Book of Common Prayer
Psalmul 18
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:
1 Te iubesc, Doamne, Tăria mea!
2 Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul[a] mântuirii mele, întăritura mea!
3 Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
şi sunt izbăvit de duşmanii mei.
4 Mă înfăşuraseră legăturile morţii,
mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
5 Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră,
mă prinseseră laţurile morţii.
6 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
am strigat către Dumnezeul meu.
El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt
şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.
7 Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,
temeliile munţilor s-au zdruncinat,
s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8 Ţâşnea fum din nările Lui
şi foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
9 A aplecat cerurile şi a coborât;
nori negri erau sub picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim, zbura,
plutea pe aripile vântului.
11 Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ,
erau ape întunecoase şi nori deşi.
12 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,
ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.
13 Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul,
răspândind grindină şi cărbuni aprinşi[b].
14 Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani;
a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.
15 La mustrarea Ta, Doamne,
la suflarea nărilor Tale,
s-au văzut albiile apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii.
16 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari,
17 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic
şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.
18 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijin.
19 El m-a scos la loc larg,
m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.
20 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,
21 căci am păzit căile Domnului
şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
22 Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea
şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
23 Am fost integru înaintea Lui
şi m-am păzit de nelegiuire.
24 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.
25 Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios,
cu cel drept Tu Te arăţi drept,
26 cu cel integru Tu Te arăţi integru,
dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.
27 Tu mântuieşti poporul smerit,
dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.
28 Tu îmi aprinzi candela, Doamne!
Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!
29 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor!
Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!
30 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită,
cuvintele[c] Domnului sunt încercate;
El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.
31 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie
şi mi-a făcut desăvârşită calea.
33 El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor
şi m-a aşezat pe înălţimi.
34 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină,
ajutorul[d] Tău mă face mare.
36 Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei,
ca să nu-mi alunece picioarele[e].
37 Îmi urmăresc duşmanii şi-i ajung;
nu mă întorc până nu-i prăpădesc.
38 Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice;
ei cad sub picioarele mele.
39 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.
40 Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea
şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte;
strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
42 Îi pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului;
îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.
43 Tu mă scapi de învinuirile poporului,
mă pui drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.
44 Fiii străinului dau înapoi în faţa mea;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
45 Fiii străinului îngălbenesc
şi ies tremurând din fortăreţele lor.
46 Domnul este viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!
47 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
48 Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei.
Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei
şi mă scapi de omul asupritor.
49 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne,
şi voi cânta laudă Numelui Tău!
50 El dă mari izbăviri regelui Său
şi arată îndurare unsului Său,
lui David şi seminţei[f] lui în veac.
Primul discurs al lui Bildad din Şuah
8 Atunci Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2 „Până când vei mai vorbi astfel
şi până când vor fi cuvintele tale ca un vânt năprasnic?
3 Oare va perverti Dumnezeu judecata dreaptă?
Va perverti Cel Atotputernic ce e drept?
4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,
El i-a pedepsit pentru păcatul lor.
5 Dacă tu Îl cauţi pe Dumnezeu
şi te rogi Celui Atotputernic,
6 dacă eşti curat şi drept,
cu siguranţă, El Însuşi te va apăra
şi-ţi va da înapoi locuinţa dreptăţii tale.
7 Deşi începutul tău a fost neînsemnat,
zilele tale de pe urmă vor fi prospere.
8 Întreabă generaţiile anterioare
şi află ce-au învăţat părinţii lor,
9 pentru că noi suntem doar de ieri şi nu ştim nimic,
iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.
10 Oare nu te vor învăţa şi nu-ţi vor spune
şi nu vor scoate ei cuvinte din mintea lor?
20 Nu, Dumnezeu nu-l va respinge pe cel curat,
nici nu va întări mâinile celor ce fac rău.
21 El va umple din nou cu râsete gura ta,
şi va aşeza strigăte de bucurie pe buzele tale.
22 Cei ce te urăsc vor fi acoperiţi de ruşine
şi cortul celui rău nu va mai fi.“
17 În timp ce Petru era preocupat de înţelesul acestei viziuni, iată că bărbaţii trimişi de Corneliu aflaseră unde este casa lui Simon şi stăteau la poartă, 18 întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit şi Petru, găzduieşte acolo. 19 În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei bărbaţi; 20 ridică-te deci, coboară şi du-te cu ei fără să faci deosebire, pentru că Eu i-am trimis.“
21 Aşadar, Petru a coborât la bărbaţii aceia şi le-a zis:
– Eu sunt cel pe care-l căutaţi. Care este motivul pentru care aţi venit?
22 Ei i-au răspuns:
– Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu şi vorbit de bine prin tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui şi să audă cuvinte de la tine.
23 Petru deci i-a invitat înăuntru şi i-a găzduit.
Petru, acasă la Corneliu
În ziua următoare s-a sculat şi a plecat împreună cu ei; l-au însoţit şi unii dintre fraţii din Iafo. 24 O zi mai târziu au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aştepta împreună cu rudele şi prietenii apropiaţi pe care-i invitase. 25 Pe când dădea Petru să intre în casă, Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat.
26 Petru însă l-a ridicat, zicând:
– Ridică-te! Şi eu sunt tot om!
27 Şi, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulţi oameni care se adunaseră.
28 El le-a zis:
– Ştiţi că unui iudeu îi este interzis de Lege să se asocieze sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om pângărit sau necurat. 29 De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop aţi trimis după mine?
30 Corneliu a zis:
– Cu patru zile în urmă, eram în casa mea şi mă rugam chiar în ceasul acesta, ceasul al nouălea. Şi iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea 31 şi a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Prin urmare, trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, care mai este numit şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare (; când va veni el, îţi va vorbi)[a]. 33 Am trimis deci imediat la tine şi ai făcut bine că ai venit. Acum deci noi toţi suntem prezenţi aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ţi-a poruncit Domnul!
Isus la Sărbătoarea Corturilor
14 Când sărbătoarea era deja la jumătate, Isus S-a dus în Templu şi a început să dea învăţătură. 15 Iudeii se mirau şi se întrebau: „Cum de ştie Acesta atâta învăţătură fără să fi învăţat?!“
16 Isus le-a zis:
– Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Ce M-a trimis. 17 Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. 18 Cel ce vorbeşte de la el caută slava lui însuşi; dar cel ce caută slava celui ce l-a trimis, acela este adevărat şi în el nu este falsitate. 19 Oare nu v-a dat Moise Legea? Şi totuşi nici unul dintre voi nu respectă Legea! De ce căutaţi să Mă omorâţi?
20 Mulţimea I-a răspuns:
– Ai demon! Cine caută să Te omoare?!
21 Isus le-a zis:
– Am făcut o lucrare şi toţi vă miraţi. 22 Moise v-a dat circumcizia – nu că ea este de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi îl circumcideţi pe om în ziua de Sabat. 23 Dacă un om este circumcis în ziua de Sabat, ca să nu fie încălcată Legea lui Moise, atunci de ce sunteţi furioşi pe Mine pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua de Sabat? 24 Nu judecaţi după aparenţe, ci judecaţi cu o judecată dreaptă!
Oamenii se întreabă dacă Isus este Cristosul
25 Atunci unii dintre locuitorii Ierusalimului au zis: „Nu este Acesta Cel pe Care caută ei să-L omoare? 26 Şi iată că vorbeşte deschis, iar ei nu-I zic nimic! Nu cumva conducătorii au ajuns să cunoască într-adevăr că El este Cristosul? 27 Totuşi noi ştim de unde este Omul Acesta; însă când va veni Cristosul nimeni nu va şti de unde este!“[a] 28 Atunci Isus, în timp ce dădea învăţătură în Templu, a strigat: „Mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt![b] N-am venit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar voi nu-L cunoaşteţi! 29 Eu Îl cunosc, pentru că Eu sunt de la El şi El M-a trimis.“ 30 Ei încercau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I venise ceasul. 31 Însă mulţi din mulţime au crezut în El şi ziceau: „Când va veni Cristosul, va face El mai multe semne decât a făcut Acesta?“
32 Fariseii au auzit mulţimea murmurând aceste lucruri despre El şi, ca urmare, conducătorii preoţilor şi fariseii au trimis nişte gărzi să-L aresteze. 33 Atunci, Isus a zis: „Mai sunt cu voi încă puţin timp, iar apoi plec la Cel Ce M-a trimis. 34 Mă veţi căuta, dar nu Mă veţi găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.“ 35 Iudeii se întrebau: „Unde urmează să se ducă Acesta, astfel încât noi să nu-L găsim?! Doar nu urmează să se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să-i înveţe pe greci?! 36 Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a zis: «Mă veţi căuta, dar nu Mă veţi găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu veţi putea veni.»?“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.