Book of Common Prayer
Psalmul 120[a]
Un cântec de pelerinaj
1 În strâmtorarea mea strig către Domnul
şi El îmi răspunde.
2 Doamne, scapă-mi sufletul de buzele mincinoase
şi de limba înşelătoare!
3 Ce-ţi va da El ţie,
ce-ţi va aduce El, limbă înşelătoare?
4 Săgeţi ascuţite de războinic,
cu cărbuni de verigel[b].
5 Vai de mine, căci locuiesc la Meşek,
sălăşluiesc în corturile din Chedar!
6 Mult mi-a mai locuit sufletul
împreună cu cei ce urăsc pacea!
7 Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu,
ei sunt pentru război.
Psalmul 121
Un cântec de pelerinaj
1 Îmi voi ridica ochii spre munţi:
de unde-mi va veni ajutorul?
2 Ajutorul meu vine de la Domnul,
Care a făcut cerurile şi pământul.
3 El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul,
Păzitorul tău nu va dormita.
4 Iată că nu dormitează, nici nu doarme,
Păzitorul lui Israel.
5 Domnul este păzitorul tău,
Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
6 Soarele nu te va bate în timpul zilei,
nici luna – în timpul nopţii.
7 Domnul te va păzi de tot ce este rău;
El îţi va păzi sufletul.
8 Domnul te va păzi la plecare şi la venire,
de acum şi până în veac!
Psalmul 122
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Mă bucur când mi se spune:
„Să mergem la Casa Domnului!“
2 Picioarele ni se opresc
la porţile tale, Ierusalime.
3 Ierusalimul este zidit ca o cetate
ce-şi adună poporul în unitate[c].
4 Acolo vin seminţiile,
seminţiile Domnului,
ca să laude Numele Domnului,
aşa cum s-a hotărât pentru Israel,
5 căci acolo sunt aşezate tronurile de judecată,
tronurile Casei lui David.
6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!
„Fie ca cei ce te iubesc să prospere[d]!
7 Pacea să fie între zidurile tale
şi liniştea – în palatele tale.“
8 Din pricina fraţilor mei şi a prietenilor mei,
îţi urez: „Pacea fie în tine!“
9 Din pricina Casei Domnului, Dumnezeul nostru,
îţi doresc: „Bine să-ţi fie!“
Psalmul 123
Un cântec de pelerinaj
1 Către Tine îmi ridic ochii,
Cel Ce locuieşti în ceruri.
2 Cum caută ochii slujitorilor spre mâna stăpânilor lor
şi ochii slujnicei – spre mâna stăpânei ei,
tot aşa şi ochii noştri caută spre Domnul, Dumnezeul nostru,
până va avea milă de noi.
3 Ai milă de noi, Doamne, ai milă,
căci suntem atât de sătui de dispreţ!
4 Sufletul nostru s-a săturat
de batjocura celor îngâmfaţi
şi de dispreţul celor mândri!
Psalmul 124
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră ...“
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2 De n-ar fi fost Domnul de partea noastră,
când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
3 ne-ar fi înghiţit de vii,
când li s-a aprins mânia faţă de noi;
4 ne-ar fi potopit apele,
ne-ar fi înghiţit torentul;
5 ne-ar fi înghiţit
apele cele năprasnice.
6 Binecuvântat să fie Domnul,
Care nu ne-a lăsat pradă colţilor lor.
7 Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din laţul păsărarilor;
laţul s-a rupt, iar noi am scăpat!
8 Ajutorul nostru este în Numele Domnului,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
Psalmul 125
Un cântec de pelerinaj
1 Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sion
care nu poate fi clătinat, ci va sta pe vecie.
2 Cum sunt munţii împrejurul Ierusalimului,
aşa este Domnul împrejurul poporului Său
de acum şi până-n veci.
3 Toiagul celui rău nu va stăpâni
partea celor drepţi,
pentru ca cei drepţi să nu-şi întindă mâinile
spre nedreptate.
4 Fă bine, Doamne, celor buni
şi celor drepţi în inimile lor!
5 Cât despre cei care se întorc la căile lor sucite,
Domnul îi va îndepărta ca pe făcătorii de rele.
Pacea să fie peste Israel!
Psalmul 126
Un cântec de pelerinaj
1 Când Domnul i-a întors acasă pe captivii[e] Sionului,
parcă visam.
2 Atunci gura ni s-a umplut de râsete
şi limba noastră – de strigăte de bucurie;
atunci se spunea printre neamuri:
„Domnul a făcut lucruri mari cu ei!“
3 Domnul a făcut lucruri mari pentru noi,
de aceea noi suntem bucuroşi.
4 Întoarce-i acasă, Doamne, pe captivii noştri,
ca pe nişte torente din Neghev.
5 Cei ce seamănă cu lacrimi,
vor secera cu strigăte de bucurie.
6 Cel ce merge plângând,
ducându-şi traista cu sămânţă,
va veni acasă cu strigăte de bucurie,
ducându-şi snopii.
Psalmul 127
Un cântec de pelerinaj. Al lui Solomon.
1 Dacă nu zideşte Domnul o casă,
degeaba trudesc cei ce o zidesc.
Dacă nu străjuieşte Domnul o cetate,
degeaba păzeşte străjerul.
2 Degeaba vă treziţi devreme
şi vă culcaţi târziu,
mâncând o pâine câştigată cu trudă.
Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă[f].
3 Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul,
rodul pântecelui este o răsplată.
4 Ca săgeţile în mâna unui viteaz,
aşa sunt fiii din anii tinereţii.
5 Ferice de bărbatul
care îşi umple tolba cu ei;
el nu se va ruşina
când va vorbi duşmanilor la poartă.
Conflictul dintre Mica şi daniţi
18 În zilele acelea nu era rege în Israel. Seminţia lui Dan îşi căuta un teritoriu în care să locuiască, pentru că nici până în ziua aceea nu-şi însuşiseră moştenirea primită în mijlocul seminţiilor lui Israel. 2 Daniţii au trimis dintre ei toţi, din clanurile lor, cinci bărbaţi viteji din Ţora şi din Eştaol, ca să umble prin ţară şi s-o iscodească. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi iscodiţi ţara!“ Aceştia au ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, aproape de casa lui Mica şi au înnoptat acolo. 3 Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut glasul[a] tânărului levit şi s-au dus într-acolo. Ei i-au zis:
– Cine te-a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce eşti aici?
4 El le-a răspuns:
– Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, el mă plăteşte şi eu îi sunt preot!
5 Ei i-au zis:
– Te rugăm, întreabă-L pe Dumnezeu în legătură cu noi, ca să ştim dacă vom avea izbândă în călătoria în care mergem!
6 Preotul le-a răspuns:
– Mergeţi în pace deoarece călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului!
7 Cei cinci bărbaţi au plecat şi au ajuns în Laiş. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranţă, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniştit şi încrezător. Ei locuiau nestânjeniţi în ţară şi nu erau vasalii nimănui.[b] Erau departe de sidonieni şi nu ţineau legătura cu alţi oameni[c]. 8 Când s-au întors la rudele lor din Ţora şi Eştaol, aceştia i-au întrebat:
– Ce veste ne aduceţi?
9 Ei le-au răspuns:
– Haideţi să-i atacăm, fiindcă le-am văzut ţinutul şi este foarte bun! Nu fiţi aşa de nepăsători şi de leneşi, ci duceţi-vă şi puneţi stăpânire pe ţinut! 10 Când veţi ajunge acolo, veţi găsi un popor încrezător. Ţinutul este întins şi încăpător şi Dumnezeu l-a dat în mâinile noastre; este un loc în care nu lipseşte nimic din tot ce este pe pământ!
11 Şase sute de oameni din clanul daniţilor, înzestraţi cu arme de război, au pornit din Ţora şi din Eştaol. 12 Ei au înaintat şi şi-au aşezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea locul acela s-a numit Mahane-Dan[d], el aflându-se şi astăzi în Chiriat-Iearim. 13 De acolo au trecut în regiunea muntoasă a lui Efraim şi au ajuns aproape de casa lui Mica. 14 Cei cinci bărbaţi care iscodiseră ţinutul Laiş, au luat cuvântul şi le-au zis rudelor lor: „Ştiţi că într-una din aceste case există un efod[e], terafimi[f], un idol cioplit şi un idol turnat? Cred că ştiţi acum ce aveţi de făcut!“ 15 S-au dus într-acolo, au ajuns la casa unde slujea tânărul levit, adică la casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate.
Filip vesteşte Evanghelia în Samaria
8 Saul îşi dăduse consimţământul la uciderea lui Ştefan.
Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuţie împotriva bisericii din Ierusalim şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin regiunile Iudeii şi ale Samariei[a]. 2 Nişte oameni evlavioşi l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit mult. 3 Saul însă făcea prăpăd în biserică, intrând prin case, luând cu forţa bărbaţi şi femei şi aruncându-i în închisoare.
4 Cei ce fuseseră împrăştiaţi vesteau Cuvântul pe oriunde treceau. 5 Filip s-a coborât într-o cetate a Samariei[b] şi le-a predicat pe Cristos. 6 Mulţimile luau aminte în acelaşi gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. 7 Căci din mulţi demoniaci ieşeau duhuri rele, scoţând strigăte puternice, şi mulţi paralitici şi şchiopi erau vindecaţi. 8 Astfel, a fost o mare bucurie în cetatea aceea.
9 În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria şi uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important. 10 Şi toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el şi spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «mare»!“ 11 Îl ascultau cu luare-aminte pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12 Dar când au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia[c] despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezaţi atât bărbaţi, cât şi femei. 13 Chiar şi Simon însuşi a crezut şi, după ce a fost botezat, stătea tot timpul cu Filip şi se mira văzând semnele şi minunile mari care se făceau.
30 Eu nu pot face nimic de la Mine; Eu judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.
Mărturia despre Fiul
31 Dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, atunci mărturia Mea nu este adevărată. 32 Este un Altul Care depune mărturie despre Mine şi ştiu că mărturia pe care o depune El despre Mine este adevărată. 33 Voi aţi trimis la Ioan, şi el a depus mărturie pentru adevăr. 34 Nu că Eu aş avea nevoie de mărturia unui om, ci spun aceasta pentru ca voi să fiţi mântuiţi. 35 El era lampa aprinsă şi strălucitoare şi voi aţi vrut să vă veseliţi pentru un ceas la lumina lui. 36 Eu însă am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan. Căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările acestea, pe care Eu le fac, depun mărturie despre Mine că Tatăl M-a trimis. 37 Şi Tatăl, Care M-a trimis, a depus El Însuşi mărturie despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul şi nici nu I-aţi văzut înfăţişarea, 38 iar Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe Care L-a trimis El. 39 Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai[a] acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! 40 Şi totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!
41 Eu nu caut[b] slavă de la oameni, 42 dar vă ştiu: nu aveţi în voi dragoste de Dumnezeu[c]. 43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă însă vine altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. 44 Cum puteţi crede voi, care căutaţi[d] slavă unii de la alţii şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?! 45 Să nu credeţi că Eu vă voi acuza înaintea Tatălui! Acuzatorul vostru este Moise, cel în care v-aţi pus nădejdea. 46 Căci dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. 47 Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele Mele?!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.