Book of Common Prayer
145 Strig din toată inima; răspunde-mi, Doamne!
Voi împlini[a] orânduirile Tale.
146 Te chem; mântuieşte-mă,
iar eu voi păzi mărturiile Tale.
147 Mă trezesc înaintea zorilor ca să strig la Tine
şi aştept să se împlinească cuvintele Tale.
148 Ochii îmi stau deschişi în timpul străjilor nopţii[b]
ca să cuget la cuvintele Tale.
149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta,
Doamne, după judecăţile Tale, înviorează-mă!
150 Se apropie cei ce urmăresc nelegiuirea;
ei s-au depărtat de Legea Ta.
151 Doamne, Tu eşti aproape,
iar toate poruncile Tale sunt adevărate.
152 Cu mult timp în urmă am aflat de mărturiile Tale,
căci le-ai statornicit pe vecie.
153 Ia aminte la necazul meu şi salvează-mă,
căci nu am dat uitării Legea Ta!
154 Apără-mi pricina şi răscumpără-mă!
Îndură-te de mine după promisiunea Ta!
155 Mântuirea este departe de cei răi,
deoarece ei nu caută să împlinească orânduirile Tale.
156 Doamne, multe sunt îndurările Tale!
Înviorează-mă după judecăţile Tale!
157 Mulţi sunt şi prigonitorii, şi duşmanii mei,
dar de la mărturiile Tale eu tot nu mă abat!
158 Mă uit cu scârbă la cei necredincioşi,
la cei ce nu păzesc cuvintele Tale.
159 Ia aminte, căci iubesc hotărârile Tale!
Doamne, înviorează-mă după îndurarea Ta!
160 Natura[c] Cuvântului Tău este adevărul
şi fiecare judecată a Ta este dreaptă pe vecie!
161 Nişte prinţi mă prigonesc pe nedrept,
dar inima mea tremură doar la Cuvântul Tău!
162 Eu mă bucur de cuvintele Tale
ca cel ce a găsit multă pradă.
163 Urăsc înşelătoria, n-o pot suferi,
dar iubesc Legea Ta!
164 Te laud de şapte ori pe zi,
din pricina judecăţilor Tale celor drepte.
165 Cei ce iubesc Legea Ta au parte de multă pace
şi nimic nu îi poate face să se împiedice.
166 Doamne, nădăjduiesc în mântuirea Ta,
împlinind poruncile Tale.
167 Sufletul meu păzeşte mărturiile Tale
şi le iubeşte mult.
168 Păzesc hotărârile şi mărturiile Tale,
căci toate căile mele sunt înaintea Ta.
169 Doamne, fie ca strigătul meu să ajungă până la Tine:
„Dă-mi pricepere după Cuvântul Tău!“
170 Fie ca ruga mea să ajungă până la Tine:
„Izbăveşte-mă după promisiunea Ta!“
171 Buzele mele Te vor lăuda,
căci m-ai învăţat orânduirile Tale!
172 Limba mea va cânta cuvintele Tale,
căci toate poruncile Tale sunt drepte.
173 Mâna Ta să-mi vină în ajutor,
căci hotărârile Tale le aleg.
174 Doamne, tânjesc după mântuirea Ta,
iar Legea Ta este desfătarea mea.
175 Fie ca sufletul meu să trăiască şi atunci Te va lăuda,
iar judecăţile Tale mă vor sprijini la aceasta.
176 Rătăcesc ca o oaie pierdută! Caută-l pe robul Tău,
căci eu nu am uitat poruncile Tale!
Psalmul 128
Un cântec de pelerinaj
1 Ferice de oricine se teme de Domnul
şi umblă pe căile Lui!
2 Căci atunci vei mânca din munca mâinilor tale,
vei fi fericit şi-ţi va fi bine.
3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare
în locurile retrase ale casei tale,
fiii tăi vor fi ca lăstarii de măslin
împrejurul mesei tale.
4 Aşa este binecuvântat bărbatul
care se teme de Domnul.
5 Domnul să te binecuvânteze din Sion,
ca să vezi propăşirea Ierusalimului
în toate zilele vieţii tale
6 şi să-i vezi pe fiii fiilor tăi!
Pacea să fie peste Israel!
Psalmul 129
Un cântec de pelerinaj
1 „Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea“
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2 „Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea,
dar nu m-au biruit.
3 Pe spatele meu au arat plugarii
şi au tras brazde lungi.
4 Însă Domnul este drept;
El a tăiat funiile celor răi.“
5 Să se ruşineze şi să dea înapoi
toţi cei ce urăsc Sionul.
6 Să fie ca iarba de pe acoperişuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă.
7 Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea
şi cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea.
8 Trecătorii să nu zică:
„Fie binecuvântarea Domnului cu voi!“
sau „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!“[a]
Psalmul 130
Un cântec de pelerinaj
1 Din adâncuri strig, Doamne!
2 Stăpâne, ascultă glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte
la glasul cererii mele!
3 Dacă Tu, Stăpâne, ai păstra aducerea aminte a vinii noastre,
cine ar putea sta în picioare?
4 Dar la Tine este iertarea,
ca astfel să fii de temut.
5 Aştept pe Domnul.
Sufletul meu aşteaptă
şi nădăjduieşte în Cuvântul Lui.
6 Sufletul meu Îl aşteaptă pe Stăpânul
mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa,
da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.
7 Israele, nădăjduieşte în Domnul,
căci îndurarea este a Domnului
şi la El găsim belşug de răscumpărare!
8 El îl răscumpără pe Israel
din toate vinovăţiile sale.
Biruinţa Ierusalimului
12 O profeţie. Cuvântul Domnului cu privire la Israel, zice Domnul,
Cel Ce a întins cerurile şi a întemeiat pământul,
Cel Ce a întocmit duhul omului înăuntrul lui:
2 „Iată, voi preface Ierusalimul într-un potir ameţitor pentru toate popoarele dimprejur şi chiar şi pentru Iuda, atunci când Ierusalimul va fi asediat.
3 În ziua aceea, voi preface Ierusalimul într-o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce vor încerca să o mişte se vor răni; da, toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui.
4 În ziua aceea, zice Domnul, voi lovi toţi caii cu panică, iar pe călăreţi cu nebunie. Voi avea însă ochii deschişi asupra Casei lui Iuda, atunci când voi lovi cu orbire toţi caii popoarelor! 5 Atunci conducătorii lui Iuda îşi vor zice în inima lor: «Locuitorii Ierusalimului sunt puterea noastră, prin[a] Domnul Oştirilor, Dumnezeul lor!»
6 În ziua aceea, îi voi face pe conducătorii lui Iuda ca un vas cu jăratic sub o grămadă de lemne şi ca o torţă aprinsă într-un snop! Ei vor devora, în dreapta şi în stânga, toate popoarele din jur, în timp ce Ierusalimul va fi locuit din nou pe propriul lui loc[b].
7 Domnul va izbăvi mai întâi corturile lui Iuda, pentru ca măreţia Casei lui David şi măreţia locuitorilor Ierusalimului să nu se înalţe peste Iuda. 8 În ziua aceea, Domnul îi va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, astfel că cel mai neînsemnat dintre ei va fi, în acea zi, ca şi David, iar Casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor. 9 În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului.
Plânset pentru Cel pe Care L-au străpuns
10 Şi voi turna peste Casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh[c] de har şi de rugăciune. Vor privi la Mine, la Cel pe Care L-au străpuns şi Îl vor jeli cum jeleşte cineva pe singurul său fiu şi se vor tângui amarnic, cum se tânguie cineva după întâiul născut.
Binecuvântări duhovniceşti în Cristos
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare duhovnicească în locurile cereşti, în Cristos! 4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui. În dragoste, 5 El[a] ne-a predestinat pentru înfiere[b] prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale, 6 spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a arătat cu bunătate în Preaiubitul Lui. 7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său, 8 pe care l-a revărsat peste noi cu toată înţelepciunea şi priceperea. 9 El[c] a binevoit să ne descopere taina voii Sale, potrivit cu ceea ce plănuise în El Însuşi, după buna Lui plăcere, 10 ca s-o ducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, şi anume să le aducă pe toate împreună, în Cristos: cele din cer şi cele de pe pământ. 11 În El am fost şi aleşi[d], fiind rânduiţi mai dinainte după planul Celui Care le face pe toate după scopul voii Sale, 12 pentru ca noi, cei care am nădăjduit primii în Cristos, să slujim de laudă slavei Lui. 13 În El, de asemenea, aţi auzit cuvântul adevărului, Evanghelia[e] mântuirii voastre. În El aţi şi crezut şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt pe Care L-a promis, 14 Care este o garanţie a moştenirii noastre până la răscumpărarea celor ce sunt proprietatea lui Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.
Isus şi Zacheu
19 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. 2 Şi iată că un om numit Zacheu, care era şeful colectorilor de taxe şi era bogat, 3 căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulţimii, căci era mic de statură. 4 Atunci el a alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor[a] ca să-L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă. 5 Când a ajuns Isus în locul acela, s-a uitat în sus şi i-a zis:
– Zacheu, dă-te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!
6 Zacheu s-a dat repede jos din copac şi L-a primit cu bucurie. 7 Când au văzut acest lucru, toţi au început să murmure şi să zică: „A intrat să poposească la un om păcătos!“ 8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis:
– Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înşelat pe cineva cu ceva îi dau înapoi de patru ori mai mult!
9 Isus i-a zis:
– Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece şi el este un fiu al lui Avraam! 10 Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.