Book of Common Prayer
Psalmul 37[a]
Al lui David
1 Nu te mânia din pricina celor răi
şi nu-i invidia pe cei ce săvârşesc răul,
2 căci ei se usucă repede ca iarba
şi se veştejesc precum verdeaţa!
3 Încrede-te în Domnul şi fă binele!
Locuieşte în ţară şi veghează să umbli în credincioşie[b]!
4 Desfătarea ta să fie Domnul
şi El va împlini cererile inimii tale!
5 Încredinţează-ţi calea în mâna Domnului,
încrede-te în El, şi El va lucra.
6 El va face să răsară dreptatea ta ca zorii
şi cauza ta dreaptă[c] – ca miezul zilei.
7 Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El,
nu te mânia din pricina celui ce reuşeşte în umblarea lui,
a celui ce-şi împlineşte planurile lui rele.
8 Renunţă la mânie, părăseşte furia!
Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău!
9 Fiindcă cei ce fac răul vor fi stârpiţi,
dar numai cei ce nădăjduiesc în Domnul vor moşteni ţara!
10 Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi;
te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.
11 Cei blânzi însă vor moşteni ţara[d]
şi se vor bucura de belşug de pace!
12 Cel rău unelteşte împotriva celui drept,
scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
13 Dar Stăpânul râde de el,
căci ştie că-i soseşte şi lui ziua.
14 Cei răi îşi scot sabia,
îşi încordează arcul,
ca să-l doboare pe cel sărman şi pe cel nevoiaş,
să-i înjunghie pe cei ale căror căi sunt drepte.
15 Cu săbiile lor însă îşi vor străpunge propriile inimi,
iar arcurile le vor fi zdrobite.
16 Mai bun este puţinul celui drept,
decât belşugul multor răi,
17 căci braţele celor răi vor fi frânte,
dar Domnul îi sprijină pe cei drepţi.
18 Domnul cunoaşte zilele celor integri.
Moştenirea lor va fi pe vecie.
19 Ei nu sunt făcuţi de ruşine în vreme rea,
iar în zile de foamete vor fi săturaţi.
20 Cei răi vor pieri însă,
iar duşmanii Domnului vor fi
ca cele mai frumoase păşuni;
vor trece, ca fumul vor trece.
21 Cel rău împrumută, dar nu mai dă înapoi;
cel drept însă este milos şi înapoiază.
22 Cei ce sunt binecuvântaţi de El vor moşteni ţara,
dar cei ce sunt blestemaţi de El vor fi stârpiţi.
23 Domnul întăreşte paşii omului,
atunci când Îşi găseşte plăcere în calea lui.
24 Când acesta cade, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl sprijină cu mâna Sa.
25 Din tinereţea mea şi până la bătrâneţe
nu am văzut vreun om drept părăsit,
nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.
26 El este milos în fiecare zi şi dă cu împrumut,
iar urmaşii lui vor fi o binecuvântare[e].
27 Deci depărtează-te de rău şi fă binele!
Atunci vei putea locui în ţară pentru totdeauna!
28 Domnului Îi place să facă dreptate
şi nu-Şi părăseşte credincioşii!
Totdeauna ei sunt păziţi,
dar urmaşii celor răi vor fi stârpiţi.
29 Cei drepţi vor moşteni ţara,
o vor locui pe vecie.
30 Gura celui drept rosteşte cuvinte înţelepte,
iar limba lui grăieşte cu dreptate.
31 El poartă în inimă Legea Dumnezeului său,
şi astfel picioarele[f] nu-i alunecă.
32 Cel rău îl pândeşte pe cel drept,
căutând să-l omoare,
33 însă Domnul nu-l dă pe mâna lui
şi nu-l lasă să fie osândit la judecata lui.
34 Nădăjduieşte în Domnul
şi păzeşte calea Lui,
iar El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara
şi vei vedea nimicirea celor răi!
35 L-am văzut pe cel rău în toată puterea lui,
întinzându-se ca un copac bogat, bine sădit în ţara lui.
36 Dar când am trecut încă o dată pe acolo, nu mai era;[g]
l-am căutat, dar nu l-am mai găsit.
37 Uită-te la cel cinstit, priveşte-l pe cel integru,
căci omul paşnic are viitor!
38 Răzvrătiţii vor fi nimiciţi cu toţii;
viitorul celor răi va fi retezat.
39 Izbăvirea celor drepţi vine de la Domnul,
Care le este refugiu în vreme de necaz.
40 Domnul îi ajută şi îi scapă;
îi scapă de cei răi şi îi eliberează,
pentru că au căutat scăparea la El.
14 Poporul a ieşit din corturi ca să treacă Iordanul, iar preoţii care duceau Chivotul Legământului erau înaintea poporului. 15 Când preoţii ce duceau Chivotul au ajuns la Iordan, iar picioarele lor au atins marginea apelor Iordanului (căci Iordanul inundă ambele maluri pe toată perioada secerişului), 16 apele care curgeau din amonte s-au oprit adunându-se grămadă pe o mare distanţă, până la Adam, cetatea din vecinătatea Ţortanului, iar cele care coborau în aval spre Marea Arabei (Marea Sărată[a]), s-au scurs de tot. Şi astfel poporul a traversat ajungând în faţa Ierihonului. 17 Preoţii care duceau Chivotul Legământului cu Domnul s-au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului, timp în care tot Israelul îl traversa, până când întregul popor a traversat Iordanul.
Mărturii pentru posteritate
4 Întregul popor a traversat Iordanul. Domnul îi spusese lui Iosua: 2 „Alege doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat din fiecare seminţie, 3 şi porunceşte-le să ia din mijlocul Iordanului, din locul unde vor sta picioarele preoţilor, douăsprezece pietre, pe care să le duceţi cu voi şi să le aşezaţi în locul în care veţi înnopta.“
4 Iosua a chemat doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre israeliţi, câte un bărbat din fiecare seminţie, şi le-a zis: 5 „Treceţi în faţa Chivotului Domnului, Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare din voi să ridice pe umeri o piatră, câte una pentru fiecare seminţie din Israel. 6 Acestea vor fi un semn în mijlocul vostru. Când fiii voştri vă vor întreba într-o zi despre semnificaţia acestor pietre, 7 voi să le istorisiţi cum au fost despicate apele Iordanului înaintea Chivotului Legământului cu Domnul, atunci când acesta a traversat Iordanul. Aşadar, pietrele acestea să fie totdeauna o aducere-aminte pentru israeliţi.“
Vieţi consacrate lui Dumnezeu
12 Prin urmare, vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească[a] din partea voastră! 2 Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.
Smerenie şi slujire
3 Prin darul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci fiţi modeşti în gândirea voastră, fiecare după măsura de credinţă pe care i-a dat-o Dumnezeu. 4 Pentru că, aşa cum într-un trup avem multe mădulare şi nu toate au aceeaşi funcţie, 5 tot astfel şi noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos, iar în mod individual ne suntem mădulare unii altora. 6 Avem diferite daruri, după harul care ne-a fost dat: dacă darul cuiva este profeţia, să-l folosească după măsura credinţei sale; 7 dacă este slujirea, să slujească; dacă este cel de a da învăţătură, să dea învăţătură; 8 dacă este încurajarea, să încurajeze; dacă este dărnicia, să dea cu generozitate; dacă este acela de a conduce, s-o facă cu dedicare; dacă este acela de a fi milostiv, s-o facă cu bucurie.
Uneltire împotriva lui Isus
26 După ce a terminat de spus aceste cuvinte, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 2 „Ştiţi că peste două zile va fi Paştele, iar Fiul Omului va fi trădat ca să fie răstignit“.
3 Atunci conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului s-au strâns în curtea marelui preot, numit Caiafa[a], 4 şi au uneltit să-L aresteze pe Isus prin vicleşug şi să-L omoare. 5 Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor“.
Ungerea lui Isus la Betania
6 În timp ce Isus se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul, 7 a venit la El o femeie care avea un vas de alabastru, plin cu un parfum foarte scump. Ea a turnat parfumul pe capul lui Isus, în timp ce El stătea la masă. 8 Ucenicii însă au fost indignaţi când au văzut acest lucru şi au zis: „Pentru ce risipa aceasta? 9 Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde scump, iar banii să le fie daţi săracilor!“
10 Isus ştia ce zic ei, aşa că le-a spus: „De ce îi cauzaţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine! 11 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna! 12 Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta, ca să Mă pregătească pentru înmormântare. 13 Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită această Evanghelie, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut această femeie, în amintirea ei“.
Trădarea lui Iuda
14 Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoţilor 15 şi i-a întrebat: „Ce vreţi să-mi daţi ca să-L dau pe mâna voastră?“ Ei i-au plătit treizeci de arginţi[b]. 16 De atunci, el a început să caute un prilej, ca să-L dea pe mâna lor.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.