Book of Common Prayer
Psalmul 83
Un cântec. Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeule, să nu păstrezi tăcerea!
Să nu taci şi să nu rămâi mut, Dumnezeule!
2 Iată că duşmanii Tăi vociferează
şi cei ce Te urăsc îşi ridică fruntea.
3 Uneltesc împotriva poporului Tău,
fac planuri împotriva celor ocrotiţi de Tine.
4 Ei spun astfel: „Haidem să-i nimicim ca neam
şi să nu mai fie amintit numele lui Israel!“
5 Iată-i pe cei care au hotărât într-un gând
să încheie un legământ împotriva Ta:
6 corturile Edomului şi ismaeliţii,
Moabul şi hagareniţii[a],
7 Ghebal[b], Amon şi Amalek,
Filistia şi locuitorii Tirului;
8 de asemenea, li s-a alăturat şi Asiria,
punându-şi braţul alături de cel al fiilor lui Lot.Sela
9 Fă-le ca lui Midian,
ca lui Sisera şi lui Iabin la uedul Chişon,
10 care au fost nimiciţi la En-Dor,
ajungând bălegar pentru pământ!
11 Nobililor lor fă-le ca lui Oreb şi lui Zeeb,
iar tuturor prinţilor lor fă-le ca lui Zebah şi lui Ţalmuna,
12 căci ei zic: „Să punem mâna
pe păşunile lui Dumnezeu!“
13 Dumnezeul meu, fă-i un vârtej de praf,
o pleavă luată de vânt,
14 un foc ce mistuie pădurea,
o flacără ce aprinde munţii!
15 Aşa urmăreşte-i cu furtuna Ta
şi îngrozeşte-i cu vijelia Ta!
16 Umple-le faţa de ruşine,
ca să ajungă să caute Numele Tău, Doamne!
17 Să fie făcuţi de ruşine şi îngroziţi în veci de veci!
Să fie daţi de ruşine şi să piară!
18 Şi să ştie astfel că Tu, al Cărui Nume este Domnul,
Tu şi numai Tu eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul!
Psalmul 145[a]
O cântare de laudă. Al lui David.
1 Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împărate!
Voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci!
2 Te voi binecuvânta în fiecare zi,
voi lăuda Numele Tău în veci de veci!
3 Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă!
Măreţia Lui nu are margini!
4 Fiecare generaţie va lăuda lucrările Tale:
să vestească cu toţii isprăvile Tale!
5 Voi spune despre splendoarea slavei măreţiei Tale
şi voi istorisi despre minunile Tale![b]
6 Oamenii vor vorbi despre puterea Ta cea înfricoşătoare,
iar eu voi povesti despre măreţia Ta.
7 Vor trâmbiţa aducerea-aminte a marii Tale bunătăţi
şi vor aclama cu bucurie dreptatea Ta.
8 Domnul este binevoitor şi milos,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 Domnul este bun cu toţi,
îndurarea Lui se întinde peste toate lucrările Sale.
10 Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne,
iar credincioşii Tăi Te vor binecuvânta!
11 Vor mărturisi despre slava împărăţiei Tale
şi vor vorbi despre măreţia Ta,
12 ca să facă cunoscut fiilor oamenilor isprăvile Tale
şi slava splendorii împărăţiei Tale.
13 Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică
şi stăpânirea Ta dăinuie din generaţie în generaţie.
Domnul este credincios tuturor promisiunilor Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a creat.[c]
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad
şi îi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi!
15 Ochii tuturor se îndreaptă cu nădejde către Tine,
iar Tu le dai hrana la vreme.
16 Îţi deschizi mâna
şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
17 Domnul este drept în toate căile Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a făcut!
18 Domnul este aproape de toţi cei ce-L cheamă,
de toţi cei ce-L cheamă în adevăr.
19 El împlineşte dorinţa celor ce se tem de El,
aude strigătul lor după ajutor şi-i salvează.
20 Domnul este păzitorul tuturor celor ce-L iubesc,
dar îi nimiceşte pe toţi cei răi.
21 Gura mea va rosti lauda Domnului
şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt
pentru totdeauna.
Psalmul 85
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Doamne, Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta,
aducând înapoi pe prizonierii lui Iacov.
2 Ai iertat vina poporului Tău,
acoperindu-i toate păcatele.Sela
3 Ţi-ai oprit toată furia,
ai renunţat la mânia Ta aprinsă!
4 Dumnezeul mântuirii noastre, adu-ne înapoi
şi opreşte-Ţi supărarea faţă de noi!
5 Oare să te fi mâniat Tu pe noi pe vecie?
Vei continua Tu să te mânii din generaţie în generaţie?
6 Oare să nu ne înviorezi Tu din nou,
ca astfel poporul Tău să se bucure iarăşi de Tine?
7 Doamne, arată-ne iarăşi îndurarea Ta!
Dă-ne din nou mântuirea Ta!
8 Eu voi asculta ce vorbeşte Dumnezeu, Domnul,
căci El promite pacea poporului Său şi credincioşilor Săi,
numai ei să nu se întoarcă la nebunie.
9 Într-adevăr, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El,
pentru ca slava să locuiască în ţara noastră.
10 Îndurarea şi credincioşia se întâlnesc,
iar dreptatea şi pacea se sărută.
11 Adevărul răsare din pământ,
iar dreptatea priveşte din ceruri.
12 Da, Domnul dă ceea ce este bun,
iar pământul nostru îşi dă rodul.
13 Dreptatea merge înaintea Lui
şi pregăteşte calea pentru paşii Săi.
Psalmul 86
O rugăciune a lui David
1 Doamne, pleacă-Ţi urechea şi răspunde-mi,
căci sunt sărman şi lipsit.
2 Păzeşte-mi sufletul, căci sunt credincios,
mântuieşte-l pe robul Tău, căci Tu eşti Dumnezeul meu;
eu mă încred în Tine!
3 Stăpâne, ai milă de mine,
căci Te chem toată ziua!
4 Adu bucurie robului Tău,
căci la Tine, Stăpâne,
îmi ridic sufletul.
5 Fiindcă Tu, Stăpâne, eşti bun şi iertător,
bogat în îndurare faţă de toţi cei ce Te cheamă.
6 Doamne, auzi-mi rugăciunea,
ascultă glasul cererii mele!
7 Te chem în ziua necazului meu,
căci Tu îmi răspunzi.
8 Stăpâne, nu este nimeni ca Tine între zei!
Nimic nu se aseamănă cu lucrările Tale!
9 Toate neamurile, pe care Tu le-ai făcut,
vor veni să se închine înaintea Ta, Stăpâne,
şi să-Ţi proslăvească Numele.
10 Tu eşti mare, eşti înfăptuitor de minuni;
numai Tu eşti Dumnezeu!
11 Doamne, învaţă-mă calea Ta,
şi voi umbla în adevărul Tău!
Dă-mi o inimă neîmpărţită
pentru a mă teme de Numele Tău!
12 Te laud, Stăpâne, Dumnezeul meu, din toată inima mea,
proslăvesc Numele Tău pe vecie,
13 căci mare este îndurarea Ta faţă de mine;
Tu mi-ai scăpat sufletul din adânca Locuinţă a Morţilor.
14 Dumnezeule, nişte îngâmfaţi se ridică împotriva mea
şi o ceată de asupritori caută să mă omoare,
oameni care nu ţin seama de Tine.
15 Tu însă, Stăpâne, eşti un Dumnezeu milostiv şi îndurător,
încet la mânie, plin de îndurare şi credincioşie!
16 Întoarce-Te spre mine şi ai milă de mine!
Dă tăria Ta robului Tău
şi mântuieşte-l pe fiul slujitoarei Tale[a]!
17 Înfăptuieşte un semn care să arate bunătatea Ta faţă de mine,
ca astfel duşmanii mei să vadă şi să fie făcuţi de ruşine
pentru că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.
Idolatria lui Ghedeon şi a poporului
22 Bărbaţii lui Israel i-au zis lui Ghedeon:
– Domneşte tu peste noi fiindcă tu ne-ai eliberat din mâna midianiţilor! Domneşte tu, fiul tău şi nepotul tău!
23 Ghedeon le-a răspuns:
– Nu eu voi domni peste voi şi nici urmaşul meu nu va domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi!
24 Ghedeon le-a mai zis:
– Doresc însă să vă cer ceva: daţi-mi fiecare câte un cercel din prada voastră!
Duşmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliţi.
25 – Ţi-i vom da! i-au răspuns ei.
Apoi au aşternut o învelitoare şi fiecare om a aruncat pe ea cerceii luaţi ca pradă. 26 Greutatea cerceilor de aur pe care i-a cerut a ajuns la o mie şapte sute de şecheli[a] de aur, în afară de lunişoare, ornamente şi hainele de purpură pe care le purtau regii Midianului şi în afară de lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor. 27 Ghedeon a făcut din ei un efod[b] pe care l-a pus în cetatea sa, la Ofra. Tot Israelul s-a prostituat închinându-se la el acolo; el a devenit o capcană pentru Ghedeon şi familia lui.
28 Astfel, midianiţii au fost smeriţi înaintea israeliţilor şi n-au mai îndrăznit să-şi ridice capetele. Pe vremea lui Ghedeon, în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani. 29 Apoi Ierub-Baal, fiul lui Ioaş, s-a retras şi a locuit în casa lui.
30 Ghedeon a avut şaptezeci de fii[c], pentru că a avut multe soţii. 31 Ţiitoarea lui din Şehem i-a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Abimelek[d]. 32 Ghedeon, fiul lui Ioaş, a murit după o bătrâneţe fericită şi a fost înmormântat în mormântul tatălui său, Ioaş, la Ofra, pe proprietatea familiei Abiezer.
33 După ce a murit Ghedeon, israeliţii s-au întors la păcatele dinainte, prostituându-se înaintea baalilor[e]. Ei l-au înălţat pe Baal-Berit[f] ca dumnezeu al lor. 34 Astfel, israeliţii nu şi-au amintit de Domnul, Dumnezeul lor, Care îi eliberase din mâna tuturor duşmanilor dimprejur 35 şi nici n-au fost loiali familiei lui Ierub-Baal, adică Ghedeon, în ciuda binelui pe care el îl făcuse lui Israel.
Petru şi Ioan în faţa Sinedriului
4 În timp ce Petru şi Ioan vorbeau poporului, au venit la ei preoţii, comandantul gărzii Templului şi saducheii[a], 2 foarte supăraţi de faptul că ei dădeau învăţătură poporului şi vesteau în Isus învierea dintre cei morţi. 3 Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară. 4 Însă mulţi dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, şi numărul bărbaţilor a ajuns la aproape cinci mii.
5 În ziua următoare s-au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrânii[b] şi cărturarii[c], 6 precum şi Ana – marele preot[d] –, Caiafa[e], Ioan, Alexandru şi toţi cei care erau din neamul marilor preoţi. 7 I-au pus pe apostoli să stea în mijloc şi i-au întrebat:
– Prin ce putere sau în numele cui aţi făcut aceasta?
8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns:
– Conducători şi bătrâni ai poporului, 9 dacă astăzi suntem cercetaţi pentru o faptă bună făcută unui om neputincios şi pentru felul în care a fost el vindecat, 10 să vă fie cunoscut vouă tuturor şi întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi! 11 El este:
12 În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!
43 A doua zi Isus a vrut să se ducă în Galileea. L-a găsit pe Filip şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ 44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
45 Filip l-a găsit pe Natanael[a] şi i-a zis:
– Noi L-am găsit pe Cel despre Care a scris Moise în Lege, precum şi profeţii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret!
46 Natanael i-a zis:
– Poate ieşi ceva bun din Nazaret?!
Filip i-a răspuns:
– Vino şi vezi!
47 Isus l-a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată, într-adevăr, un israelit în care nu este viclenie!“
48 Natanael L-a întrebat:
– De unde mă cunoşti?
Isus i-a răspuns:
– Te-am văzut când stăteai sub smochin[b], înainte ca Filip să te cheme.
49 Natanael a zis:
– Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel![c]
50 Isus i-a răspuns:
– Crezi pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea! 51 Apoi i-a zis:
– Adevărat, adevărat vă spun că veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu înălţându-se şi coborându-se peste Fiul Omului[d]!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.