Book of Common Prayer
Psalmul 41
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Ferice de cel ce îngrijeşte de sărac[a],
căci Domnul îl va scăpa în ziua cea rea.
2 Domnul îl va păzi, îl va ţine în viaţă,
îl va binecuvânta în ţară
şi nu-l va lăsa la bunul plac al duşmanilor lui.
3 Domnul îl va întări când va fi pe patul de suferinţă,
iar patul în care suferea va fi strâns.
4 Cât despre mine, eu am zis: „Doamne, ai milă de mine!“
Vindecă-mă, căci am păcătuit împotriva Ta!
5 Duşmanii mei vorbesc despre mine cu răutate, spunând:
„Când va muri şi-i va pieri numele?“
6 Chiar dacă vine vreunul să mă vadă,
grăieşte făţarnic[b], în timp ce inima lui adună duşmănie
pe care o împrăştie când iese afară.
7 Potrivnicii mei şuşotesc cu toţii împotriva mea
şi gândesc ce e mai rău pentru mine.
8 „O boală necruţătoare l-a atins!
Nu se va mai scula din locul în care s-a culcat!“
9 Chiar şi prietenul apropiat în care m-am încrezut,
cel ce mănâncă pâinea mea,
şi-a ridicat călcâiul împotriva mea!
10 Tu însă, Doamne, ai milă de mine!
Ridică-mă, ca să le dau răsplata cuvenită!
11 Voi şti că-Ţi găseşti plăcerea în mine
prin aceea că duşmanul meu nu va triumfa asupra mea.
12 Cât despre mine, Tu mă sprijini în integritatea mea
şi mă aşezi în prezenţa Ta pe vecie.
13 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie.
Amin! Amin!
Psalmul 52
Pentru dirijor. Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când edomitul Doeg a venit la Saul şi l-a înştiinţat pe acesta, zicându-i: „David s-a dus în casa lui Ahimelek!“
1 Viteazule, ce te lauzi cu răutatea ta?
Ce te lauzi, tu, care eşti toată ziua o ruşine pentru Dumnezeu?[b]
2 Numai dezastru plănuieşte limba ta!
Este ca un brici ascuţit,
viclean ce eşti!
3 Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele
şi minciuna decât cuvântul drept.Sela
4 Tu iubeşti numai cuvintele nimicitoare,
limbă înşelătoare.
5 Dumnezeu te va doborî pe vecie;
te va apuca şi te va smulge din cortul tău;
te va dezrădăcina din pământul celor vii.Sela
6 Cei drepţi vor vedea şi se vor teme;
vor râde de el:
7 „Acesta este omul care nu-L lua pe Dumnezeu
drept refugiu al său,
ci se încredea în marile lui bogăţii
şi creştea în putere distrugându-i pe alţii.“
8 Eu însă sunt ca un măslin verde
în Casa lui Dumnezeu,
căci mă încred în îndurarea lui Dumnezeu
pentru veci de veci.
9 Te voi lăuda mereu pentru că ai lucrat;
voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor
faţă de credincioşii Tăi![c]
Psalmul 44
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un maschil[a].
1 Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre,
părinţii noştri ne-au povestit
despre lucrarea pe care ai înfăptuit-o pe vremea lor,
în vremuri străvechi;
2 am auzit cum Tu, prin braţul Tău, ai dezrădăcinat neamuri, ca să-i plantezi pe ei,
ai izgonit noroade, ca să-i extinzi pe ei.
3 Nu prin sabia lor au moştenit ţara,
nu braţul lor i-a izbăvit,
ci dreapta Ta, braţul Tău,
lumina feţei Tale, fiindcă îi iubeai.
4 Dumnezeule, Tu eşti împăratul meu!
Porunceşte dar izbăvirea[b] lui Iacov!
5 Cu Tine ne doborâm duşmanii,
cu Numele Tău ne călcăm în picioare potrivnicii.
6 Nu mă încred în arcul meu,
sabia mea nu mă izbăveşte,
7 ci Tu ne vei izbăvi de duşmanii noştri,
iar pe cei ce ne urăsc, Tu îi vei face de ruşine!
8 Noi în Dumnezeu ne lăudăm mereu,
Numele Tău îl slăvim pe vecie.Sela
9 Totuşi, Tu ne-ai respins şi ne-ai umilit,
nu mai ieşi cu oştile noastre.
10 Tu ai făcut să ne retragem dinaintea duşmanului,
astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.
11 Ne dai ca pe nişte oi la tăiere,
ne împrăştii printre neamuri.
12 Îţi vinzi poporul pe un preţ de nimic
şi nu câştigi nimic prin vânzarea lui.
13 Ne faci de batjocura vecinilor noştri,
de ocara şi de dispreţul celor ce ne înconjoară.
14 Ne faci de pomină printre neamuri,
pricină de clătinare din cap printre popoare.
15 Toată ziua ocara îmi stă înainte
şi ruşinea îmi acoperă faţa,
16 la glasul batjocoritorului şi al blasfemiatorului,
la vederea duşmanului şi a răzbunătorului.
17 Toate acestea au venit asupra noastră, dar[c] noi nu Te-am uitat
şi nu am încălcat legământul Tău.
18 Inima noastră nu Ţi-a întors spatele
şi paşii noştri nu s-au îndepărtat de calea Ta.
19 Tu însă ne-ai zdrobit în locul de vânătoare al şacalilor
şi ne-ai acoperit cu beznă.
20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,
21 n-ar fi descoperit Dumnezeu aceasta?
Doar El cunoaşte toate tainele inimii.
22 Totuşi, din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua,
suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.
23 Scoală-Te! De ce dormi, Stăpâne?
Trezeşte-Te, nu ne lepăda pe vecie!
24 De ce Îţi ascunzi faţa,
de ce ne uiţi umilinţa şi necazul?
25 Sufletul nostru este doborât în ţărână,
pântecele ne este lipit de pământ!
26 Ridică-Te şi vino în ajutorul nostru!
Răscumpără-ne, din pricina îndurării Tale!
Cei doi martori
11 Mi-a fost dată o trestie asemenea unui băţ şi mi s-a spus: „Ridică-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină acolo! 2 Curtea exterioară a Templului s-o laşi la o parte şi să n-o măsori, pentru că ea a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare Cetatea Sfântă timp de patruzeci şi două de luni[a]. 3 Le voi da celor doi martori ai mei autoritatea să profeţească o mie două sute şaizeci de zile[b], îmbrăcaţi în sac.“ 4 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. 5 Dacă cineva vrea să le facă rău, din gurile lor iese foc care-i mistuie pe duşmanii lor. Deci, dacă vrea cineva să le facă rău trebuie să fie omorât în acest fel. 6 Ei au autoritatea să închidă cerul, ca să nu mai cadă ploaie în zilele profeţiei lor. Ei au autoritate peste ape, ca să le transforme în sânge, şi să lovească pământul cu orice fel de urgie, cât de des doresc ei. 7 Când îşi vor fi terminat de depus mărturia, fiara care se ridică din Adânc va purta război cu ei, îi va învinge şi-i va omorî. 8 Cadavrele lor vor zăcea pe strada marii cetăţi, care, în mod figurat[c], este numită „Sodoma“ şi „Egipt“[d], unde a fost răstignit şi Domnul lor. 9 Oameni din orice popor, seminţie, limbă şi neam se vor uita la cadavrele lor timp de trei zile şi jumătate şi nu vor da voie ca acestea să fie puse în mormânt. 10 Locuitorii pământului se vor bucura de ei, vor sărbători şi îşi vor trimite daruri unii altora, căci aceşti doi profeţi îi chinuiseră pe locuitorii pământului. 11 Dar după trei zile şi jumătate, o suflare de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi ei s-au ridicat în picioare; şi o mare frică i-a cuprins pe cei ce i-au văzut. 12 Apoi ei au auzit un glas puternic din cer, care le-a spus: „Suiţi-vă aici!“ Şi ei s-au suit în cer, într-un nor, în timp ce duşmanii lor se uitau la ei. 13 Chiar în ceasul acela a avut loc un mare cutremur şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au murit în acel cutremur, iar cei care au rămas s-au înfricoşat şi au dat slavă Dumnezeului cerului.
14 Al doilea „vai“ s-a dus. Iată că al treilea „vai“ vine repede.
Isus şi Beelzebub
14 Isus a scos un demon care era mut şi, după ce demonul a ieşit, omul care fusese mut a început să vorbească, iar mulţimile se mirau. 15 Unii dintre ei însă ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebul[a], conducătorul demonilor!“ 16 Alţii, ca să-L pună la încercare, Îi cereau un semn din cer[b].
17 Dar Isus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este ruinată şi o casă dezbinată împotriva ei înseşi se prăbuşeşte. 18 Dacă Satan este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui?! Căci voi ziceţi că Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul! 19 Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii[c] voştri cu ajutorul cui îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri! 20 Dar dacă Eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu[d], atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!
21 Când cel puternic, pe deplin înarmat, îşi păzeşte propria curte, bunurile lui sunt în siguranţă. 22 Dar când vine unul şi mai puternic şi-l biruieşte, îi ia toate armele pe care s-a bazat şi apoi împarte prăzile. 23 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipeşte.
24 Când duhul necurat iese afară dintr-un om, el umblă prin locuri pustii, căutând odihnă, dar n-o găseşte. Atunci îşi spune: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit!» 25 Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. 26 Atunci se duce şi mai ia alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi intră şi locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.