Book of Common Prayer
Psalmul 120[a]
Un cântec de pelerinaj
1 În strâmtorarea mea strig către Domnul
şi El îmi răspunde.
2 Doamne, scapă-mi sufletul de buzele mincinoase
şi de limba înşelătoare!
3 Ce-ţi va da El ţie,
ce-ţi va aduce El, limbă înşelătoare?
4 Săgeţi ascuţite de războinic,
cu cărbuni de verigel[b].
5 Vai de mine, căci locuiesc la Meşek,
sălăşluiesc în corturile din Chedar!
6 Mult mi-a mai locuit sufletul
împreună cu cei ce urăsc pacea!
7 Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu,
ei sunt pentru război.
Psalmul 121
Un cântec de pelerinaj
1 Îmi voi ridica ochii spre munţi:
de unde-mi va veni ajutorul?
2 Ajutorul meu vine de la Domnul,
Care a făcut cerurile şi pământul.
3 El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul,
Păzitorul tău nu va dormita.
4 Iată că nu dormitează, nici nu doarme,
Păzitorul lui Israel.
5 Domnul este păzitorul tău,
Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
6 Soarele nu te va bate în timpul zilei,
nici luna – în timpul nopţii.
7 Domnul te va păzi de tot ce este rău;
El îţi va păzi sufletul.
8 Domnul te va păzi la plecare şi la venire,
de acum şi până în veac!
Psalmul 122
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Mă bucur când mi se spune:
„Să mergem la Casa Domnului!“
2 Picioarele ni se opresc
la porţile tale, Ierusalime.
3 Ierusalimul este zidit ca o cetate
ce-şi adună poporul în unitate[c].
4 Acolo vin seminţiile,
seminţiile Domnului,
ca să laude Numele Domnului,
aşa cum s-a hotărât pentru Israel,
5 căci acolo sunt aşezate tronurile de judecată,
tronurile Casei lui David.
6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!
„Fie ca cei ce te iubesc să prospere[d]!
7 Pacea să fie între zidurile tale
şi liniştea – în palatele tale.“
8 Din pricina fraţilor mei şi a prietenilor mei,
îţi urez: „Pacea fie în tine!“
9 Din pricina Casei Domnului, Dumnezeul nostru,
îţi doresc: „Bine să-ţi fie!“
Psalmul 123
Un cântec de pelerinaj
1 Către Tine îmi ridic ochii,
Cel Ce locuieşti în ceruri.
2 Cum caută ochii slujitorilor spre mâna stăpânilor lor
şi ochii slujnicei – spre mâna stăpânei ei,
tot aşa şi ochii noştri caută spre Domnul, Dumnezeul nostru,
până va avea milă de noi.
3 Ai milă de noi, Doamne, ai milă,
căci suntem atât de sătui de dispreţ!
4 Sufletul nostru s-a săturat
de batjocura celor îngâmfaţi
şi de dispreţul celor mândri!
Psalmul 124
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră ...“
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2 De n-ar fi fost Domnul de partea noastră,
când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
3 ne-ar fi înghiţit de vii,
când li s-a aprins mânia faţă de noi;
4 ne-ar fi potopit apele,
ne-ar fi înghiţit torentul;
5 ne-ar fi înghiţit
apele cele năprasnice.
6 Binecuvântat să fie Domnul,
Care nu ne-a lăsat pradă colţilor lor.
7 Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din laţul păsărarilor;
laţul s-a rupt, iar noi am scăpat!
8 Ajutorul nostru este în Numele Domnului,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
Psalmul 125
Un cântec de pelerinaj
1 Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sion
care nu poate fi clătinat, ci va sta pe vecie.
2 Cum sunt munţii împrejurul Ierusalimului,
aşa este Domnul împrejurul poporului Său
de acum şi până-n veci.
3 Toiagul celui rău nu va stăpâni
partea celor drepţi,
pentru ca cei drepţi să nu-şi întindă mâinile
spre nedreptate.
4 Fă bine, Doamne, celor buni
şi celor drepţi în inimile lor!
5 Cât despre cei care se întorc la căile lor sucite,
Domnul îi va îndepărta ca pe făcătorii de rele.
Pacea să fie peste Israel!
Psalmul 126
Un cântec de pelerinaj
1 Când Domnul i-a întors acasă pe captivii[e] Sionului,
parcă visam.
2 Atunci gura ni s-a umplut de râsete
şi limba noastră – de strigăte de bucurie;
atunci se spunea printre neamuri:
„Domnul a făcut lucruri mari cu ei!“
3 Domnul a făcut lucruri mari pentru noi,
de aceea noi suntem bucuroşi.
4 Întoarce-i acasă, Doamne, pe captivii noştri,
ca pe nişte torente din Neghev.
5 Cei ce seamănă cu lacrimi,
vor secera cu strigăte de bucurie.
6 Cel ce merge plângând,
ducându-şi traista cu sămânţă,
va veni acasă cu strigăte de bucurie,
ducându-şi snopii.
Psalmul 127
Un cântec de pelerinaj. Al lui Solomon.
1 Dacă nu zideşte Domnul o casă,
degeaba trudesc cei ce o zidesc.
Dacă nu străjuieşte Domnul o cetate,
degeaba păzeşte străjerul.
2 Degeaba vă treziţi devreme
şi vă culcaţi târziu,
mâncând o pâine câştigată cu trudă.
Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă[f].
3 Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul,
rodul pântecelui este o răsplată.
4 Ca săgeţile în mâna unui viteaz,
aşa sunt fiii din anii tinereţii.
5 Ferice de bărbatul
care îşi umple tolba cu ei;
el nu se va ruşina
când va vorbi duşmanilor la poartă.
4 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul meu: „Păstoreşte oile care sunt pentru tăiere! 5 Cei ce le cumpără, le taie şi nu se simt vinovaţi, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie Domnul, căci ne-am îmbogăţit!» Nici chiar păstorii lor nu le cruţă! 6 Căci nu-i voi mai cruţa pe locuitorii ţării, zice Domnul, ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său şi pe mâna regelui său! Ei vor devasta ţara, iar Eu n-o voi izbăvi din mâna lor.“
7 Am început să păstoresc oile care erau pentru tăiere, da, pe cele mai nenorocite oi din turmă. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunăvoinţă[a]“, iar pe celălalt l-am numit „Unire“ – şi am păstorit turma. 8 Într-o lună m-am descotorosit de cei trei păstori.
Sufletul meu nu i-a[b] mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise şi el de mine! 9 Am zis: „Nu vă voi mai păstori! Cea care este pe moarte să moară, cea care este pentru tăiere să fie tăiată, iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“
10 Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoinţă“ şi l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele. 11 A fost rupt în ziua aceea, iar oile cele nenorocite din turmă, care au luat seama la mine, au ştiut că acesta era Cuvântul Domnului.
12 Atunci le-am zis: „Dacă găsiţi cu cale, daţi-mi plata, dacă nu, nu mi-o daţi!“ Mi-au cântărit ca plată treizeci de arginţi[c].
13 Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului[d] preţul aceasta «scump»[e] la care am fost apreciat de către ei!“ Am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat olarului[f], în Casa Domnului.
14 Apoi am rupt şi cel de-al doilea toiag, numit „Unire“ , ca să rup astfel frăţia dintre Iuda şi Israel. 15 Domnul mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun! 16 Căci iată, voi ridica în ţară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; pe cea tânără n-o va căuta, pe cea rănită n-o va vindeca şi pe cea sănătoasă n-o va hrăni, ci va mânca carnea celor grase şi le va smulge copitele.
17 Vai de păstorul de nimic,
care îşi părăseşte turma!
Să cadă sabia peste braţul lui
şi pe ochiul lui cel drept!
Să i se usuce braţul în întregime
şi să-i orbească de tot ochiul drept!“
10 Potrivit cu harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter constructor priceput, am pus temelia, şi altul construieşte pe ea. Dar fiecare să aibă grijă cum construieşte pe ea, 11 pentru că nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care este pusă şi care este Isus Cristos. 12 Iar dacă cineva construieşte, pe această temelie, aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, paie, 13 lucrarea fiecăruia va fi dezvăluită, pentru că Ziua o va face cunoscută, deoarece va fi descoperită prin foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14 Dacă lucrarea pe care a construit-o cineva, va rămâne, el va primi o răsplată. 15 Dar dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi pierderea; cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. 16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă cineva distruge[a] templul lui Dumnezeu, îl va distruge şi Dumnezeu pe el, pentru că templul lui Dumnezeu este sfânt; şi acest templu sunteţi voi.
18 Nici unul dintre voi să nu se înşele! Dacă vreunul dintre voi crede că este înţelept în felul veacului acestuia, să se facă „nebun“ ca să devină înţelept! 19 Căci înţelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu! Fiindcă este scris:
„El îi prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.“[b]
20 Şi, din nou:
„Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi; ştie că sunt zadarnice.“[c]
21 Astfel, nimeni să nu se laude cu oameni, pentru că toate lucrurile sunt ale voastre: 22 fie Pavel, fie Apolos, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul, fie viitorul, toate sunt ale voastre, 23 iar voi sunteţi ai lui Cristos, şi Cristos este al lui Dumnezeu.
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
31 Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne îndreptăm spre Ierusalim şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor împlini. 32 Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, insultat, scuipat 33 şi, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“ 34 Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; vorbirea aceasta era ascunsă de ei şi nu pricepeau ce li se spunea.
Isus vindecă un orb lângă Ierihon
35 În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb şedea lângă drum cerşind. 36 Când a auzit mulţimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă. 37 I-au spus că trece Isus din Nazaret. 38 Atunci el a început să strige:
– Isuse, Fiul lui David[a], ai milă de mine!
39 Cei ce mergeau în faţă îl mustrau spunându-i să tacă, dar el striga şi mai tare:
– Fiul lui David, ai milă de mine!
40 Isus S-a oprit şi a poruncit să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:
41 – Ce vrei să fac pentru tine?
El I-a răspuns:
– Doamne, să-mi recapăt vederea!
42 Isus a zis:
– Recapătă-ţi vederea; credinţa ta te-a vindecat[b]!
43 Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.