Book of Common Prayer

Psalmul 84

Pentru dirijor. De cântat în ghitit^[a]. Al korahiţilor. Un psalm.

Profetul Ilie este îmbărbătat să-şi continue lucrarea

19 Ahab i-a istorisit Izabelei tot ceea ce făcuse Ilie şi cum îi omorâse pe toţi profeţii cu sabia. ² Izabela a trimis un mesager la Ilie ca să-i spună: „Zeii să se poarte cu mine cu toată asprimea^[a] dacă mâine la această oră nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia dintre ei!“ ³ Când a auzit acest lucru, Ilie a fugit îndată^[b] ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care aparţine de Iuda şi şi-a lăsat slujitorul acolo, ⁴ iar el s-a dus cale de o zi în pustie. A ajuns la un verigel, s-a aşezat sub el şi s-a rugat să moară: „Destul, Doamne! Ia-mi viaţa acum, căci nu sunt mai bun decât strămoşii mei.“ ⁵ Apoi, s-a întins sub verigel şi a adormit. Deodată un înger l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă!“ ⁶ Uitându-se, a văzut la capul său o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. După ce a mâncat şi a băut, s-a culcat din nou. ⁷ Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă, întrucât călătoria pe care o ai de făcut este prea lungă pentru tine!“ ⁸ El s-a sculat, a mâncat şi a băut; apoi, cu puterea pe care această mâncare i-o dăduse, a mers cale de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb, muntele lui Dumnezeu. ⁹ A intrat într-o peşteră şi a petrecut noaptea acolo. Şi Domnul i-a vorbit astfel:

– Ce faci tu aici, Ilie?

¹⁰ – Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oştirilor, a răspuns el, fiindcă israeliţii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa.

¹¹ – Ieşi şi stai înaintea Domnului pe munte, i-a spus Domnul, căci Domnul va trece pe acolo!

Înaintea Domnului a venit un vânt mare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile, dar Domnul nu era în acest vânt. După acest vânt, a fost un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în acest cutremur. ¹² După acest cutremur, a venit un foc, dar Domnul nu era în acest foc; iar după acest foc, a venit un murmur suav.

3 Începem oare din nou să ne recomandăm singuri? Oare avem nevoie, aşa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? ² Voi înşivă sunteţi scrisoarea noastră de recomandare, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii, ³ arătând că sunteţi o scrisoare a lui Cristos, pregătită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.

⁴ O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu. ⁵ Nu că prin noi înşine suntem destoinici, pretinzând că ceva vine de la noi, ci destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, ⁶ Care ne-a şi făcut destoinici să fim slujitorii Noului Legământ, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viaţă.

Slava mai mare a Noului Legământ

⁷ Dar dacă slujba morţii, încrustată în litere, pe table de piatră, a fost cu slavă, astfel încât poporul Israel n-a putut privi la faţa lui Moise, din cauza strălucirii trecătoare a feţei lui, ⁸ cu cât mai mult este cu slavă slujba Duhului? ⁹ Căci, dacă în slujba aducătoare de condamnare era slavă, cu mult mai mult slujba aducătoare de dreptate va abunda de slavă!

¹⁸ Noi toţi, cu feţe neacoperite, reflectăm^[a] slava Domnului, ca într-o oglindă, şi suntem transformaţi în asemănarea Sa din slavă în slavă; aceasta vine de la Domnul, Care este Duhul.