Book of Common Prayer
Psalmul 131
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Doamne, inima mea nu este trufaşă,
iar privirile mele nu sunt semeţe;
nu umblu după lucruri prea mari
şi prea măreţe pentru mine.
2 Dimpotrivă, sufletul mi-e potolit şi liniştit,
ca un copil înţărcat lângă mama lui;
da, sufletul îmi este ca un copil înţărcat.
3 Israele, nădăjduieşte în Domnul,
de acum şi până-n veci!
Psalmul 132
Un cântec de pelerinaj
1 Doamne, aminteşte-Ţi de David
şi de toate necazurile lui,
2 de cel ce I-a jurat Domnului,
cel ce I-a făcut un jurământ Puternicului lui Iacov:
3 „Nu voi intra în cortul căminului meu,
nici nu mă voi sui în aşternutul patului meu,
4 nu voi da somn ochilor mei,
nici aţipire pleoapelor mele,
5 până când nu voi găsi un loc pentru Domnul,
un Lăcaş pentru Puternicul lui Iacov“.
6 „Iată, noi am auzit despre el[a] în Efrata
şi l-am găsit pe terenurile împădurite[b].
7 Să mergem la Lăcaşul Lui,
să ne închinăm la picioarele tronului Său!“
8 Ridică-Te, Doamne, şi vino în locul Tău de odihnă,
Tu şi chivotul tăriei Tale!
9 Preoţii Tăi să se îmbrace cu dreptate,
iar credincioşii Tăi să strige de bucurie.
10 Din pricina lui David, robul Tău,
nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău!
11 Domnul i-a jurat lui David adevărul
şi nu se va răzgândi:
„Îl voi pune pe tronul tău
pe unul dintre urmaşii tăi.
12 Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu
şi mărturiile Mele, pe care îi voi învăţa,
atunci chiar şi fiii lor vor sta pe tronul tău
pentru totdeauna“.
13 Domnul a ales Sionul,
El a dorit să locuiască acolo.
14 „Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna.
Aici voi locui, căci l-am dorit.
15 Îi voi binecuvânta din belşug hrana
şi-i voi sătura cu pâine săracii.
16 Îi voi îmbrăca preoţii cu mântuire,
iar credincioşii lui vor striga de bucurie.
17 Acolo îi voi ridica lui David un urmaş[c]
şi-i voi aprinde o candelă unsului Meu.
18 Îi voi îmbrăca duşmanii cu ruşine,
dar pe fruntea lui va străluci coroana.“
Psalmul 133
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Iată ce bine şi ce plăcut este
când fraţii locuiesc împreună în armonie!
2 Este ca untdelemnul de preţ pe creştetul capului,
coborând pe barbă, pe barba lui Aaron,
coborând pe marginea veşmintelor lui.
3 Este ca roua Hermonului,
ca roua coborând pe munţii Sionului,
căci acolo a poruncit Domnul binecuvântarea,
viaţa veşnică.
Psalmul 134
Un cântec de pelerinaj
1 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toţi slujitorii Domnului,
voi care staţi[d] în Casa Domnului în timpul nopţii!
2 Ridicaţi-vă mâinile spre Lăcaşul cel sfânt
şi binecuvântaţi-L pe Domnul!
3 Din Sion să te binecuvânteze Domnul,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
Psalmul 135
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi Numele Domnului,
lăudaţi-L, slujitori ai Domnului,
2 care staţi[e] în Casa Domnului,
în curţile Casei Dumnezeului nostru!
3 Lăudaţi-L pe Domnul, căci Domnul este bun!
Cântaţi Numelui Său, căci este plăcut!
4 Căci Domnul l-a ales pe Iacov pentru Sine,
l-a ales pe Israel ca să fie comoara Sa[f].
5 Eu recunosc că Domnul este mare:
Domnul nostru este mai mare decât toţi zeii!
6 Domnul face tot ce-I place,
atât în ceruri, cât şi pe pământ,
atât pe mări, cât şi în toate adâncurile.
7 El face să se ridice norii de la capătul pământului;
El trimite fulgerele care vestesc ploaia
şi aduce vântul din cămările lui.
8 El este Acela Care a ucis pe întâii născuţi ai Egiptului,
de la oameni până la dobitoace.
9 El a trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule,
împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
10 El a lovit multe neamuri
şi a omorât regi puternici:
11 pe Sihon, regele amoriţilor,
pe Og, regele Başanului,
şi pe regii tuturor regatelor din Canaan.
12 Apoi a dat ţara acestora ca moştenire,
ca moştenire lui Israel, poporul Său.
13 Doamne, Numele Tău este veşnic!
Doamne, Tu eşti amintit din generaţie în generaţie.
14 Căci Domnul face dreptate poporului Său
şi are milă de slujitorii Săi.
15 Idolii neamurilor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
16 Au gură, dar nu pot grăi,
au ochi, dar nu pot vedea,
17 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu au suflare în nările lor.
18 Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit,
toţi cei ce se încred în ei.
19 Casă a lui Israel, binecuvântează-L pe Domnul!
Casă a lui Aaron, binecuvântează-L pe Domnul!
20 Casă a lui Levi, binecuvântează-L pe Domnul!
Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!
21 Binecuvântat să fie Domnul din Sion,
El Care locuieşte în Ierusalim!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Cuvânt împotriva liderilor şi profeţilor falşi ai lui Israel
3 Am zis:
„Ascultaţi, căpetenii ale lui Iacov
şi conducători ai casei lui Israel!
N-ar trebui să cunoaşteţi dreptatea?
2 Şi totuşi voi urâţi binele şi iubiţi răul,
jupuiţi pielea de pe poporul Meu
şi carnea de pe oasele lui,
3 mâncaţi carnea poporului meu,
jupuiţi pielea de pe el
şi îi zdrobiţi oasele,
îl ciopârţiţi asemenea cărnii[a] din oală,
asemenea cărnii din cazan.
4 Atunci când vor striga către Domnul,
El nu le va răspunde;
Îşi va ascunde faţa de ei în vremea aceea,
pentru că au săvârşit fapte rele.“
5 Aşa vorbeşte Domnul:
„Cât despre profeţii
care Îmi duc în rătăcire poporul,
aceştia, dacă au muşcat ceva cu dinţii,
vestesc pacea,
dar, dacă cineva nu le pune nimic în gură,
se pregătesc de război împotriva lui.
6 De aceea, noaptea va veni peste voi, fără nici o vedenie,
şi întunericul – fără nici o descoperire!
Soarele va apune peste aceşti profeţi
şi ziua se va întuneca peste ei.
7 Văzătorii vor fi făcuţi de ruşine,
iar prezicătorii vor fi umiliţi.
Îşi vor acoperi barba cu toţii,[b]
căci nu va fi răspuns de la Dumnezeu.“
8 Cât despre mine, eu sunt plin de putere,
plin de Duhul Domnului,
de dreptate şi de tărie,
ca să-i fac cunoscută lui Iacov nelegiuirea lui
şi lui Israel – păcatul lui.
Saul în faţa lui Felix
24 După cinci zile, marele preot Ananias s-a coborât împreună cu câţiva dintre bătrâni şi cu un anume avocat Tertulus şi au adus acuzaţii împotriva lui Pavel, înaintea guvernatorului. 2 Când Pavel a fost chemat, Tertulus a început să-l acuze astfel: „Datorită ţie, noi avem parte de multă pace şi prin prevederile tale s-au făcut multe reforme pentru neamul nostru. 3 Noi recunoaştem aceasta pretutindeni şi oricând, cu deplină mulţumire, prea alesule Felix. 4 Dar ca să nu te reţin prea mult, te rog să ne asculţi puţin, în bunăvoinţa ta! 5 Am găsit pe omul acesta ca fiind o adevărată molimă; el stârneşte răscoale printre toţi iudeii din toată lumea, este conducătorul partidei nazarinenilor 6 şi a încercat să profaneze chiar şi Templul. Noi l-am prins (şi am vrut să-l judecăm după Legea noastră. 7 Dar a venit tribunul Lisias şi l-a smuls cu mare violenţă din mâinile noastre, 8 poruncind acuzatorilor lui să vină înaintea ta)[a]. Dacă-l vei interoga, vei putea afla tu însuţi despre toate aceste lucruri de care noi îl acuzăm!“ 9 Iudeii s-au alăturat şi ei acuzaţiei, afirmând că toate acestea erau întocmai.
10 Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Pavel i-a răspuns: „Ştiind că de mulţi ani eşti judecătorul acestui neam, sunt încurajat în apărarea mea. 11 După cum poţi afla şi tu, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. 12 Şi nu m-au găsit nici certându-mă cu cineva în Templu, nici întărâtând mulţimea în sinagogi sau prin cetate. 13 Aşa că ei nici nu-ţi pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum. 14 Îţi mărturisesc însă că eu mă închin Dumnezeului strămoşilor noştri, potrivit cu Calea despre care ei spun că este o «partidă», şi cred toate lucrurile care sunt în acord cu Legea şi sunt scrise în Profeţi. 15 Şi am aceeaşi nădejde în Dumnezeu pe care o au şi ei, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. 16 De aceea mă străduiesc să am întotdeauna o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. 17 După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să fac milostenii neamului meu şi să aduc daruri. 18 În timp ce făceam aceasta, m-au găsit curăţit în Templu, nu cu mulţime, nici cu zarvă. 19 Erau şi nişte iudei din Asia, care ar fi trebuit să fie prezenţi înaintea ta şi să mă acuze, dacă ar fi avut ceva împotriva mea! 20 Sau să spună înşişi aceştia ce nelegiuire au găsit în mine, când am stat înaintea Sinedriului, 21 afară numai de strigătul acesta pe care l-am scos în timp ce stăteam în mijlocul lor: «Cu privire la învierea morţilor sunt judecat eu astăzi înaintea voastră!»“
22 Atunci Felix, care era bine informat cu privire la Cale, i-a amânat zicând: „Voi decide în privinţa voastră, când va veni tribunul Lisias!“ 23 A poruncit centurionului să-l ţină sub pază pe Pavel, dar să-i lase o oarecare libertate şi să nu interzică la nimeni din ai lui să-i slujească.
Femeia păcătoasă şi pilda cu cei doi datornici
36 Unul dintre farisei L-a rugat pe Isus să mănânce cu el. Isus a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat să mănânce. 37 Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru plin cu parfum. 38 Stând în spate, la picioarele lui Isus, şi plângând, ea a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul ei; şi-I săruta picioarele şi I le ungea cu parfum.
39 Când a văzut acest lucru, fariseul care-L chemase la masă şi-a zis: „Dacă Acesta ar fi profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care-L atinge, ar şti că este o păcătoasă!“ 40 Isus i-a zis:
– Simon, am ceva să-ţi spun!
– Spune, Învăţătorule! a răspuns el.
41 – Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari[a], iar celălalt, cincizeci. 42 Fiindcă n-aveau cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?
43 Simon I-a răspuns:
– Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult!
Isus i-a zis:
– Ai judecat drept.
44 Apoi, întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon:
– Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta şi tu nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul ei. 45 Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să-Mi sărute picioarele. 46 Tu nu Mi-ai uns capul cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum. 47 De aceea îţi spun că păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin.
48 Apoi i-a zis femeii: „Păcatele îţi sunt iertate!“
49 Cei ce mâncau la masă împreună cu El au început să-şi zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă şi păcatele?!“ 50 Dar El i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.