Book of Common Prayer
Psalmul 38
Un psalm al lui David spre aducere-aminte
1 Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta
şi nu mă mai disciplina în furia Ta!
2 Căci săgeţile Tale m-au străpuns,
mâna Ta s-a abătut asupra mea.
3 Din pricina mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,
nici un os nu mai este întreg din pricina păcatului meu.
4 Căci fărădelegile mele mă copleşesc, ca o povară grea;
sunt prea grele pentru mine.
5 Rănile mele duhnesc, putrezesc,
şi aceasta numai din pricina nebuniei mele.
6 Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.
Toată ziua umblu bocind.
7 Coapsele-mi sunt pline de arsuri,
nu mai este nimic sănătos în trupul meu!
8 Sunt atât de slăbit şi de zdrobit!
Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele.
9 Stăpâne, ştii toate dorinţele mele,
iar suspinele mele nu-ţi sunt ascunse!
10 Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,
nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!
11 Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,
cei apropiaţi mie stau deoparte.
12 Cei ce caută să-mi ia viaţa îşi întind cursele;
cei ce-mi doresc răul pun la cale sfârşitul meu
şi în fiecare zi urzesc numai înşelătorii.
13 Eu însă nu aud, întocmai ca un surd;
ca un mut, nu-mi deschid gura!
14 Am ajuns ca omul care nu aude
şi a cărui gură nu mai are răspuns.
15 Totuşi nădăjduiesc în Tine, Doamne!
Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
16 Căci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea,
atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“
17 Chiar acum sunt gata să mă împiedic,
iar durerea mă însoţeşte mereu.
18 Îmi mărturisesc vina;
păcatul meu mă frământă.
19 Duşmanii mei sunt mulţi şi plini de viaţă[a]
şi cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.
20 Cei ce răsplătesc cu rău pentru bine
mi se opun, când eu urmăresc binele.
21 Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!
22 Vino degrabă în ajutorul meu,
Stăpâne, Mântuirea mea!
25 Sufletul meu este lipit de ţărână:
înviorează-mă, după Cuvântul Tău!
26 Mi-am cercetat căile şi Tu mi-ai răspuns:
învaţă-mă orânduirile Tale!
27 Deprinde-mă cu hotărârile Tale
şi voi cugeta la minunile Tale!
28 Sufletul îmi plânge de întristare:
ridică-mă, după Cuvântul Tău!
29 Ţine-mă departe de calea înşelăciunii;
binevoieşte să mă înveţi Legea Ta!
30 Aleg calea credincioşiei;
accept judecăţile tale.
31 Mă alipesc de mărturiile Tale:
Doamne, nu mă lăsa să fiu dat de ruşine!
32 Alerg pe calea poruncilor Tale,
căci Tu dai alinare inimii mele.
33 Învaţă-mă, Doamne, să trăiesc după orânduirile Tale,
şi le voi respecta până la sfârşitul vieţii!
34 Dă-mi pricepere şi voi respecta Legea Ta,
o voi păzi din toată inima mea!
35 Condu-mă pe cărarea poruncilor Tale,
căci în aceasta îmi găsesc plăcerea!
36 Apleacă-mi inima spre mărturiile Tale
şi nu spre câştigul mârşav!
37 Abate-mi privirea de la vederea lucrurilor deşarte;
înviorează-mă pe calea Ta![a]
38 Împlineşte-Ţi promisiunea făcută robului Tău
şi celor ce se tem de Tine!
39 Depărtează de la mine ocara ce mă-nspăimântă,
căci judecăţile Tale sunt bune!
40 O, cât de mult tânjesc după hotărârile Tale:
înviorează-mă după dreptatea Ta!
41 Să vină, Doamne, peste mine marea Ta îndurare
şi mântuirea Ta din pricina promisiunii Tale!
42 Atunci îi voi putea răspunde celui ce mă ocărăşte,
căci mă încred în Cuvântul Tău.
43 Nu mă lăsa fără Cuvântul cel adevărat în gura mea,
căci nădăjduiesc în judecăţile Tale!
44 Voi păzi Legea Ta
întotdeauna şi pentru veci de veci!
45 Voi umbla liber,
căci caut hotărârile Tale.
46 Voi vesti mărturiile Tale înaintea regilor
şi nu mă voi ruşina.
47 Mă voi desfăta cu poruncile Tale,
pe care le iubesc.
48 Îmi ridic mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc,
şi cuget la orânduirile Tale.
Al şaptelea sigiliu şi cădelniţa de aur
8 Când Mielul a rupt al şaptelea sigiliu, în cer s-a făcut linişte aproape o jumătate de oră. 2 Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; acestora li s-au dat şapte trâmbiţe.
3 Un alt înger, care avea o cădelniţă de aur, a venit şi a stat înaintea altarului. I-a fost dată multă tămâie, pentru a o aduce împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur care este înaintea tronului. 4 Fumul de tămâie, împreună cu rugăciunile sfinţilor, s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu. 5 Îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o cu foc de pe altar şi a aruncat focul pe pământ; şi au avut loc tunete, sunete[a], fulgere şi un cutremur.
Cele şapte trâmbiţe
6 Cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe erau pregătiţi să sune.
7 Primul a sunat din trâmbiţă. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ. A treia parte a pământului a fost arsă, a treia parte a copacilor a fost arsă şi toată iarba verde a fost arsă.
8 Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare. A treia parte din mare s-a transformat în sânge, 9 a treia parte din făpturile care erau în mare şi care aveau viaţă au murit, şi a treia parte din corăbii au fost distruse.
10 Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi din cer a căzut o stea mare, aprinsă ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele de apă. 11 Numele stelei era: „Pelin“[b]. A treia parte din ape s-au transformat în pelin şi mulţi oameni au murit din cauza apelor, pentru că fuseseră făcute amare.
12 Al patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi au fost lovite a treia parte din soare, a treia parte din lună şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată şi astfel a treia parte din zi şi din noapte să nu mai aibă lumină.
13 M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura în înaltul cerului, spunând cu glas puternic: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din cauza celorlalte sunete de trâmbiţă, ale celorlalţi trei îngeri care urmează să sune!“
17 Cei şaptezeci şi doi s-au întors plini de bucurie şi I-au zis:
– Doamne, chiar şi demonii ni se supun în Numele Tău!
18 Însă El le-a zis:
– L-am văzut pe Satan[a] căzând din cer ca un fulger. 19 Iată, v-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi, peste scorpioni şi peste toată puterea duşmanului, şi nimic nu vă va răni! 20 Totuşi, nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vi se supun, ci bucuraţi-vă de faptul că numele voastre sunt scrise în ceruri!
21 În ceasul acela, Isus s-a bucurat nespus în Duhul Sfânt şi a zis:
„Îţi mulţumesc, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit copilaşilor! Da, Tată, pentru că aşa Ţi-a plăcut Ţie ...“
22 „Toate lucrurile Mi-au fost încredinţate Mie de către Tatăl Meu. Nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, în afară de Tatăl, sau cine este Tatăl, în afară de Fiul şi de cel căruia vrea Fiul să i-L descopere.“
23 Apoi S-a întors spre ucenici şi le-a zis doar lor: „Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeţi voi! 24 Vă spun că mulţi profeţi şi regi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, dar n-au auzit!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.