
iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele de seară.
3 Doamne, pune strajă gurii mele;
păzeşte uşa buzelor mele!
4 Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău,
spre faptele rele ale oamenilor care săvârşesc nelegiuirea,
şi nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.
5 Să mă lovească cel drept[a] – aceasta este dragoste!
Să mă mustre el, căci de la un aşa untdelemn nu-mi voi feri capul!
Dar rugăciunea mea tot împotriva faptelor rele ale celor nelegiuiţi va fi!
6 Când judecătorii lor vor fi aruncaţi de pe marginea stâncilor,
atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute.
7 Cum arată pământul arat şi brăzdat,
aşa sunt şi oasele noastre împrăştiate la intrarea în Locuinţa Morţilor.
8 Eu însă către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii,
la Tine caut adăpost: nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzeşte-mă de cursele pe care mi le-au întins duşmanii
şi de capcanele celor ce săvârşesc fărădelegea.
10 Fie ca cei răi să cadă în cursele lor,
iar eu să scap!
Psalmul 143
Un psalm al lui David
1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea!
Pleacă-Ţi urechea la ruga mea!
În credincioşia şi dreptatea Ta,
răspunde-mi!
2 Nu intra la judecată cu robul Tău,
căci nici un om viu nu-şi poate apăra dreptatea înaintea Ta!
3 Duşmanul mă prigoneşte,
mă zdrobeşte de pământ,
mă face să locuiesc în întunecimi
asemenea celor morţi demult.
4 Duhul îmi este sleit;
inima îmi este tulburată înăuntrul meu.
5 Îmi aduc aminte de zilele de odinioară,
cuget la toate lucrările Tale
şi mă gândesc la ceea ce au făcut mâinile Tale.
6 Îmi întind mâinile către Tine;
sufletul meu însetează după Tine ca pământul uscat.Sela
7 Doamne, grăbeşte-Te să-mi răspunzi,
căci duhul îmi este istovit!
Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
ca să nu ajung asemenea celor ce se coboară în groapă!
8 Fă-mă să aud dimineaţa despre îndurarea Ta,
căci în Tine mă încred!
Fă-mi cunoscută calea pe care să merg,
căci la Tine îmi înalţ sufletul!
9 Doamne, izbăveşte-mă de duşmanii mei,
căci la Tine caut adăpost!
10 Învaţă-mă cum să-Ţi împlinesc voia,
căci Tu eşti Dumnezeul meu!
Fie ca Duhul Tău cel bun
să mă călăuzească prin locuri netede!
11 Din pricina Numelui Tău, Doamne, înviorează-mă!
Din pricina dreptăţii Tale, scapă-mi sufletul din necaz!
12 Din pricina îndurării Tale isprăveşte cu duşmanii mei
Şi nimiceşte toţi prigonitorii sufletului meu,
căci eu sunt robul Tău!
Confruntarea finală şi venirea Domnului ca Împărat
14 „Iată, vine o zi a Domnului, când prada ta va fi împărţită în mijlocul tău!
2 Voi aduna toate neamurile pentru a lupta împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi cucerită, casele vor fi jefuite, iar femeile vor fi necinstite. Jumătate din cetate va pleca în exil, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită din cetate.
3 Atunci Domnul va ieşi şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum s-a luptat în ziua bătăliei[a]. 4 În ziua aceea, picioarele Lui vor sta pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, în partea dinspre răsărit. Muntele Măslinilor va fi despicat în două părţi, de la răsărit la apus, şi se va forma o vale foarte mare. Jumătate din munte se va deplasa astfel înspre nord, iar cealaltă jumătate înspre sud. 5 Veţi fugi atunci prin valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde până la Aţel[b]. Veţi fugi la fel cum aţi fugit de cutremurul[c] din zilele lui Uzia, regele lui Iuda. Atunci va veni Domnul, Dumnezeul Meu, şi toţi cei sfinţi împreună cu Tine.
6 În ziua aceea, nu va mai fi lumină; cei strălucitori vor fi cuprinşi de îngheţ.[d] 7 Va fi o zi unică, cunoscută de Domnul! Nu va fi nici zi, nici noapte, iar seara va fi lumină.
8 În ziua aceea, vor ţâşni ape vii din Ierusalim, jumătate înspre Marea de Răsărit[e] şi jumătate înspre Marea de Apus[f], atât vara, cât şi iarna.
9 Domnul va fi Împărat peste tot pământul! În ziua aceea, va fi un singur Domn, iar Numele Lui va fi singurul Nume! 10 Întreaga ţară, de la Gheva până la Rimon, în sudul Ierusalimului, va ajunge ca Araba[g]. Ierusalimul însă va fi înălţat şi va rămâne pe locul lui, de la Poarta lui Beniamin până la locul Primei Porţi[h], până la Poarta Unghiului şi de la Turnul lui Hananel până la teascurile regelui. 11 Poporul va locui în el şi niciodată nu va mai fi sortit nimicirii[i]. Ierusalimul va fi locuit în siguranţă!
7 Aşadar, primiţi-vă bine unii pe alţii, aşa cum v-a primit Cristos, pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu! 8 Eu vă spun că Cristos a devenit un slujitor al celor circumcişi, pentru adevărul lui Dumnezeu, pentru ca El să confirme promisiunile date patriarhilor, 9 astfel încât neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, aşa cum este scris:
„De aceea Te voi lăuda printre neamuri
şi voi cânta laudă Numelui Tău!“[a]
10 Şi, din nou, spune:
„Bucuraţi-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui!“[b]
11 Şi, din nou:
„Lăudaţi-L pe Domnul, toate neamurile!
Daţi-I laudă, toate popoarele!“[c]
12 Şi, din nou, Isaia spune:
„Rădăcina lui Işai[d] va ieşi,
şi El Se va ridica să conducă neamurile;
în El îşi vor pune neamurile nădejdea!“[e]
13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, în timp ce credeţi, ca să aveţi nădejde din belşug, prin puterea Duhului Sfânt!
Intrarea triumfală în Ierusalim
28 După ce a spus aceste lucruri, a pornit în frunte, îndreptându-se spre Ierusalim. 29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, 30 spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi, în timp ce intraţi în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31 Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegaţi?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el!»“ 32 Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus. 33 În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii acestuia i-au întrebat:
– De ce dezlegaţi măgăruşul?
34 Ei au răspuns:
– Domnul are nevoie de el!
35 Şi l-au adus la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele peste măgăruş şi L-au aşezat pe Isus deasupra lui[a]. 36 În timp ce El mergea, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum[b].
37 Când S-a apropiat deja de povârnişul dinspre Muntele Măslinilor, toţi cei din mulţimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38 Ei ziceau:
„Binecuvântat este Împăratul Care vine
în Numele Domnului![c]
Pace în cer
şi slavă în locurile preaînalte!“[d]
39 Unii dintre fariseii din mulţime I-au zis:
– Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!
40 El a răspuns:
– Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga[e]!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.